3,478 matches
-
uniformă a câmpurilor. Câmpurile erau brune, uneori verzi, Însă Întotdeauna terne. Periferia pariziană era cenușie. Avionul pierdea Înălțime, se cufunda lent, atras irezistibil de această viață, de acest freamăt a milioane de vieți. De la jumătatea lui octombrie, o ceață deasă, venită direct de pe Atlantic, acoperi peninsula Clifden. Ultimii turiști plecaseră. Nu era frig, dar totul era scăldat Într-o lumină gri, un gri profund și catifelat. Djerzinski ieșea puțin. Adusese cu el trei DVD-uri cu date, mai bine de 40
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
căci l-am meșteșugit Înadins pentru ea. - Văd că nu-ți plac cuvintele, i-am spus lui Minos Într-un târziu. Atunci, o să ții cont de rugămintea lui Moru? am Întrebat, Întărind puțin cuvintele rostite În minte, așa, ca să pară venite nițel de la Tatăl. Minos râse. - Oh, cuvintele au și părțile lor bune. Chiar și cele pentru forme. Simt asta. Casele alea blestemate sunt mai hidoase decât niște pui de șobolan abia născuți dar, de când știu formele astea, parcă și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
el niciodată. - Hai să-i luăm, spuse prima voce. Au și copil. - Nu avut copil când fost În satul meu. - Și ce. Oricum, Îi luăm de aici. Cel cu picioarele negre horcăi și se scremu de câteva ori, iar noii veniți se căzniră să ne ridice. Pe Unu Îl scoaseră primul din casa din piei Înjghebată În grabă și alergară cu el la vale. Nu știam unde, căci Încă nu vedeam nimic. Runa mormăi ceva, iar oamenii aceia o scoaseră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
niște glume porcoase. E o situație stranie, din oricare unghi ai privi‑o. Herbst cu inima altui om În pieptul lui și Ravelstein gata să‑și ia rămas‑bun de la el. Într‑un fel, glumele porcoase sunt mult mai bine venite decât o discuție despre suflet și nemurire. Ca să poți afla ce se Întâmplă după ce Încetezi să mai respiri, trebuie să‑ți cumperi un bilet. - Adică să mori? - Există și alt mijloc de a te informa? - Ți‑a spus Nikki că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cea mai mică formalitate. Gilda Flood și soțul ei se iubeau unul pe celălalt. Ravelstein aprecia această relație naivă (dar indispensabilă), mai mult decât orice altă legătură umană. Nu‑i nevoie să mai explicitez. Notam, pur și simplu, varietatea vizitatorilor veniți să‑l vadă pe patul de moarte, gândind că În momentul când Ravelstein s‑ar ridica să privească, ar fi reconfortant să vadă oameni care‑i erau familiari, cu care avea afinități - ceva ca un soi de Înrudire - adică lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
îi sună celularul. E al sărbătoritei. ─ La telefon. Ce spuneți? Nu v-aud. Vreți să ce...? Să ne vedem? A, dacă v-a trimis doamna profesoară, bineînțeles. În seara asta e cam greu că nu sunt acasă. E urgent? Bine, veniți mâine. Știți adresa? V-a dat-o Aurora? Dacă nu nimeriți mă sunați și vă îndrum eu. Ce stați așa cu urechile ciulite? Un tip pe care mi-l trimite Aurora Martinescu nu știu ce să-i descânt pentru nu știu ce tablou... N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și îl transmisesem pe unde scurte. Și de vreme ce îmi precizez contribuțiile în domeniul literaturii, fie-mi îngăduit să subliniez că și pretențiile cu privire la Papă și la ipoteca pe Vatican formulate de Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer erau tot invențiile mele. Așadar, oamenii aceștia veniți să mă vadă urcau scările îngânând ca o cântare: „unu, doi, trei, patru...“. Și, deși înaintau atât de greoi, cel de-al patrulea membru al grupului rămăsese mult în urma lor. Cel de-al patrulea membru era o femeie. Tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
tu ca să pot trăi și eu pentru același lucru - aici sau la zece mii de kilometri de-aici! Spune-mi de ce vrei să continui să trăiești, ca să pot să continuu și eu să trăiesc! Și în clipa aceea au năvălit cei veniți să facă descinderea. Forțele legii și ale ordinii au dat buzna prin toate ușile, fluturând arme, suflând din țignale, agitând lanterne orbitoare unde era deja destulă lumină. Erau o mică armată și au început să scoată tot felul de exclamații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
mele, de vreme ce am fost un idiot politic, un artist care nu era în stare să discearnă între realitate și visuri. Cei trei care m-au arestat în apartamentul doctorului Epstein - croitorul, ceasornicarul și pediatrul - sunt și ei prezenți pentru proces, veniți aici într-o excursie de plăcere chiar mai lipsită de satisfacții decât cea a lui Bernard B. O’Hare. Howard W. Campbell, Jr. - asta ți-e viața! Avocatul meu din Israel, dl. Alvin Dobrowitz a obținut ca toată corespondența mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Se anunța o zi caniculară, de sfârșit de august. Și-ar fi luat una de voal oranj. Nu o mai purtase din vara trecută, când fusese la Șoptireanca, la inaugurarea struțăriei de acolo. O investiție a primarului, cu niște ajutoare venite, prin generalul Goncea, de la Comisia Europeană, în programul de reașezare și optimizare a agriculturii. Studiaseră cei de la Bruxelles specificul economic al zonei și ajunseseră la concluzia că optimă era stimularea creșterii struților. Primarul pornise afacerea. Îl ajutase și Țongu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
O plăcere să-i asculți. Mai ceva ca la radio. Bibliotecarele îi sorbeau din ochi, nedumerite totuși că până atunci niciunul dintre recitatori nu le trecuse pragul. Se vedea bine că sunt niște intelectuali rafinați. „Tre’ să fie dintre cei veniți să cânte în corul Catedralei“, îi șopti Minodora U. colegei sale Ghizela W. Se zvonise că sosiseră de câteva zile în oraș un grup de coriști din Corala Patriarhiei care repetau cu coriștii Catedralei o cantată a cărei primă audiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
când fusese s-o ia din mahalaua Bandrabulenilor (acum, cartierul de vile cu zeci de turnulețe „Adevărata Revoluție Nouă“) și s-o ducă la București, să-i ghicească de boală Elenei Ceaușescu. O luase împreună cu Goncea și cu doi colonei veniți special de la Minister. El fusese chemat ca reprezentant al culturii în Județ. Trebuia să se creadă că o duceau la „Cântare“. Ce pățise atunci! Goncea și cei doi colonei dispăruseră. L-au lăsat cu Andromanda la o casă de oaspeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
un mătăuz din ciulini, ca o sorcovă, cum are popa când stropește cu apă sfințită. Mai mă sfătuia arătarea aia. Dar asta ți-o spun doar ție, să știi și tu că funcționa și pe vremea epocii chestii de-astea venite direct din folclor...“ Burtăncureanu, ca deobicei, venise pe înserat la Goncea să se sfătuiască și să-i citească ce mai scrisese. Îi spusese că pe la prânz l-au găsit mort pe Chiosea în parcul spitalului lui Wintris. Vestea nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
poate chiar facilă, a celor din distribuție și nu numai, pe măsură ce încercau să se adune, să-și găsească ritmul și să vâslească la unison. S-ar putea să fie prea puțin forțată această ușurință cu care îi primeau pe noii veniți, deja uitați probabil în momentul pregătirii următoarei producții, dar, pentru moment, îmi convenea de minune prietenia rapidă pe care o legasem pe negândite. Cine știa, până la urmă, unde aveam să fiu peste o lună? Sau peste un an? Puteam merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care nu și-a spus niciodată numele... își întoarse privirea de jur-împrejur. V-au silit yubani-i să plecați? — Ăsta e teritoriu yubani, răspunse el, fără să se tulbure. Tabăra lor e acolo, de cealaltă parte a lagunei. La mlaștină. Noii veniți tresăriră, alarmați. Negrul cu pușca strânse cu putere patul armei. — Glumiți? întrebă el și, văzându-i expresia, păru convins. Fire-ai al naibii să fii! exclamă el. Ți-am spus că ne-am rătăcit și tu te jurai că ajungem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
firicel de voce unul dintre soldați. — Ce întrebare prostească! Pe cine o să aperi, dacă plecăm cu toții? Urcă-te în camion! În mai puțin de un minut erau sus. Singur pe mijlocul drumului, lângă capetele micșorate, îi privi în tăcere. — Nu veniți? — De ce? Mi-am îndeplinit misiunea. Refăcu pachetul și îl depuse în bena camionului. Muncitorii se dădură la o parte sărind în colțul opus. Dați-i asta lui Planchart. Șeful de echipă scoase capul pe geam și îl privi uimit: — O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
venea cu ei; un bărbat tânăr cu piele foarte albă, care purta o enormă pălărie de vânător african. Inti opri motorul la zece metri de mal și se lăsă cu îndemânare să alunece spre debarcader. — Bună ziua...! salutară ei. Suntem bine veniți? — Bineînțeles, părinte... Bineînțeles... Îi ajută să sară pe pământ. Preotul fu primul și se întoarse să-l prezinte pe necunoscut. — Tomás Sierralta, de la Ziarul Pacificului, din Santa Cruz. — Încântat... Salut, Inti...! — Mă bucur să vă văd. Se îndreptară spre colibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
acolo, la Santa Cruz. Lucrările au fost suspendate pentru moment... — Și ce-i cu minunea asta? — E o poveste lungă... Mai bine să căutăm unde să ne adăpostim, soarele ăsta dogorește. José Correcaminos se alătură grupului, salutându-i pe noii veniți. Luară loc în jurul mesei mari din bucătărie și Inti Ávila începu să pregătească micul-dejun pentru părintele Carlos și jurnalist. — Mă temeam că nu vom ajunge la timp, spuse preotul, a trebuit să forțăm motorul ca să ajungem la Misiune, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
respirația mea accelerată. Pupilele luaseră o dimensiune mult prea mare, încercând să capteze o imagine cât mai clară, în speranța ca ceea ce se desfășoară în fața mea să fie un adevăr departe de realitate. Portocaliul aprins al vestelor ce îmbrățișau oamenii veniți să ne acorde primul ajutor mă orbi preț de o secundă, făcându mă să-mi șterg ochii înlăcrimați cu mâinile mele rănite. Sunetul asurzitor al sirenelor de poliție creau un ecou în mintea mea, amplificându-se. Priveam îngrozită scena din fața
Un înger păzitor. In: ANTOLOGIE:poezie by Dora Maris () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_682]
-
evoluție, cu schimbări pozitive, de la o etapă la alta, care conduc la îmbunătățirea tipurilor ceramice cunoscute, îndeosebi a vasului-borcan. Pe parcursul acestor etape, dar și mai târziu, elementele de tip slav se pierd în masa culturii autohtone, fie prin plecarea noilor veniți ori datorită asimilării enclavelor rămase și a însușirii ocupațiilor și modului de viață sedentar. Ritul și ritualul funerar trece prin faze similare, marcate de preponderența ritului înhumării, dar și de influența obiceiurilor funerare ale slavilor, al căror unic rit de
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
cercetări sistematice nu conving pe deplin, însă, pentru restul teritoriului est-carpatic și chiar mai departe, în spațiul pruto-nistrean, aceste idei sunt susținute arheologic. Similar ultimului spațiu amintit și în cel carpato-danubian, s-a observat o coabitare a localnicilor cu noii veniți și, implicit, acest efect s-a oglindit în obiceiurile funerare, varietatea lor fiind argumentul principal. 2.1. Rituri și ritualuri funerare Pentru secolele VIII-IX, numărul descoperirilor funerare din Bazinul Bârladului este redus, fiind identic celui din etapa precedentă, când s-
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
doar două aparțin localnicilor (mormântul dublu de la Dumeștii Vechi și cimitirul de la Bârlad-Prodana, ambele pe teritoriul județului Vaslui). Amprenta migratorilor turanici se reflectă în celelalte inventare funerare, ale acestui areal geografic, situație ce denotă intensele contacte dintre băștinași și noii veniți. Analiza comparativă a ritului și ritualului funerar, din mormintele autohtonilor creștinați și mormintele alogenilor păgâni, a dorit să evidențieze diferențele culturale și spirituale ale celor implicați, pe de o parte vechea populație românească, iar de cealaltă migratorii turanici, de regulă
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
nostre! Așa va fi, rostiră, și fiii, În același timp. Da, mă băieți, așa va fi! Hai: descărcarea! Duceți, apoi, mașinile, În secția de tractoare; și le dați În primire magazionerului, că, și așa, el le avea În acte. Apoi, veniți acasă, la mine, să facem un plan, care, deocamdată, este secretul meu. Hai! A, Cristi, actele morii unde sunt? La mine. Unde, la tine? Aici, În geantă. Dă-le-ncoa. I le dădu. Le luă. Le rupse. Le băgă În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
cu pistol. Mata?, l-a Întrebat. Eu, ce? Mata, ce cauți aici? Caut de muncă. Aș vrea să-mi deschid o afacere. Afacere, zici? Dar, bine, aici, se culeg struguri. Aici nu se deschid afaceri. De muncă, Însă, pentru noii veniți, nu mai este? Nu. Nu mai este. De ce? Fiindcă e, totul, ocupat, organizat; pus pe roate, Încât, cu forța existentă, În două săptămâni, cel mult, de-aici Încolo, campania să poată fi Încheiată. Deci? Deci! Mai departe? Da. Mai departe
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fi stat, atunci, În fața destrăbălării de apoi; deja aproape că nu mai erau opreliști pentru cea care o omora pe bunicuță cu zile. Thomas și-a zis că tot mai multă lume avea viziuni morbide, alternate cu veselii peste măsură, venite și unele, și altele dintr-un nedeslușit instinct primar, un șir tot mai frecvent de spaime. Nu doar Antonia se smintea. Thomas Încă putea să renunțe, pînă la o nouă Întîlnire cu Lars mai era o oră; să se tot
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]