3,889 matches
-
mult, adevărat. — Tu, în schimb, da. Când te-am văzut ultima dată, aveai tunica murdară toată de noroi, alergai cu picioarele goale în iarbă și un bătrân institutor te urmărea furibund, agitând o joardă. Azi văd că porți altfel de veșminte. — Cursus honorum, prietene! îți amintești de câte ori ne-am încăierat? — Chiar. Ultima dată ți-am turtit nasul, mi se pare. Sper că acum nu mai sângerezi. Râseră amândoi, dar tăcerea din jurul lor îi readuse la gravitatea momentului. De îndată, Sebastianus i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
un ton de orgoliu. Odinioară eram puternici, dar azi suntem un popor mic, cu mulți dușmani, și nu ne putem îngădui să-i lăsăm numai pe bărbați să lupte. — E foarte trist. Ieri am putut vedea cu ochii mei că veșmintele femeiești se însoțesc de minune cu frumusețea ta, mult mai bine decât hainele aspre și armura de luptător. Complimentul său, se pare, își atinsese ținta. Cu un gest tipic feminin, ea își îndepărtă părul pe care vântul i-l răvășise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o privire pătrunzătoare, neștiind dacă să fie încântată de cuvintele lui sau să se simtă jignită de scepticismul pe care îl putea citi în ele. Apoi, însă, privirea i se înăspri și îi răspunse hotărâtă: — Eu n-o să mai îmbrac veșminte femeiești până nu-mi voi duce la bun sfârșit răzbunarea. Spunând acestea, se îndreptă către oamenii din escortă și, ridicând brațul, dădu semnalul de plecare. își împungea deja calul în coaste, dar Sebastianus o reținu, punând o mână pe mânerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să mai zăbovească asupra a ceea ce pierduseră, precum și asupra inevitabilelor neplăceri ce încă îi așteptau. în fiecare zi soseau orășeni, meșteșugari, negustori, dar și proprietari de pământuri și aristocrați de străveche stirpe romană, împreună cu fiicele lor cu tenul alb și veșminte imaculate - oameni care, până acum, în ciuda exproprierilor suferite de pe urma burgunzilor, cunoscuseră o viață aproape confortabilă; și apoi oameni ce proveneau din locuri îndepărtate: mattiaci din bazinul renan, breoni din Reția de Răsărit și marcomani din Suabia de Sus. Printre aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o privire plină de înțeles spre Sebastianus, aflat în picioare, în primul rând - în ajutorul împăratului creștin. în realitate, situația dădea puține motive de speranță. întreaga regiune cuprinsă între marele cot a Rinului și Alpi era ca sub apăsarea unui veșmânt greu de spaimă și toți locuitorii ei, de la cel mai încercat războinic până la servitorul cel mai mărunt de la grajduri, de la proprietarul unei mari villa până la ultimul dintre țăranii săi, trăiau cu perspectiva a ceva îngrozitor. Veștile funeste curgeau amenințătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de culoare verde, semn distinctiv al clanului căruia îi era afiliat detașamentul, se adunaseră războinici aproape goi ori îmbrăcați doar în piei de berbec, în general călărind cai mongoli, mici, dar robuști; alții, în schimb, defilau în armuri sclipitoare și veșminte de un rafinament aproape oriental, călărind cai de rasă, pe care puseseră mâna în Europa. în fața acestei desfășurări, pe un murg spaniol nervos cu coamă lungă, mergea în pas săltat un războinic îmbrăcat cu o splendidă platoșă, toată din solzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
era, dimpotrivă, mai curând depresivă, mai ales din pricina numeroșilor fugari, a căror mizerie, și aici, ca și în Sapaudia, dădea mărturii grăitoare despre cataclismul ce se abătuse asupra Galiilor: disperați, nu puțini, printre ei chiar femei, care, prin aspect și veșminte, păreau de rang, nu șovăiră să-i oprească, cerșind de mâncare; copile cu chipul îmbătrânit înainte de vreme rătăceau cu privirea pierdură și inexpresivă ori trăgând cu ochiul fără pic de decență; capi de familie în vârstă ședeau amărâți cu capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
caii lor sunt nimic, mănâncă câini și când luptă ocolesc totdeauna înfruntarea om la om cu sulița și sabia. Tot ce au e furat de la alții! Noi știm să lucrăm aurul, să făurim arme și vase frumoase și să țesem veșminte în culori multe și minunate. Noi... Metronius fără să-l privească, făcu semn că era de ajuns: — Bine! Bine! Știm toate astea; rămâne totuși faptul că mulți sarmați - sau alani, cum vă place să vă numiți - sunt împreună cu Atila și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
e credincios și ar ști să mă apere. Oricum, zidurile exterioare sunt înalte și solide: tatăl meu a făcut din această villa aproape o fortăreață. Deloc convins, haruspice-le se mulțumi să dea din cap cu gravitate; după care, își desfăcu veșmântul de lână albă, stropit cu sângele victimei, îl dădu servitorului care îl ajutase în timpul ritului și își luă apoi bastonul din mâinile lui. Sprijinindu-se cu o mână în baston, iar cu cealaltă pe umărul băiatului, coborî cele două trepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de acela mai șerpuit al Marnei. în mijlocul generalilor, al regilor și al căpeteniilor barbare, figura lui Etius se distingea nu atât prin prestanța fizică - cu siguranță prezentă, cu toată statura sa prin nimic deosebită - ori prin splendoarea armurii sau a veșmintelor - cunoștea bine cât era de important să impună respectul în raporturile cu barbarii - cât mai ales prin magnetismul său natural ce emana din întreaga sa personală. Ca întotdeauna, părea hotărât și sigur pe sine. — Aici, spuse, arătând spre hartă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ca aceea a războinicilor săi hiung-nu. Și de această dată, ochi săi îi părură lui Balamber două sulițe, capabile să străpungă orice lucru pe care și-ar fi oprit privirea. După cum avea obiceiul, nici măcar în ziua aceea regele nu îmbrăcase veșminte somptuoase: sub splendida armură din plăci, fabricată cu siguranță în Orient, Balamber ghici o tunică dalmatica, ă simplă, cu mâneci lungi, dar cu tiv și broderie cu specific hun. înconjurat fiind de mai multe persoane, își dădu seama de prezența
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
te am necăjit. Ca un vânt nesuferit Duc un dor nestăpânit Căci în lunga așteptare Chipul tău tot nu apare. CINE ȘTIE Știi iarna nopțile cât mă - înfioară Cu vânt urât și ploi ca-n plină vară, Cum ale lor veșminte reci și ude Un infern în sufletu-mi se-ascunde? Mai bine-n mănăstirea cu icoane sfinte Și cu surori în negrele veșminte, Mângâiată de ceata de sfinți și de îngeri Să înalț rugăciune caldă și plângeri, La mănăstire ai
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
iarna nopțile cât mă - înfioară Cu vânt urât și ploi ca-n plină vară, Cum ale lor veșminte reci și ude Un infern în sufletu-mi se-ascunde? Mai bine-n mănăstirea cu icoane sfinte Și cu surori în negrele veșminte, Mângâiată de ceata de sfinți și de îngeri Să înalț rugăciune caldă și plângeri, La mănăstire ai Cer, lumină, dreptate Porți haine sfințite, fără de păcate, Icoane sfinte cu făptură cerească De vrăjmași apărată să nu ispitească. Lovită în soartă, câteodată
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
și că depinzi de ei prin sentimente. Astfel, dezvăluirea dezavantajează in bello inter homines. Ca altădată Anatole France, prin personajul său Bergeret, Ibrăileanu consideră că sinceritatea ar reprezenta pentru societate o adevărată calamitate. ("Ascunderea gândului e tot atât de trebuincioasă ca portul veșmintelor", în romanul Manechinul de nuiele, E. P. L. U" 1965, p. 279.) Masca, detașarea se impun. Scepticismul se închide... Psihologul și moralistul trebuie reabilitați prin citarea unui aforism care să probeze importanța moralității chiar pentru raportarea, adaptarea omului la adevărul realității
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
gospodăria Subotinilor prospera. Se Înmulțeau nu numai plantele și animalele, dar până și nasturii de la cămașă se transformau În bani. Alături de Increat În pod apăruse și o șobolăniță uriașă, la țâțele căreia sugeau un număr de doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Banii curgeau din toate părțile, oriunde apărea Subotin, venea și câștigul după el, astfel că atunci când a venit stabilizarea, au trebuit să care din șura unde adunau pentru iarnă fânul pentru vite două căruțe pline cu bancnote și Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cum prevestise bătrâna, ci se mulțumise să o guste o bucățică de scrumbie și să-și ude gâtlejul selenar cu un strop de agheasmă. Babulea mai pomenise și de Increat, de șobolănița uriașă și de cei doisprezece șobolănași Îmbrăcați În veșminte de apostoli ce vor umbla bătând din poartă În poartă, promițând fiecăruia marea și sarea și ispitind astfel lumea să semneze acel hrisov adus din alte ceruri... Și pe măsură ce bătrâna bodogănea În legea ei, lucrurile vechi Începeau să se adune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
halat alb, cu nelipsitul lui ștergar dungat pe umăr și o pereche de găleți, se ținea și el În preajma lor. Increatul mergea călare pe o șobolăniță uriașă, ținând În mână un glosar uriaș, urmat de cei doisprezece șobolănași, Îmbrăcați În veșminte preoțești. Intrând În case, tovarășii Întorceau icoanele cu fața la perete sau le Împușcau În ochi, apoi deschizând glosarul, Îi puneau pe cei găsiți În casă să-și depună semnăturile În catastif. Bătrânii se dădeau de ceasul morții, iar femeile, tremurând din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
revenirea puterilor omului. Și ce e de făcut? În chestiunea histrionicului, vezi, de exemplu, ce făcuse acel fierbător furios al lumii, Marx, insistând că revoluțiile erau făcute În costumații istorice, Cromwellienii ca prooroci din Vechiul Testament, francezii În 1789 Îmbrăcați În veșmânt roman. Dar proletariatul, a spus el, a declarat, a afirmat, va face prima revoluție neimitativă. Nu va avea nevoie de drogul amintirii istorice. Din pură ignoranță, necunoscând nici un model, va face lucrul pur. Era la fel de Înnebunit ca și restul după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
zăceau acolo În așteptarea căruței de cadavre. În mijocul a toate acestea, Rumkowski era rege. Își avea propria curte. Tipărea bani și timbre cu portretul lui. Avea serbări și piese organizate În cinstea lui. Existau ceremonii la care el purta veșmânt regal și mergea peste tot Într-o caleașcă stricată din secolul trecut, foarte ornamentată, aurită, trasă de o mârțoagă albă pe moarte. Într-o singură ocazie a dat dovadă de curaj, protestând Împotriva arestării și deportării, În cuvinte mai limpezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mai Întâi și spune-le că tu chemi instalatorul. Nu sta acolo. Repede. O luă de braț și o Întoarse către ușă. Wallace evident Încercase să Își Îndese cămașa În spărtură. Când nu-i ieșise socoteala, se peirduse cu firea. Veșmântul zăcea călcat În picioare, iar el și Lal Încercau să aducă laolaltă capetele desfăcute de țeavă. — E ceva În neregulă cu cuplajul. Cred că am ras filetul, spuse Wallace. Stătea călare pe țeava ce curgea. Doctorul Lal, Încercând să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-a iubire, miroase-a văpaie, Miroase a gheață aprinsă de ploaie, Pe coapse se-așează alene o mână, Se leagă prin semne de-o apă stăpână. Mi-e flacără dorul de tine, iubite, Mi-e carnea pe oase aprinsă-n veșminte, Mi-e gura deschisă, respir o pădure, Cu tufe de zmeuri, de fragi și de mure... Și roată-mi dă gândul, din frunte-n călcâie, Iubirea și dorul de tine-mi rămâie Și-avea-voi odată, ca-n slove citit, Un trup
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
aduni în strălucire femeia mamă înrourează vieți speranță dimineață iubiri și împliniri nevinovate trăim prin voi plaiuri divine departe fără voi e cloaca plină de păcate azur noapte de vis zbucium candoare, răspuns găsit iertare femeie mamă de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de viață dătătoare. Veșmânt purtat de iele gândul pribeag rănit aleargă din sferic în cercuri pierdute cotrobăie prin valea sufletului raze de stele în ochi înșurubează cu măști de neant pulbere speranțe pe aripi de inorog în dans prin cețuri veșmânt purtat de iele acoperă-mi rana din stele ce ard tăcere nescrisă poartă deschisă spre infinit de nourii pe înalt de ceruri vuiet de vânt destramă în fire iluzia optică aripi de înger planează deasupra în zbor de păsări gânduri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
au culcat-o în fisuri ea dansează în miezul zilei cu mâna stângă așterne grădini cu dreapta deșiră cuvinte și toată muzica i se alintă în respirație ca o nouă dragoste mai albă ca laptele și ce putere ține în veșmintele ei de parcă timpul și-a făcut cuib numai acolo acolo unde sânii își deschid porțile și-a lăsat pielea pe clapele ninse tremură jumătate în rod jumătate fecioară nimic nu e mai târziu ca târziul în deșert numai un fir
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
căruia am învățat să iubesc să sufăr și să aprind prima lumânare țin minte cum am sărutat-o pe mama și m-am rugat lui Dumnezeu să se joace cu mine eram devorat de frică și de întunericul decupat din veșmintele lui tata prins în acest sentiment ciudat am ucis o lacrimă am strigat și moartea s-a zgâit la mine ca la o pradă nici nu știu dacă sunt fericit sau trist știu doar că nu-mi aparțin am privirile
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]