KorAP: Find »[drukola/base=valiză & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...76 77 78 ...130 >

3,233 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335

am fost la Nantao, doamnă Vincent. — Și eu am fost. Nu pot să-mi imaginez de ce ar vrea japonezii să ne ducem acolo din nou. — Rațiile noastre sînt acolo, Într-o magazie. Jim se gîndea deja dacă să-i ducă valiza doamnei Vincent. Trebuiau legate noi alianțe, iar trupul subțire dar cu șolduri mari al doamnei Vincent ar fi putut avea mai multă vitalitate decît al domnului Maxted. CÎt Îl privea pe doctorul Ransome, el avea să fie ocupat cu pacienții

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
internați În lagăr. Dat fiind că Își petrecuseră anii de pace pe terenurile de tenis și de cricket se așteptară, plini de speranță, că anii de război vor trece În același mod. Zeci de rachete de tenis atîrnau de mînerele valizelor; mai erau și bastoane de cricket din Extremul Orient și undițe de pescuit, ba chiar și un set de crose de golf legate de costumele de Pierrot, cărate de domnul și doamna Wentworth. În zdrențe și subnutriți, prizonierii se tîrau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
saboți se tîrau peste scîndurile crăpate. În timp ce camioanele se strecurau peste lemnele putrede, cei o mie opt sute de prizonieri se așezară pe mal, ocupînd iarba Înaltă pe o distanță de vreo două sute cincizeci de metri. Își puseră lîngă ei bagajele, valizele, rachetele de tenis și bastoanele de cricket. Ca niște spectatori somnoroși la o regată de canotaj, se uitau la apa plină de alge. Șuvoiul trecea pe lîngă carcasa arsă a unui vas blindat căzut În apă la malul celălalt. Jim

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
să apară din turela vasului blindat și să strige: — Ai de lucru, Jim... Dar doamna Philips nu arăta că ar fi fost gata să-i dea vreo sarcină. Drumul pe jos de la Lunghua o extenuase. Zăcea În iarba strălucitoare cu valiza ei de nuiele, tot ce Îi rămăsese din deceniile pe care le petrecuse În hinterlandul chinez. Fața ei avea acum cea mai pală nuanță sidefie, de parcă s-ar fi Înecat și apoi ar fi fost scoasă din apă și adusă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
acest mal liniștit. Ochii ei erau fixați Într-un punct Îndepărtat de pe cer. Jim Îi atinse obrajii, Întrebîndu-se dacă era moartă. — Doamnă Philips, v-am adus niște apă. Ea Îi zîmbi și bău apă, cu pumnii mici Încleștați pe mînerele valizei ca o pereche de șoricei albi. — Mulțumesc, Jim. Ți-e tare foame? Mi-era azi dimineață. Jim Încercă să se gîndească la o glumă care să o Înveselească pe doamna Philips. — După toată plimbarea asta Îmi lipsește aerul, nu mîncarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
albi. — Mulțumesc, Jim. Ți-e tare foame? Mi-era azi dimineață. Jim Încercă să se gîndească la o glumă care să o Înveselească pe doamna Philips. — După toată plimbarea asta Îmi lipsește aerul, nu mîncarea. — Da, Jim... Doamna Philips deschise valiza. Pipăi Înăuntru și scoase un cartof mic. — Uite. Ține minte, să te rogi pentru noi toți. Ah, așa o să fac! Jim mușcă din cartof, Înainte ca ea să aibă timp să se răzgîndească. O să mă revanșez cînd ajungem la Nantao

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Faruri străluciră În praf. Mașina jandarmeriei venea pe drum. Soldații japonezi coborîră pe mal, făcînd semne cu puștile și cerîndu-le prizonierilor să se ridice. Camioanele de la coada coloanei porniseră motoarele. Bărbații și femeile se cățăraseră pe mal, cu copiii și valizele În mînă. Alții rămaseră În iarba bătătorită, nevoind să părăsească acest canal liniștit. Jim stătea culcat pe o parte, cu brațul Îndoit sub cap. Îi era somn, după cartoful de la doamna Philips, iar zgomotul bombelor și vocile femeilor britanice păreau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Atunci văzu un soldat japonez stînd În iarbă lîngă el. Toți prizonierii, În afară de cei o sută care rămăseseră pe mal, se ridicaseră și formau un convoi În urma mașinii oficiale. În jurul lui Jim, cîțiva oameni zăceau liniștiți. Doamna Philips Își apucă valiza de nuiele, iar femeia din Blocul D gemu cînd soțul ei o apăsă cu mîinile pe umeri. Boabe de orez erau prinse de firele de păr din jurul buzelor soldatului japonez. Expresia lui era una pe care Jim o mai văzuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de nuiele, rachetele de tenis, bastoanele de cricket și costumele de Pierrot zăceau În lumina soarelui, ca bagajele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și coșurile de nuiele, rachetele de tenis, bastoanele de cricket și costumele de Pierrot zăceau În lumina soarelui, ca bagajele unui grup de turiști care dispăruseră În cer. Ținîndu-și bine cutia de lemn, Jim iuți pasul. După atîția ani fără

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345

jos. Din anul 1949, locuiesc În orașul București, an În care părinții mei s-au stabilit aici. Ea a venit din Ardeal cu trenul, Într-o noapte. Soțul ei a așteptat-o la gară. A văzut-o de departe, cu valiza de lemn În mână și În cealaltă strângând la piept copilul. Iarnă. În sobă ard lemne. Se trezește. Miracolul pomului de Crăciun. Lucesc luminițe. Vine lăptarul. Chipul mamei. Chipul bunicii. Care stă rezemată de teracota albastră. Iarna, În care afară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-te În fabrici, să pășești cu forțe noi În muncă. Tu sosești În București. Pentru prima dată În viața ta. Firește, dormi și nu știi nimic, când În Gara de Nord mama se coboară cu tine În brațe, iar tata cu o valiză mare de lemn. În ea toată averea: perne, o plapumă, blide, niște linguri de lemn și două icoane: Maica Domnului și Sfântul Nicolae. Începeți ceva nou. Ca un lung și nemeritat concediu. Tata este șomer, mama este casnică, tata este

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
apare În față iar aviatorul ăla frumos care m-a Întrebat: „Pe cine căutați?” și eu i-am răspuns că: „Ziua de ieri”. „N-ați vrea să o căutăm Împreună?” atât mi-a spus. În 1949, În Gara de Nord cu o valiză de lemn În mână și cu tine În brațe, el mă aștepta Îmbrăcat În uniforma de pază a primăriei, cu epoleți galbeni pe umeri și pus la ștaif, după o vreme a Învățat strungăria, pe urmă au venit niște domni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
cu albastrul negru, Înecăcios, al zorilor, și ajunge undeva, Într-o gară mică după Sighișoara. Te Întorci cu un tren cursă la Rupea. Trebuie să ajungi undeva la o colonie muncitorească din apropierea gării, niște barăci nenorocite. Târâi după tine magnetofonul, valiza plină cu role și cadouri. O carte de Rilke, bomboane fondante, apă de gură și o broșă. Mai ai În valiză un costum de haine, cămăși, maieuri, chiloți, și țigări Virginia verzi. Seara, Înainte de Revelion, plecați În Homorod ca să o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
la Rupea. Trebuie să ajungi undeva la o colonie muncitorească din apropierea gării, niște barăci nenorocite. Târâi după tine magnetofonul, valiza plină cu role și cadouri. O carte de Rilke, bomboane fondante, apă de gură și o broșă. Mai ai În valiză un costum de haine, cămăși, maieuri, chiloți, și țigări Virginia verzi. Seara, Înainte de Revelion, plecați În Homorod ca să o aduceți pe una Hanelore, săsoaică, sașii vă poftesc În casă și vă pun la masă. Tu spui că ai mâncat, așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326

avu una. —AAAA! Vreau să Împing! Vreau să Împing! —OK, cred că tocmai mi-ai răspuns la Întrebare. Își scoase haina și Își suflecă mânecile de la cămașă. Apoi Întrebă dacă avea cineva niște prosoape În bagaj. Un bărbat Își desfăcu valiza, scoase câteva și i le pasă lui Sam. Spuse că trebuie s-o examineze pe Ronnie. Pentru ca să Îi protejeze intimitatea Îi rugă pe toți de-acolo să se Întoarcă cu spatele și să facă un cerc În jurul băncii. —Stai putin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394

Fularul acela uitat, apoi regăsit, va naviga în viața noastră, până când într-o bună zi, Angela, îți va înfășura gâtul și se va impregna de parfumul tău. La întoarcere, când am coborât din avion, am regăsit aerul încins. Elsa așeză valiza, își puse costumul de baie și înotă către Raffaella. În zilele acelea cruciale din august, satul se popula fără nici un fel de criteriu, într-un mod convulsiv, și toți, chiar și cei de la care cumpăram alimentele sau ziarele, pierdeau puțin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350

despre asta. Sau ar trebui să încerc să îți explic întâlnirea neverosimilă, una la un milion, ce a urmat, când credeam că jocul s-a terminat înainte de a începe? —Amsterdam, a spus bărbatul de pe chei când a văzut eticheta de pe valiza mea. Poate îl știi pe tatăl meu. Eram rezidenți americani acum, liberi să mergem unde voiam, dar tot ne agățam unul de altul din teamă, din obișnuință sau suspiciune. Sau cel puțin așa făceau ceilalți. Eu mă grăbeam să scap

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
sigur că o să fie împins cineva peste bord sau călcat în picioare în graba de a coborî pasarela și a pune piciorul pe pământ american. La pavilioanele vamale era și mai rău. Pereții subțiri răsunau de scrâșnetele roților, de bufniturile valizelor și de strigătele oamenilor. Bărbații se mișcau prin căldură ca înotătorii subacvatici. Femeile își făceau vânt cu pălăriile, batistele și documentele. Copiii plângeau. Un bătrân leșină. Și la capătul pavilionului, o suliță de lumină pătrundea printr-o deschizătură în peretele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309

cameră. Am aranjat totul. În afară de hainele mele, cărțile mele și de câine nu iau nimic de-aici. Trebuie să Înțelegi: n-am Încotro. Minciunile Îmi ajung deja până aici. Îmi Întoarce spatele, se duce În biroul lui, revine cu două valize pe care le făcuse probabil noaptea și se Îndreaptă spre ușă. Dar ce-am făcut, Yeri? Înțelege, Îmi spune, nu e din cauza ta. E din cauza ei. Ea nu mai suportă minciunile, nu mai suportă să mă vadă ca o cârpă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
de datoria lui să se scuze pentru comportamentul său. Sau cel puțin s-o Întrebe ce face. Cine știe, poate soțul ei se plictisise deja de opereta sa italiană și se Întorsese pe neașteptate după miezul nopții, trăgând cele două valize, rușinat, vinovat, căzându-i la picioare și sărutându-i-le. Era oare posibil ca ea să-i fi mărturisit ce se Întâmplase Între ei? Era oare posibil ca el să apară aici cu un pistol În mână? Din obișnuință și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
bilete În ușă. Vinerea clinica voastră e Închisă, așa că Teddy și Șula Încearcă deja de două ore să ia legătura cu doctorii de-acolo. Nu știau unde ai dispărut după ce-ai plecat de la Yael. Iar eu am lăsat doar valiza acasă și am venit direct Încoace, ca să te prind În clipa În care ajungi. Fima deschise ochii. Îi aruncă lui Uri cel uriaș o privire copilărească, speriată, imploratoare. Nu era surprins, pentru că fusese Întotdeauna În așteptarea acestei nenorociri. Mișcându-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
te aștepte acolo. Nina va veni și ea de la birou În momentul În care va termina cu aranjamentele și formalitățile. —Bine, spuse Fima, mulțumesc. Hai să mergem acolo. După o clipă adăugă: — Și tu, Uri? Direct din avion? Ai lăsat valiza acasă și ai fugit să mă cauți pe mine? — Nu știam unde ai dispărut. Fima spuse: Ar fi trebuit cel puțin să-ți fac o cafea. Uri spuse: Lasă. Doar concentrează-te o clipă și gândește-te bine dacă ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
electric. Becul colora oceanele În albastru și pământul În auriu. Copilul părea absorbit, rupt de restul lumii, concentrându-se doar asupra a ceea ce făcea. Și Fima remarcă În sinea lui, așa cum cineva Își notează În memorie unde e locul unei valize sau unde e comutatorul electric, că iubea copilul ăsta mai mult decât iubise vreodată un suflet de om pe lumea asta. Chiar decât femeile. Chiar decât pe mama copilului. Chiar decât pe propria sa mamă. Yael se ridică și se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619

munții Jura, despre care citise în vacanța de vară: cultura aceea se numea Hallstatt, apăruse cam în anul 1000î.H., la sfârșitul epocii bronzului și începutul epocii fierului. Așezarea fusese cercetată cu doi ani în urmă. Luaserăm cu noi în valize târnăcoape și pungi de hârtie și eu îmi doream, în timp ce apăsam pedala de la roata din spate a lui Armin, o bicicletă ca aceea a lui Felix. Eram fericit să călătoresc într-un loc necunoscut: în Italia, romanii îmi păreau prea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]