43,157 matches
-
Știa că sunt de partea sa și voia, parcă, să-și tragă sufletul pentru răsfățul unei căldări de apă și a unei pături calde. Când mă întorc, catârul era în picioare, cu harnașamentul pe el, gata să zburde pe pajiștea verde din preajma curții mele. Bea apa, îi pun țolul, dar refuză a mă privi și a-mi da un semn al prețuirii bunătății mele. Fac un efort, îl sărut pe bot și abia atunci, i-am văzut albul ochilor decolorat, semn
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
tot ce găsesc prin buzunare. Când mă uit, cu pătura pe el, catârul zornăia harnașamentul, pufăindu-mi iarba fragedă... Acum are timp să mă privească, preț de câteva secunde, întorcând capul după vocea mea, prea ocupat să pască în paradisul verde, unde se afla... N-am chef de taclale cu individul, așa că plec, spunându-i de peste gard: - Dacă mai ai nevoie de ceva, strigă-mă! Preț de vreo două ore, cât a păscut catârul, m-a tot rugat: că mai vrea
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93757_a_95049]
-
ultima cină în care ne-am văzut Dimineața s-a trezit cu cearcăne la ochi și fetele în fuste scurte ies vesele pe bulevard Tăietorii de vise au luat luna și au pus-o pe tocător în sacul de cânepă verde Și-n arcada goală pușcă orașul s-a furișat cum o pisică neagră Tăietorii de lemne bat clopote de alamă în dunga buzei tale Și strada a rămas singură la amiază, iar luna încă nu și-a închis ochii Ionuț
TĂIETORII DE LEMNE, POEM DE IONUȚ ȚENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2183 din 22 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377102_a_378431]
-
sine tare să sapi apoi adânc cu mâinile iubirii va răsări târziu o ramură de laur înveșmântată-n haina nemuririi când Fiul Sfânt îți va dărui fi.irii coperământ de aripi Îngerul de Aur să zbori peste copaci și codrii verzi de stele și să renaști în ceasul de pe urmă înduioșat de iarba vieții și-a splendorii turmă Ai să-ți găsești menirea Vieții taine grele. Foto tehnica - Art Colaj Media- realizat de autor din imagini preluate - sursa Internet poem publicat
POEM HIERATIC XXI AMPRENTA VEŞNICIEI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377122_a_378451]
-
se împletesc sublim, Sărutul nostru-i fără margini, Nu este timp să ne oprim. Sub ploi de vis, furtuni sau soare, Din viitor, înspre trecut, Vibrând, cu bucuria vieții Voi continua să te sărut. Stejarii împletesc iubirea Unindu-și ramuri verzi spre cer, Sărutul lor de clorofilă Nu seamănă...E efemer. Ninge cu noi peste pădure, E-al cerului sărut plăpând, Sfințind în amalgamul vieții, Iubire, oameni, ram, pământ. Mugurel Pușcaș (Liga Scriitorilor din România) Referință Bibliografică: Poeme / Mugurel Pușcaș : Confluențe
POEME de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377115_a_378444]
-
greutate și multă răbdare, de la casa de bilete a cinematografului. La îmbarcarea, învălmășeală de nedescris. După ce se asigura că ușile celor două vagonete decapotabile erau bine închise, impiegatul de mișcare - costumat în uniforma Căilor Ferate Române, cu chipiu roșu și cu paleta verde în mână - sufla puternic în fluierul său de milițian și dădea semnalul de plecare, declanșând miracolul excursiei fără părinți. Claxonând puternic și prelung, trenulețul se urnea greoi, dând apoi ocol grupului de clădiri ce încadrau curtea cinematografului. Înghesuiți precum sardele
TRENULEŢUL de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377124_a_378453]
-
Când ajungi să vezi și să cunoști cerul, să te hrănești cu parfumul frumuseții depline și să te prinzi în horă cu norii care te însoțesc, să admiri cu uimire panorama de vis a unei văi acoperită de un ocean verde și cea a munților încărcați de zăpadă. Când simți și trăiești magia zborului, nici o glorie a pământului, nici cel mai bun prieten, nici cea mai mare iubire, nimic din toate aceste lucruri nu mai prezintă importanță pentru tine, în acele
DOR DE NAE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377127_a_378456]
-
pe rug, Nu mai e loc de jurăminte... COLIND DE VARĂ M-am rătăcit într-un Colind Îmbălsămat, cu flori de tei, Copaci ascult din frunze fredonând, Iar vântul se mai pierde pe ălei; Steluțe albe,-ngălbenind colindul, Din teiul verde îmi aduc sclipire, Ascult, cum iară se intoarce gândul, Ce-a rătăcit, și el pierdut, prin nălucire. Și din colind teios al verii mele Un fir de iarbă verde a -nflorit- Ciudată înverzire, ca de miere!.. Căzând cu flori de
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
se mai pierde pe ălei; Steluțe albe,-ngălbenind colindul, Din teiul verde îmi aduc sclipire, Ascult, cum iară se intoarce gândul, Ce-a rătăcit, și el pierdut, prin nălucire. Și din colind teios al verii mele Un fir de iarbă verde a -nflorit- Ciudată înverzire, ca de miere!.. Căzând cu flori de tei, am revenit. Asemeni unui zbor de fulgi geroși, Sunt florile de tei, ce-au colindat dintâi, Copacii și-au deshis un evantai frumos- E un colind al Teiului
POEME de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377143_a_378472]
-
UN RAI LUMESC Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1647 din 05 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Era tot parcul un palat, Luxurianțe tropicale, Ce străjuiau într-un regat De pajiști cu sclipiri florale. Podelele-s de iarbă verde Având intarsii de culoare, Prin care drumurile-și pierde Poporul de viețuitoare. Cu truda lor, împărăția, Furnicile o fac prosperă, Iar florile cresc bogăția Aromelor din atmosferă. Coloane-s trunchiuri viguroase Ce sprijină ca bolți, frunzișuri Din care curg armonioase
UN RAI LUMESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377154_a_378483]
-
o mai văd și-acum, Cum cade lin peste zăpezi. Parcă te văd cum te așezi, Tăcut, la margine de drum; Din când în când te mai visez, În nopți de ceață și de fum. Pădurile nu-mi mai sunt verzi Și sufletul mi-e numai scrum, Iubitul meu de vis și fum, Deși tu poate nu mă crezi, Din când în când te mai visez. Referință Bibliografică: RONDELURI / Leonte Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul V, 27
RONDELURI de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377176_a_378505]
-
modelase codița falnică afișând o notă de aroganță spre vârful ușor îndoit. Drept cap sta un sfert din același fruct, ornat cu perechea de urechi firești din triunghiuri decupate din coaja citricei. Simpatica miniatură părea animată de boabele de piper verde care-i țineau drept ochi, înfiorând privitorul; câteva fâșii dintr-o scobitoare se zbârleau ca niște mustăți adevărate peste boticul din două stafide lucioase. Figurina avea un aer parfumat care părea să atenueze semeția degajată de trup. Babacul depuse animăluțul
CAP.6 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1647 din 05 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377157_a_378486]
-
bej de melană îi acoperă capul și câteva fire de păr ale bretonului drept tronnează dezordonate pe frunte, fiindcă și-o pusese în grabă, înainte de-a pleca de acasă. Fața ei lungă este marcată de doi ochi mari și verzi, umbriți de niște gene negre și rimelate, iar dintre sprâncenele dese și pensate drept, un nas frumos și puțin în vânt, parcă îi accentuează fizionomia. Pomeții proemineți și rozalii dau fizionomiei sale un aspect de finețe, în ton cu ochii
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
său, domnul Tică o aștepta cu masa pusă, în timp ce își citea ziarul. Așa că adidașii săi îmbrățișară suprafața de pământ, pe care se vedeau câteva fire răzlețe de iarbă și care în vreo două săptămâni se va transforma într-o pajiște verde, minunată. Părea să fie uscat, dar când păși, tălpile adidașilor săi se adânceau ușor, făcând să rămână puțin timp lipiți. Îi păru rău că luase decizia de a merge pe acolo, însă din comoditate, nu se mai întoarse din drum
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
înaintă în mers apăsat spre magazin. Ajunse pe lângă un corcoduș neînflorit. Mai încolo era un salcăm și alți pomi. Crengile lor înălțate spre cer își cereau dreptul la viață, iar soarele promitea că în curând vor fi împodobiți cu frunzele verzi și pripea din ce în ce mai tare. Doamnei Mariana începuse să-i fie din ce în ce mai cald. Trase de fermoarul gecii și fularul se desfăcu ușor din jurul gâtului. Încercând să și-l aranjeze cumva, simți cum un braț o cuprinse de mijloc și altul își
RĂPIREA (1) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377194_a_378523]
-
Și mână-n mână să fugim departe, Spre culmea munților împăduriți... Noi din izvor să bem... și fericiți Să răsfoim a milosteniei carte, Ca două inimi într-un ritm să bată, Să cânte, împreună, -o melodie, Când vântul printre brazii verzi adie, Stăpâni suntem pe viața noastră toată. Dezbracă-mă de vina cea mai mare, Aceea c-am uitat să te iubesc... În inimă-ți eu ca o floare cresc, Ca să îți șterg durerile amare. Să răsfoim a milosteniei carte, Să
SĂ RĂSFOIM A MILOSTENIEI CARTE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1536 din 16 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377218_a_378547]
-
contopirea culorii albastre și a culorii galbene ale celor două palme, se revărsa un val subțire și luminos de culoare nouă. Cât de minunat se colorau copacii, iarba și florile sub atingerea lor. Cicoare zâmbi încântată. - Am să-i spun „Verde”! - Da, sună bine, recunoscu Prințul Galben. N-am mai văzut nimic verde până acum. Crezi că ți-ar place să trăiești într-o lume verde? Se priviră zâmbind, hotărând din acel moment că trebuiau să se mai întâlnească pentru a
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
colorau copacii, iarba și florile sub atingerea lor. Cicoare zâmbi încântată. - Am să-i spun „Verde”! - Da, sună bine, recunoscu Prințul Galben. N-am mai văzut nimic verde până acum. Crezi că ți-ar place să trăiești într-o lume verde? Se priviră zâmbind, hotărând din acel moment că trebuiau să se mai întâlnească pentru a colora cât mai mult locuri în culoarea nouă și proaspătă care ieșea de sub mâinile lor. În acest timp, în cealaltă margine a împărăției, Nu-Mă-Uita îngrijea
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
împăratul își îmbrățișă vechii prieteni și vecini. Atunci, deasupra întregului ținut, se întinse un curcubeu uriaș, care schimbă toate culorile pământului. Florile îmbrăcară haine multicolore, păsările prinseră să zboare pe cerul albastru, animalele se zbenguiră pe pajiștile și în pădurile verzi, iar oamenii deveniră cu toții fericiți să aleagă orice culoare le-ar fi plăcut din cele pe care nu le mai întâlniseră niciodată până atunci. Referință Bibliografică: NĂSTRUȘNICA POVESTE COLORATĂ / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1547, Anul
NĂSTRUŞNICA POVESTE COLORATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377211_a_378540]
-
-am că-i un happy-end, dar e un necrolog!" Se pare c-ai greșit, privești la fața lui crispată Și îți dorești să fii trăit în epoca de piatră. Morala: Iubiți natura, dragii mei și mirosiți o floare, În iarba verde v-așezați, zâmbiți privind spre soare, Îmbrățișați copilul mic, curând își va lua zborul Și veți rămâne singuri cuc și îi veți duce dorul, Dați sărutări celui iubit, când luna se deșteaptă, Căci despărțirea va fi grea și timpul nu
VREI SĂ VORBIM? de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377240_a_378569]
-
stradă, mor pe sub dărâmături, mor și în tramvaie, aici târfa de moarte e peste tot. N-am hârtie să pot să-ți povestesc ce este aici, noaptea asta sunt în post la Primăria capitalei că m-a mutat de la Patru- verde, și-am să-ți scriu mai mult și să-ți povestesc și ție una: alaltăeri eram în post la primărie și pe la nimiezi era o căldură de curgea nădușala de pe om, ăștia marii și-au luat valea cu bombardamentele astea
VALIZA CU BANI, FRAGMENT DIN ROMANUL PRIVEGHIUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377199_a_378528]
-
bune-mi pleacă-n zbor ! Către domni trimit "salut-uri", iar doamnelor, un "Mărțișor !" Mă doare respectuos de doamne ; de "Primăvară", am un dor Dar până ne-om vedea la "Gală", vă dau un "Tele-Mărțișor !" De sub pământul geruit, din frunze verzi iese ușor Un clopoțel al purității : Ghiocelul-Mărțișor ! Ce ne anunță clopoțind, că sosește primăvara ! O uvertură-a "simfoniei" (care-o dorim să vină) : vara ! Pe revere-n plin contrast, lângă doritul Mărțișor, Ghiocelul ne șoptește : n-aș fi făr' de
GHIOCELUL-MĂRȚIȘOR ! de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377265_a_378594]
-
lui Sub picurii câmpului A lui ființă îi urmează Până iată spre amiază Sus de tot când soarele Încălzind mioarele Pân” la tufe le conduce Unde umbra e mai dulce Pân” la tufe el le mână La răcoare și odihnă Verde frunză laz frumos În Bogata mea de Jos Un colț iată din Ardeal Până hăt mai sus pe deal Mugurii unde-n lumină Mai vor turma să o țină S-o hrănească pe alese Din privirile culese S-o hrănească
OGRĂDEASA-CÂNTECUL ARDEALULUI de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382120_a_383449]
-
muzicale. Din compozițiile domniei sale (prelucrări folclorice) care s-au cântat pe scena Ateneului Român, au fost: Capriciu moldav, Capriciu transivan, Dragostea din ce începe, Bădișorul meu, Cântecul bețivei, Balada lui Ciprian Porumbescu - aranjament pentru pian, Triptic maramureșan, Mândruță bucovineancă, Frunză verde mărăcine, Badea-l meu e humorean, Satul meu bucovineran, O, lele Frevoniță, Are lelea, are măi!, Uite, mamă, Ionel, Aoleu, frate Peline! și romanța Din scrisori facem palate, versuri Marin Voican-Ghioroiu. La finalul spectacolului, artiștii susmenționați cu întreaga sală i-
CONSTANANTIN ARVINTE, CONCERT ANIVERSAR LA 90 DE ANI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382122_a_383451]
-
pustie tu aduci Trăiri adânci, de-nalt, de inefabil. Mi-e teamă și mi-e rece uneori- Când mă ucide gândul că te-aș pierde... De mi te-ar lua vreo zână printre flori, Eu te-aș reinventa din iarbă verde. Tu mă-ndulcești cu rouă și nectar Și cu-alte „arme” încă neștiute... Am să capitulez și mă declar Sclavul iubirii tale absolute. Aș vrea să plec și aș mai vrea să stau... Mintea mă ceartă și să plec îmi
CAPITULARE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2000 din 22 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382135_a_383464]