5,522 matches
-
cu medicii, mai ales cînd medicul se adresează de preferință mamei. În camera mea, Înconjurat de cărțile mele din colecția „Biblioteca alpinistului“, după ce Îmi fixasem la bocanci crampoane care mușcau din straturile de gheață și de zăpadă Întărită, dialogam pe versantul dinspre nord al Annapurnei cu Maurice Herzog și cu Lachenal. Am petrecut ceasuri bune pe creasta aceea de gheață, vîrful Annapurna, adîncit În gînduri, cufundat Într-o stare de satisfacție completă, fără să-mi mai doresc nimic de la nimeni, nemaisimțind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
octombrie! Acea fermecătoare Virginia! Se numea probabil Josiane sau Nicole. Mă Întreb ce s-o fi Întîmplat cu ea. CÎnd patroana de bordel și-a făcut apariția În separeul unde tocmai mă crezusem alpinist - Virginia mă făcea să urc pe versantul nordic al muntelui Cervin, un bun Început pentru cine avea să Înfrunte mai tîrziu cei 6 100 metri ai vîrfului Nevado Alpamayo cu domnișoara Ana Augustina de Queiroz (pentru Himalaya, o voi aștepta pe Delphine) - mi se păruse că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Împărtășească experiența ei. El Își petrecea timpul cu cei bogați și celebri, pentru el aventura Însemna un tur În jurul Europei În hoteluri de cinci stele Împreună cu prietena lui americancă, retrasă Într-un exil confortabil pe plajele din Saint-Tropez și pe versanții din Les Trois Vallées. În turneele ei cu compania de teatru din București Întâlnise multe americance venite la Paris sau În sudul Franței să trăiască o viață de vis, pe bani mulți și cu puțin talent. Nu trebuiau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ei superioare se distingea cu greu o lucrătură imprecisă și artificială de turnuri pătrate; de dedesubt apărea ca un șir de lespezi de piatră ce se repezeau către Înălțimi pe sute de metri, care păreau să se prăvălească asupra privitorului; versantul cel mai accesibil era o clină accidentată, plină de pietroaie, pe care nici astăzi arheologii nu reușesc să o urce, iar pe vremea aceea era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Întâlnim pe autostradă, el Îți cunoaște mașina, uită-te ce zi frumoasă, hai s-o luăm spre interior, trebuie să fie superb, ajungem pe Autostrada Soarelui și mergem să cinăm pe malul celălalt al Padului, pe lângă Pavia. Dar de ce pe versantul pavesan, dar ce va să zică spre interior, uită-te pe hartă, există o singură soluție, trebuie să urcăm pe munți după Uscio, apoi să trecem peste Apenini și să facem o haltă la Bobbio, iar de acolo ajungi la Piacenza, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de generație, propus în istoria literară de François Métre (1920) și Julius Petersen (1930), la noi de Mircea Vulcănescu (1934) și T. Vianu (1936) - v. și Paul Cornea, „Periodizarea ca «lectură» a datului istoric și strategie zonală“, în Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii: concepte, convenții, modele, Editura Eminescu, București, 1980, pp. 121-123. Ar fi însă mai nimerit, poate, să vorbim - pe urmele sociologului francez Robert Escarpit - despre o „echipă”: „Noțiunea de generație, seducătoare la prima vedere, nu este... suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
șef de școală. Cînd ai o poziție socială însemnată, îți poți permite capriciul titulaturilor” (ibid.). Ca argument ironic în sprijinul acestei afirmații este citat un articol sociologic al lui G. Duhamel, din Mercure de France, „asupra școlilor literare”. Importanța acordată versantului individual al literaturii (și rolului personalității) este completată de cea acordată versantului colectiv al acesteia (rolul stimulator al școlilor literare): „Desigur, romantismul, naturalismul, simbolismul au existat, dar au existat și Hugo, Flaubert, Verlaine și alte asemenea «mazete». În jurul lor s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
capriciul titulaturilor” (ibid.). Ca argument ironic în sprijinul acestei afirmații este citat un articol sociologic al lui G. Duhamel, din Mercure de France, „asupra școlilor literare”. Importanța acordată versantului individual al literaturii (și rolului personalității) este completată de cea acordată versantului colectiv al acesteia (rolul stimulator al școlilor literare): „Desigur, romantismul, naturalismul, simbolismul au existat, dar au existat și Hugo, Flaubert, Verlaine și alte asemenea «mazete». În jurul lor s-au adunat cei mici și mulți, imitatori, gata să simtă după o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
care a întîmpinat aceste cărți. În legătură cu volumul de debut al lui Voronca (Restriști, 1923), Perpessicius vorbește, cu o vădită aprehensiune decadentistă, despre „bazarul de imagini din cele mai rare” și despre „imaginea-axă” care „fixează fizionomia fiecărei poeme în parte”; despre versantul de „intensitate luminoasă” al sensibilității „elegiacului” și „sentimentalului” debutant îndatorat lui G. Bacovia, A. Maniu și Camil Baltazar, dar și lui Francis Jammes. Unele observații critice asupra influențelor franceze din topică și a unei anumite „turnuri eliptice” în sintaxă („în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cronici plastice, Editura Meridiane, București, 1967 Constantinescu, Pompiliu, Scrieri, Ediție îngrijită de Constanța Constantinescu, cu o prefață de Victor Felea, vol. V, Editura Minerva, București, 1971 Cornea, Paul, „Periodizarea ca «lectură» a datului istoric și strategie zonală”, în Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii: concepte, convenții, modele, Editura Eminescu, București, 1980 Cotorcea Livia, Avangarda rusă, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2005 Crăciun, Gheorghe, Aisbergul poeziei moderne, cu un argument al autorului, postfață de Mircea Martin, Editura Paralela 45, Colecția „80
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Teaca era din lemn și a putrezit, n-am mai putut s-o salvez. Mi s-a fărâmițat în mână. Sunt totuși bucuros. În vale, o turmă de capre negre făcu să se rostogolească niște pietre. Vântul brusca ierburile de pe versantul aproape vertical din față. Din sala de mese se auzi un ooooo în crescendo, plin de satisfacție. Cineva era încântat de meniul zilei. — Eu nu mai pot așa. Nici eu, spuse Gongku și-și încercă puterile cu un stâlp. Lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
tot. Am descoperit în iarbă sute de insecte. Avem și fluturi, o droaie - să-ți faci insectar. Iezii de capră sălbatică behăie pe stânci când nu știu pe unde s-o apuce. Dacă văd o umbră mică și subțire scanând versanții, știu că trece un vultur și-mi acopăr urechile, fiindcă o să facă pi-uuuuuu dintr-o clipa într-alta. Mă amuză să dau peste o șopârliță în așternutul meu, dar în același timp mă întristează. Sunt prea multe vietăți, prea răzlețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
albe ale Muntelui Luminos și ale Vulcanului Liniștit, atingând amândoi șase mii de metri altitudine. Trecătoarea șerpuia între cele două culmi, deschizându-și drum printr-un teren pustiu de culoare ocru, cu vegetație rahitică și care începuse să înlocuiască, pe versant în sus, selva verde care părea să fi obosit să se mai cațere pe munți. Avionul DC-3 se îndreptă spre Trecătoare, lăsă la stânga zăpezile orbitoare ale Vulcanului Liniștit și la dreapta, Muntele Luminos, se bâțâi strecurându-se printre vânturi încrucișate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
adună o parte din aceste nisipuri în albia râului amintit. Ele sunt modelate ulterior de vânt în dune rudimentare, precum cele de la „gura” Berheciului ori din stânga Bârladului, între Tecuci și Hanul Conachi. Alunecările de teren din cadrul bazinului sunt întâlnite pe versanții dealurilor, însă nu le depășesc pe cele din depresiunea Jijia-Bahlui, pe văile Crasnei și Lohanului sau în bazinul văii Racova. În ansamblu, din punct de vedere stratigrafic și litologic, nordul podișului bârlădean aparține Sarmațianului superior (format din gresii, calcare oolitice
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
mare parte din culoarul Bârladului se desfășoară între Colinele Tutovei și Dealurile Fălciului (cca. 152 km lungime) alcătuit dintr-o luncă ce se lărgește treptat din amonte (1-2 km) spre aval (3-4 km) și din mai multe niveluri de terase; versanții, drept în cursul superior și stâng, în aval de Crasna, sunt abrupți. 2.5. Climă. Soluri. Vegetație. Faună Climatul zonei este temperat-continental cu nuanțe excesive, de la ierni geroase, marcate de viscole la veri călduroase și secetoase, cu vânturi uscate și
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
6-11, 13); Zaharia N., Petrescu-Dîmbovița, Zaharia Em.1970, p. 319; Teodor 1978c, p. 199-200 (fig. 39/3; 41/9); Coman 1980c, p. 101, nota 6; Teodor 1997c, p. 78. b) La Meri: la numai 250m nord-est de Iazul Buragăi, pe versantul sud-estic al Dealului Zarea Rășcanilor, în apropierea unei livezi cu meri, s-au descoperit fragmente ceramice din secolele VIII-IX. Cercetare C. Buraga, 1955; M. Petrescu-Dîmbovița, 1956 și N. Zaharia, 1957. Materialul se află la Institutul de Arheologie Iași. Bibliografie: Zaharia
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
Muzeul Județean „Ștefan cel Mare” Vaslui. Bibliografie: Coman 1969b, p. 289; Coman 1980c, p. 198; Teodor 1997c, p. 123. 85. Oncești (comuna Oncești), județul Bacău a) Poarta Țarinei (Dâmbul lui Gologan): cu ocazia unor periegheze, efectuate pe terasa inferioară de pe versantul drept al Pârâului Berheci, din marginea estică a satului, s-au descoperit fragmente de vase medievale. Ulterior, s-a întreprins un sondaj arheologic (1967) care a confirmat prezența unei locuințe rectangulare, prevăzută cu o vatră din pietre. Inventarul locuinței conținea
Evoluţii etno-demografice şi culturale în Bazinul Bârladului (secolele VI-XI) by George Dan HÂNCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/100954_a_102246]
-
ce se vorbește. Simțea că în jurul lui sunt mai mulți oameni, că sunt foarte agitați, câțiva dintre ei manifestându-se îngrijorați. „De unde au venit oamenii aceștia? se întrebă el surprins și oarecum temător. Am urcat singur și era pustiu tot versantul... Când m-au ajuns ei? Nu se poate! S-a întâmplat ceva. Unde sunt?” se întreba el contrariat și speriat. Apoi înțelese că se vorbea chiar despre el. Foarte atent, a ascultat fără să clintească un deget. Până a auzit
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
muntos acoperit de iarbă, străjuit de conifere ce urcau până departe, unde privirea lui nu mai putea pătrunde. Călca pe iarba moale, întrebându-se de ce este atât de verde și fragedă. Nici nu a observat că ajunsese la poalele unui versant ce se ridica semeț, asemenea unui munte crescut din valurile mării. Spre stânga lui, pădurea de conifere era deasă, în timp ce, pe partea dreaptă, parcă în ciuda vegetației bogate de alături, muntele își arăta originea milenară prin stâncile și pietrele uriașe de
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
precizie rucsacul, strângându-i cataramele cu mare atenție. Nu ar fi știut să spună de unde are ori când și cum a îmbrăcat acest costum complet de alpinist, cert este că manifesta pricepere și siguranță, așa încât s-a apropiat de acel versant și a început escaladarea. Calm și echilibrat, înconjurat de o liniște atât de adâncă, încât părea că devine materială, urca metodic, așa cum își amintea că procedase de mai multe ori în compania prietenilor îndrăgostiți, la fel ca el, de acest
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
urca metodic, așa cum își amintea că procedase de mai multe ori în compania prietenilor îndrăgostiți, la fel ca el, de acest sport plăcut, dar și periculos într-o anumită măsură. Aerul se încălzea pe măsură ce urca și nu simțea nicio adiere. Versantul, pe vârful căruia își propusese să ajungă, nu era extrem de abrupt și nu prezenta un grad mare de dificultate. Nu mai abordase escaladarea pe această latură și, poate tocmai din acest motiv, se opri pentru câteva clipe să aprecieze cam
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Iustin se simțea stăpân pe situație, așa încât se mișca relaxat, cu plăcere, putându-si permite să-și desfăteze privirile cu frumusețea peisajului acelor ținuturi. Urca fără grabă, privind mai mult cu admirație decât cu atenție în jos, de-a lungul versantului, până la poale. Dinspre stratul de verdeață, un glob strălucitor ce părea că se destramă și se transformă încet, încet, până devine siluetă de femeie, venea spre el, plutind. Lumina continua să fie vizibilă și răspândea raze multicolore ce izvorau chiar
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
până la vârf”, i-a răspuns el, justificându-și refuzul în acest fel. La următorul semn și-a amintit ceva și a întrebat-o: „De ce vii după mine, Laura? Ce dorești?” Ecoul a purtat aceste Marian Malciu două întrebări de la un versant la altul, repetându-le de două ori. Auzindu-și vocea, Iustin a zâmbit și a întrebat din nou: „Ce dorești, Laura? Ai uitat ce mi-ai făcut?” Vocea ei a urcat până la el și a produs un ecou ce s-
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
de a devasta proviziile de băutură ale restaurantului "Hora", prin dreptul Parcului Sportiv "Dinamo", pe deasupra cofetăriei "Perla" și-a librăriei " Lumina", peste prispele reduse la doar două trepte de ciment ale aprozarelor, croitoriilor și magazinelor de mobilă, culcușite la parterul versanților formați din blocuri cu câte opt sau zece etaje, Ho diábolos trântea melancolizat câte o tumbă, zburând așa, cu boașele atîrnîndu-i, cu brațele aruncate în cruce, planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
bastonul abandonat printre hărți, în capsa de metal a taximetrului. Nedecojit din trenciul, acum flasc și stânjenitor, precum membranele unui liliac. Iar când clinti o palmă, ce forma o latură a coifului, și-și ciupi perii scurți și înălbiți de pe versantul drept al craniului, căutându- și cuvintele, jocul de puzzle al trăsăturilor i se preschimbă într-unul crispat. Îngrijorat. Rușinat de împovărarea ce hotărâse să și-o dezvăluie. Ca un ameliorat, cu tivul încă prins sub bolovanul unei stări confuzionale severe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]