2,333 matches
-
Sfinților, Grațiile Epitalamurilor justificări ale lașități de a rămâne pe o margine de șotron. Iluziile antrenau bătăile inimii. Ermetică ca o cutie de chibrituri, povestea lui Petru, căsuță cu zăvoarele trase pe dinăuntru; lumina bătea la ușă; lumina, ca o vecină bună, bătea de trei ori, nefericirea de dincolo răspundea că nu este acasă, nefericirea dădea bună dimineața ferestrelor, apoi trăgea obloanele. Petru ieșea din casă în lume (pe ușa din spate) ca o iluzie șchioapă, desena borduri între zi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o ducem pe țața Lențuca și vă sloboade tata în șură până trece potopul! Înfiptă până la brâu în lutul proaspăt, crucea pocnea muguri. Bunica Lențuca a urcat spre cer în genunchi, ca o sfântă. Când au ajuns acasă, în tindă, vecina Varvara a pus masa: borșul era sleit, sarmalele crude, mămăliga aburea la fel în fiecare porție. Un scaun a rămas stingher: tată-său a uitat-o pe mamă-sa deasupra mormântului cu pântecele desfăcut, acolo s-a născut cel de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pentru plecarea păsărilor, dar nenea a liniștit-o, „le-a căzut cuibul și nu puteau sta în el, că ar fi fost mâncate de pisicile care mișunau prin grădină sau de șarpele de casă, care a fost văzut în grădina vecinei.” Într-o vreme li s-a părut că zăresc un pițigoi identic pe un alt gard. Fetele, ulterior, au descoperit și „chiriașii” gălăgioși, mutați într-un măr nu departe de zmeuriș. Puiul deja zbura vesel și el, în apropierea noului
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
-i spună ceva. De cumpărat nimeni nu a cumpărat niciun tablou, deși nu erau scumpe. După trei zile nereușite, fata așa de tare s-a supărat că nu mai vroia să stea lângă tablouri și a rugat o femeie, o vecină din sat, să aibă grijă de ele. - Bine maică, du-te liniștită acasă, am eu grijă de ele, și așa nu prea trece nimeni prin fața lor să le admire, deși cât mă pricep eu, sunt tare frumoase. Fata plecă acasă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
a uitat după niște mătăsuri pentru o rochie de bal, dar când a zărit picturile, a lăsat mătăsurile baltă și s-a dus să admire imaginile pictate. - Vai, dar cine a știut să picteze așa de frumos? - întreba tocmai pe vecina fetei, care era în apropiere, impresionată de entuziasmul reginei. Trebuia să vină chiar regina ca să recunoască valoarea adevărată a picturilor săracei fete. - Cine a desenat aceste tablouri ? - O fată simplă, cu cosițe ca spicul de grâu, regina mea, dar dacă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să vină negreșit la balul de duminică, va fi invitatul meu de onoare. Regina și-a chemat valetul să așeze tablourile în caleașcă să le ducă la palat și să le arate soțului său. Mare a fost mirarea fetei când vecina i-a relatat întâmplările din târg. A cuprins-o bucuria că totuși, tablourile sale sunt reușite, regina care avea cultură și simțul frumosului, le-a putut aprecia. Sufletul i s-a umplut de fericire, nu mai era supărată ca înainte
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
ce sfârșit doriți acestei povești și să presupunem că așa se termină povestea, cum vreți voi. În grădina lui Verde Împărat Când a plouat prima oară, planta cea mică și-a scos capul din pământ, tremurând în vânt, dar văzând vecinele, a prins curaj și de atunci le admiră și numără câte brațe întind și suprapun, și câte frunze așează pe rămurele să pară cât mai bogate. Ardeiul, ascuns în pământul care-i dă vigoare, este mai timid, nu se avântă
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
duși pe ascuns, În liniștea nopții, și vecinii nu aveau nici o trebuință să știe dacă se aflau În continuare În patul lor de suferință sau se evaporaseră. Era ușor să minți, să spui cu mâhnire, Sărăcuțul, e acolo, când Întreba vecina pe scară, Ce mai face bunicuțul. Acum totul ar fi diferit, ar exista un certificat de deces, ar exista plăci funerare cu nume și prenume În cimitire, În câteva ceasuri vecinii invidioși și clevetitori ar ști că bunicuțul murise În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dacă intrusul a plecat, dar nu se auzea decât zgomotul înăbușit și constant de deasupra. Suferind de ceea ce psihologul ei numea “sensibilitate la zgomot”, iar toți ceilalți îi ziceau “nenorocită de nevroză”, firește că Leigh s-a interesat îndeaproape de vecina de deasupra înainte să semneze contractul și să plătească cu economiile ei de-o viață: e adevărat că apartamenul fusese cel mai potrivit din câte văzuse într-un an și jumătate de căutări, dar nu vrusese să riște. Leigh a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
întreg, încă din ziua în care părinții ei se mutaseră din Săo Paulo în New York cu aproape douăzeci de ani în urmă; ea adoptase întrutotul atitudinea newyorkezului promit-că-nu-te-cunosc-dacă-și-tu-ai-aceeași-amabilitate față de vecini și nu i-a oferit lui Leigh nicio informație despre vecina ei. Așa se face că, într-o sâmbătă furtunoasă din luna decembrie, chiar înainte de Crăciun, Leigh i-a strecurat portarului douăzeci de dolari, ca în filmele de spionaj, și a așteptat în hol prefăcându-se că citește un manuscris. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un vis frumos și norocos într-o clădire în care Leigh nici nu sperase că își va permite să stea vreodată, fiecare metru pătrat scandalos de scump fiind plătit din truda și economiile ei. De unde era ea să știe că vecina de sus, care părea o femeie la locul ei, purta în permanență saboți ortopedici din lemn? Oricum, Leigh își blestema zilele fiindcă și-a imaginat că numai tocurile înalte ar putea face zgomot: fusese o greșală de amator. Până să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
o femeie la locul ei, purta în permanență saboți ortopedici din lemn? Oricum, Leigh își blestema zilele fiindcă și-a imaginat că numai tocurile înalte ar putea face zgomot: fusese o greșală de amator. Până să-și dea seama că vecina purta încălțările acelea supărătoare, Leigh găsise o explicație complicată pentru zgomotul neîncetat de deasupra. Își zicea că probabil femeia e olandeză (toată lumea știe că olandezii poartă saboți), matroana unei numeroase familii de olandezi, la care veneau mereu în vizită copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că olandezii poartă saboți), matroana unei numeroase familii de olandezi, la care veneau mereu în vizită copii, nepoți, nepoate, frați, surori, veri și tot felul de persoane ca să-i ceară sfatul, probabil toți purtând saboți olandezi. După ce a văzut că vecina purta o proteză medicală cu pernă de aer și s-a prefăcut că se interesează de afecțiunile cu denumiri dezgustătoare ale piciorului femeii, inclusiv (dar nu numai) fasceită plantară, unghii încarnate, nevroame și monturi, Leigh a făcut nț-nț-nț cât a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să se uite în regulament. Spunea acolo foarte clar că proprietarii aveau obligația să acopere cu covoare optzeci la sută din podea - chiar despre asta era vorba, dar, pe pagina următoare, a văzut că președintele comitetului de locatari era chiar vecina de deasupra. De patru luni de zile Leigh suporta bocănitul acela zi și noapte, lucru amuzant dacă i s-ar fi întâmplat altcuiva. Nervii ei erau direct conectați la volumul și frecvența acelui permanent tump-tump-tump care se transforma treptat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
că — — Nu-i nimic, Leigh. Te înțeleg. Vocea lui era calmă, dar distantă. Se rostogoli mai încolo și în câteva minute respirația lui își reluă ritmul constant al somnului profund. Leigh adormi până la urmă abia pe la ora șase, exact când vecina de deasupra își punea încălțările pentru a-și începe ziua de tropăială, însă abia după ședința de a doua zi, la care s-a simțit incoerentă și greoaie în exprimare din cauza oboselii, și-a amintit la ce se gândea atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
la altă masă, dar Jesse trebuia să apară din clipă în clipă, iar ea nu vroia s-o vadă făcând mare caz din asta. Nu reușise deloc să doarmă din cauza emoției pe care i-o provoca această întâlnire și a vecinei de deasupra care a bocănit prin bucătărie până noaptea târziu, iar acum dorea cu disperare să-și pună căștile la urechi — măcar una, îi era de ajuns! — și să lase iPodul (pe care avea numai muzică clasică și de atmosferă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să fie acasă, pe canapeaua ei, citind un manuscris sau flecărind cu Russell despre viitorul lui interviu cu jucătorul de fotbal american Tony Romo. Ar merita, chiar dacă el ar vrea să facă sex și să se uite la SportsCenter, iar vecina de sus ar da o petrecere numai cu musafiri care poartă proteze de picior. Ar fi vrut să fie oriunde altundeva, dar nu aici, nu acum. Jesse îi deschise lui Leigh portiera și o conduse pe o alee pănă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să mâncăm, verdeața e la mare preț, roșiile cam scumpe! Ce dracu’, domnule, ar trebui să fie mai ieftine. Cică vin de departe. Păi dacă am distrus serele, normal... Pentru că jumătatea sa, intitulată Georgeta, dorește să spele covorul la o vecină, În curte - zice că la spălătorie e moft și că ăia dau de ochii lumii pe ele, așa a pățit coana Mona, a luat covorul mai murdar decât l-a dus -, a cumpărat de la o tarabă și cizme de cauciuc
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
către Sandu. Gicu ridică și paharul și-l dă repede pe gât, ca să nu piardă continuarea. Gore clatină deja din cap, parcă așteptând să spună Sandu că a căzut de la balcon și că a avut noroc pentru că a picat peste vecina grasă de la doi care tocmai intra În bloc. Sandu Își umple paharul, așteaptă să-i pună Gicu apă minerală și reia povestea. Mă uit. Mă mai uit o dată. Necsam! Ia parabolica de unde nu-i! Căzuse! Fusese luată de vânt, că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
și aici își frecă mâinile, o să se lase cu scandal. Doctorul l-a îngrijit, și în vremea asta bătrânul comenta netulburat evenimentele. Auzeau pe cineva mergând deasupra lor. Bătrâna, observând aerul întrebător al lui Tarrou, le spusese că erau niște vecine care stăteau pe terasă. Au aflat în același timp că de-acolo de sus aveai o vedere frumoasă și că terasele caselor se uneau adesea dintr-o parte, așa încât femeile din cartier aveau posibilitatea de a-și face vizite fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
una dintre soțiile alea nefericite, de la balamuc. Te rog, pune-ți pantofi la petrecerea tatei de mâine seară. Ah, Micul Conte! spuse ea întorcându-se spre Charlie. Condoleanțe pentru tatăl tău. Îngrozitor, toată lumea din sat e alături de tine. Eu sunt vecina ta, Brooke, spuse întinzându-i mâna și făcând o reverență. (Jur că a făcut o reverență, pe cuvânt. Îmi venea să intru în pământ.) —Mulțumesc, răspunse Charlie stupefiat. Ah, contesă, sunt încântată să vă reîntâlnesc după atâta timp, continuă mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
doream: o fetiță năzdrăvană. Cartierul meu general era în caisul din curte. Acolo dormeam, citeam, făceam schițele noilor bătălii, chemam aghiotanții să cugetăm despre strategii de luptă. Cea mai mare ofensă pe care am primit-o a fost vizita unei vecine care mi-a oferit o pereche de pantofi cu tocuri metalice și sclipici, de la „vaporeni”. Femeia voia să mă integreze în lumea modei de atunci. Pe cine? Pe mine, haiduca? Rebela? Să mă urc pe toace în cais, sau ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
așa de straniu în cultura noastră de produce ura de copii”: avort, abandon, pruncucideri, vânzări, canale care colcăie de prunci, orfelinate-păduchelnițe. Le-am povestit numai experiențe personale și pe cele ale femeilor din mediul proxim al femeilor educate, câte ceva despre vecina mea care a murit refuzată de popă la împărtășanie, făcuse septicemie dintr-un avort. Avea trei copii, un bărbat care mai săruta doar paharul, și pe ea o fecunda cu de-a sila, ca să se descarce, despre cohortele de muncitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o zi, Adriana îmi spusese că nu va mai curăța niciodată frunzele din curte fiindcă făcea asta cu Mathew. Acum nu are cu cine. Și ieri le-a curățat cu mine, stahanovist, temeinic, ca la o adevărată clacă, în timp ce Erna, vecina ei, unguroaica din Carei, ne aducea ceaiuri cu gheață. Aici, frunzele se pun doar în saci de hârtie și se folosesc ca material degradabil. Cumperi de 25 de cenți o bucată de hârtie verde pe care scrii ce e înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cu Ketterman. O să trebuiască să mă mut. În clipa în care îmi bag cheia în broască, ușa apartamentului de vizavi se crapă ușor. — Samantha ? Îmi stă inima. Ca și cum nu mi-ar fi ajuns pe ziua de azi. E doamna Farley, vecina mea. Are păr argintiu și trei căței de talie mică și o curiozitate insațiabilă pentru viața mea. Însă e foarte amabilă și îmi cazează la ea pachetele care vin când nu sunt acasă, așa că n-am ce face și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]