3,381 matches
-
ne roagă să umblam și să vorbim cât mai incet ca să nu deranjam rugăciunea. Intrăm în clădire, unde-i mormântul, aprindem câteva lumânări, ne rugăm în taină și ieșim. în En-Karem sunt munți îmbrăcați în vegetație. Sunt frumoși și multă verdeața este. O priveliște minunată între doi munți. Și între ei curge un râuleț. În acest sat găinile fac ouă mari și toate ouăle au câte două gălbenușuri. Se spune că dacă găină este vândută în alt sat nu mai face
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a ajuns o sfântă. Să ne învețe și pe noi cum să ne plângem păcatele și cum să-L iubim pe Domnul, așa cum a făcut ea. în curtea mănăstirii este o peșteră, camuflata cu o ușă acoperită de flori și verdeața, nici nu se observa. Ne-a deschis ușa o măicuța și-am coborât vreo patru trepte. Acolo era locul unde se adunau Mântuitorul și ucenicii de frica iudeilor. Doamne, ce ascunzișuri! Cum se adunau și se rugau lui Dumnezeu în
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
înseamnă a iubit-o, în toată plinătatea verbului. Peste tot e vorba de iubire, de iubirea-cunoaștere, poate lucrul cel mai greu dat oamenilor ca să se piardă sau să se înalțe prin el. Iulie E frumos, peste tot numai lumină și verdeața cântată în toate psalmurile suedeze. E anotimpul în care mă simt ca o salamandră arzând în foc. Se vede pe mine cât de mult iubesc acel „nimic” în care includ pe toți prietenii și toate cunoștințele, toate animalele, toate florile
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
la biserică bine-făcut. Trebuia să se roage pentru veșnica odihnă a lui Buzdugan și pentru sănătatea noului regent. și începe a cânta din toate puterile: " Odihnește Doamne pe răposatul robul tău regent Miron Cristea, așezându-l pe el în loc cu verdeață..." - Pe Buzdugan, părinte, pe Buzdugan, că el e cel care a murit. - Bine. Să ne rugăm pentru sănătatea regentului nostru Buzdugan, cinstindu-l întru mulți ani! - Nu, părinte, ai greșit, Miron Cristea să trăiască! - Mda? Ia nu mai încurcați voi
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
în realitate, dar cu mari pagube raportate. Copacii au înverzit parcă mai repede ca în alți ani, iar fânețele umezite de ploile căzute s-au umplut de iarbă și de flori. Țăranii au scos animalele dornice de libertate și de verdeață la pășunat. Oamenii erau veseli, mai siguri pe ei și mai prietenoși. Era frumos la țară. Mergeam încet, la pas, iar bătrânul cal înainta nepăsător pe drumul străbătut de mii de ori cu aceia care, vremelnic, asemenea mie, i-au
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
un reactor nuclear, la Cernobâl, la „frații noștri” ruși. Va trebui să luați aceste pastile cu iod pentru a nu fi afectați de radiații. Să stați zilele acestea mai mult în casă și să nu consumați lapte de vacă sau verdețuri de prin grădină. 78 Am înghițit pastilele, apoi am urcat în mașină. Din bucuria ce o avusem la plecarea de acasă nu a mai rămas nimic. Vremea era posomorâtă, și nu ne așteptau decât două zile de stat în casă
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de educația fizică. Învățătorul a început din nou să zâmbească. CEI ÎNDRĂZNEȚI ÎNCĂLCAU LEGEA În satul Cocârț, drumul șerpuia asemenea unui pârâu. De o parte și de alta a drumului casele erau mici, sărăcăcioase, înconjurate de curți mari pline de verdeață. Puteai intra nestingherit în curte. Gardurile erau doar de formă în fața casei. Ușile nu erau încuiate și, adeseori, pe plita călduță era un castron cu ciorbă și o bucată de mămăligă. Țăranii erau la câmp toată ziua, de aceea satul
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
și un somn prelung. Pe drumul de la aeroport la ambasadă am putut să admirăm străzi, parcuri, magazine, oameni fel de fel. Ambasada era situată într-un cartier select, "Las Condes", Calle Benjamin, o stradă liniștită, cu case arătoase și multă verdeață. Clădirea ambasadei era proprietatea statului român, un cochet imobil cu două etaje, o grădină în față, teren de tenis în spate și câteva rânduri de lămâi și portocali. Colaboratorii aranjaseră o masă de bun venit și n-am putut să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
și cu tehnicienii chilieni despre problemele societății, chilienii exprimându-și aprecierea față de profesionalismul și corectitudinea "Părții române", dar și temerile cu privire la privatizare și la noul proprietar. După dejun, condus de conaționalul nostru "domnul director", am vizitat orașul, o oază de verdeață în Atacama, purtându-și numele de la indienii quechua, în limba cărora copay desemna culoarea albastră și yapu pământ, respectiv "câmpul cu turcoaze". Am vizitat Muzeul mineralogic, Gara de lemn cu vestita locomotivă "Copiapo", decretată în 1952 Monument național, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
cel de după 1990!). Capitală din 1818, devastată de un incendiu la 1863, a înflorit de pe urma salpetrului și cuprului. Înconjurat de munți semeți, cel mai înalt fiind vulcanul Tupungato, de 6570 de metri, Santiago avea multe parcuri și multe oaze de verdeață și liniște. Unul din acestea se află în apropierea ambasadei, în zona Cerro San Cristobal, Parque Metropolitano, putând fi vizitat în mașină, pe jos sau admirat din funicular. În apropierea bătrânei și monumentalei stații de cale ferată (azi Centru cultural
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
De la Iași la București și retur, peisajul, văzut din mașina în care mă aflu, este dezolant. Sterpe câmpuri lutoase, înțepenite într-o frigiditate statică, nedând drumul vieții și culorilor comprimate în sămânța încă nerodită... Ici, colo, câte un petec vegetal, verdeață rahitică. Aproape nici un semn al primăverii; doar câțiva toporași pirpirii, răsăriți anapoda, între două pompe de benzină. Trecem pe lângă oameni puțini, cenușii, alcoolizați matinal, pe lângă grupuri bezmetice de copii în drum spre o școală care se va prăbușit astă-noapte, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
expert în tatuaje. O țigancă trecătoare pe acolo mi-a scuipat de deochi: "E un noroc mare, boierule; să-ți văd palma...". Și tot așa... Am, desprins cu grijă frunza, îi pipăiam consistența turgescentă, am aspirat o clipă aroma de verdeață și mi-am văzut de drum, ambalând motorul. Pentru mine, frunza era un semn special: la oră și dată precisă am simțit că a venit toamna. Anotimp fabulos, euforic și totodată melancolic: Niciodată toamna nu fu mai frumoasă sufletului nostru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
operă de bine, nici un suflet să nu fie exclus doar pentru motivul că nu există mijloacele; acestea nu vor lipsi, dacă vom primi acest suflet cu credință și cu credință ne dăruim acestei Opere». Vânzătoarele de zarzavaturi din piața de verdețuri, când află că don Calabria a primit în casă niște copii nevoiași, se întrec în a-i procura fructe, zarzavaturi și orice altceva ar avea nevoie pentru a le da de mâncare. Don Calabria a văzut în aceste mici «semne
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
se spuneau aceleași fraze, într-o franceză idiomatică, împănată cu locuțiuni levantine. Cum nu era posibil să ieși în afara orașului, fiindcă drumurile erau nesigure, plimbările se reduceau la deplasări de-a lungul cheiurilor pînă la cartierul de vile înconjurate de verdeață, numit "La țară" prin antifrază, sau la o grădină publică părăginită, cu șiruri de salcîmi ce așteptau, însetați, o stropire care venea rar. Erau singurele locuri umbrite din Salonic. Dacă Macedonia nu mai este decît o regiune cheală, aceasta se
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
spre a le recomanda o atitudine demnă în fața a ceea ce, probabil, ne aștepta insulte, poate maltratare. În timp ce evocam imaginea patriei, căreia trebuia să-i dăm totul, vagonul se oprea în fața unui covor roșu, larg, flancat de vase cu flori și verdeață erijate la rang de arme, printre care, în fracuri scoase de la naftalină, cu pantofi de lac instrumente de tortură cele două siluete gemene ale primarului și prefectului se grăbeau să-mi arate afișe proaspăt lipite pe ziduri, traducîndu-mi conținutul care
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
bani în marile bănci, ajungeai într-o garsonieră tapetată cu cretonă gălbuie, ornată cu crengi și mobilată confortabil. Din această cămăruță ajungeai, printr-o scară subterană, în grădină, la un trunchi gros de arbore artificial, făcut din beton, camuflat cu verdeață și găunos, avînd în interior o scară din fier, prin care Kaiserul ar fi șters-o în caz că ar fi fost nevoit să fugă pe ascuns. Examinînd de aproape această uimitoare lucrare monument dedicat Fricii mareșalul Foch îmi atrase atenția că
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ca niște liceeni în libertate și, după cîteva ore de traseu, să se regăsească înaintea dineului și a recepției de la curte, cazați împreună în același hotel, în inima Luxemburgului, oraș înconjurat de fortificațiile lui Vauban, și dispărînd sub trandafiri și verdeață. Cuplul Ducal, înconjurat de un grup vesel dar disciplinat de băieți și fete, dădea exemplul vieții de familie liniștite și fără fast deplasat. Succedîndu-i surorii sale care rămînea o figură emoționantă de martir, obligată să suporte lovitura de forță a
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
venită din Orient, a culminat în poezia Renașterii, spre a se reînnoi prin simboliști: Cât au călcat cu piciorul, N-au mai văzut crăișorul Câte flori împodobite, Câte râuri limpezite! Oh! câți trandafiri miroase Cu foi rumene, frumoase! Rosmarinii au verdeață Și garoafele roșeață. Aici crinul să albește, Colea nardul frumos crește. Chedrul ramurile-și tinde, Care mult văzduh cuprinde. Chiprul frunze înverzește, Și văzduhul le clătește. Izvoarele curg răcite, Ca cristalul limpezite. Barac are, în numeroasele lui prelucrări, un adevărat
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
de oi, câinele, Eco ascultând în loc ascuns. Ceva din melancolia păgână din Aminta lui Torquato Tasso trece prin aceste versuri stricate de muntenisme: Un păstor tânăr, frumos la față, Plin de mâhnire, cu glas duios, Cântă din fluier jos pe verdeață, Subt umbră deasă de pom stufos. Cât colo turme de oi frumoase Se răspândise pe livejui Și ascultîndu-l iarba uitase, Pătrunse toate de mila lui. De multe versuri spuse cu jale Uimite toate sta împrejur: Râul oprise apa din cale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. Lui Eminescu îi repugnă prefăcătoria. Adevărata femeie e ingenuă. Ea vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață, Acolo-n ochiu de pădure Unde-izvoare plâng în vale, Lângă trestia cea lină Stânca stă să se prăvale Și sub bolta cea senină În prăpastia măreață. Vom ședea în foi de mure. Ea ispitește pe bărbat, fără rușine, ca o
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
duceai și risipeai bălegar pe câmp, și acolo am dat de pălămidă, și mâncam pălămidă, și cu aia m-am refăcut... O luai așa de jos, că era țeapănă..., o frecai În mână și mâncai ca porcu’... Mâncai toată ziua verdeață. Și mâncam sfeclă furajeră... Ne duceam cu lingurile și scormoneam cu ele și beam suc de ăla de la sfeclă... Sau, cu coada lingurii, că le ascuțiserăm pe pietre, tocam mărunt verdeață, o dumicam cu lingura și făceam glume: „Ia, bă
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
În mână și mâncai ca porcu’... Mâncai toată ziua verdeață. Și mâncam sfeclă furajeră... Ne duceam cu lingurile și scormoneam cu ele și beam suc de ăla de la sfeclă... Sau, cu coada lingurii, că le ascuțiserăm pe pietre, tocam mărunt verdeață, o dumicam cu lingura și făceam glume: „Ia, bă, clorofilă, ia vitamina, băi, ia vitamina!”. Dar am auzit că unii au murit din cauza sfeclei furajere... Au murit, au murit, că sigur erau oameni care, dacă dădeau de vreo sursă din
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
săl ambalez? Vreau să ușurez greutatea, ca să-ți fie matale mai ușor. După scris, și Dl. Ciurea pare foarte slăbit. După părerea mea, ar trebui să profitați de o lună mai caldă, când Brașovul va fi În flori și multă verdeață. Acum Încă e prea devreme. Vă rog să primiți multe mulțumiri pentru interesul ce puneți pentru mine; până atunci vă doresc D-voastră și soției, multă sănătate și voie bună. Cu distinsă stimă, Marie Mihăilescu Kalmicov 24 Brașov, 28 mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
mișcare, înaintau câțiva zeci de metri și iar se trânteau la pământ. Din salt în salt am ajuns la o perdea de stufăriș și răchite. După spusele lor aici se ascundeau grănicerii români și pândeau pe contrabandiști. Dincolo de perdeaua de verdeață era un canal. După ce l-am trecut și pe acesta, pe malul lui am dat de o altă linie de stufăriș. Acesta era momentul cel mai critic al trecerii. Ne aflam pe pământ românesc. Neobservând nimic suspect, ne-am reluat
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
pomilor. În locul unde e așezat Cornățelul, Hârtibaciul formează o vatră frumoasă, dându-i satului un aer de comoditate și bună stare. Ce frumoase sunt colinele din jur, privite din vârful dealului de la Daia. Pante domoale și linii ondulate, îmbrăcate de verdeața vegetației de vară, îți aduc aminte de sinuozitatea sufletului și al reliefului românesc, prins de Lucian Blaga în cartea sa „Spațiul Mioritic". între satele Daia și Roșia se întindea o tablă de pământ, frumoasă și netedă ca masa. De aici
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]