1,978 matches
-
și a suspinat ușor: - Știți, de fapt, La Marseillaise era un marș militar, nimic mai mult. Cam ca și cântecele revoluției ruse. Sângele nu înfricoșa pe nimeni pe vremea aceea... A intrat în încăpare și de acolo am auzit venind versetele pe care le recita în șoaptă, ca pe o ciudată litanie a trecutului: -... stindardu-nsângerat e înălțat... Un sânge impur s-adape brazdele noastre... Am așteptat ca ecoul acelor cuvinte să se stingă în întuneric, apoi, într-un singur glas, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
zăpezilor siberiene, înălțaseră versurile acelea un castel de țiglă și colț de piatră caldă cu vitrele vopsite în purpurii culori... Franța se confunda pentru noi cu literatura ei. Iar adevărata literatură era vraja prin care un cuvânt, o strofă, un verset ne transportau într-o clipă veșnică de frumusețe. Îmi venea să-i spun Charlottei că literatura aceea murise în Franța. Și că în multitudinea cărților de astăzi, pe care le devoram de la începutul recluziunii mele de scriitor, o căutam în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
caracterul inefabil și transcendent al dumnezeirii, cât și relația acesteia cu omul. Coranul se prezintă nu ca răspuns la întrebările omului, ci că revelație gratuită determinată total de inițiativă divină. Avalanșă de nume și atribute care îi scandează aproape fiecare verset nu se leagă de evenimente din istoria oamenilor, ci dezvăluie și totodată ascunde dumnezeirea inaccesibila, dar atotprezentă. Studierea numelor divine are o lungă tradiție în islam; în iudaism și creștinism, însă, ea face doar obiectul unor capitole, e drept că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în Biblie sensul lui k, „căci”; „Eu sunt cine sunt”, interpretat prin analogie cu alte exprimări frecvente în Biblie, cum ar fi šelaƒ beya: tišelaƒ, „trimite prin cine vei trimite” (Ex 4,13). Ar părea un refuz, dar revelația din versetul următor ar impune înțelegerea acestei expresii prin „Eu sunt cel ce sunt”. Declară „fericită” redarea din LXX prin ho ôn. Întrebarea ce nu întârzie este dacă e vorba de ființă metafizica sau de ființă istorică, manifestare a activității divine în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în Islam" Cine deschide Coranul nu are cum să nu fie frapat de multitudinea calificativelor atribuite lui Dumnezeu, unele reluate de peste o sută de ori (‘alm, ra≤m, ‘azz), așezate cel mai adesea două câte două la sfarsitul versetelor și ieșind astfel în evidență prin rimă precum și prin accentul de pe vocală lungă a formelor de tip fă‘l, fă‘"l, sau fă‘‘ól. Sunt vestitele „nume frumoase” (al-’asm"’ al-≤usn"), a căror memorare, recitare, meditare constituie practici de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
A‘ðam)”, pp. 381-432, parafrazează capitolul respectiv din Law"mi‘ al-bayyin"t f al-’asm"’ wa œ-œif"t de R"z. Cuprinde întreaga dezbatere despre Numele suprem, căruia și Daniel Gimaret îi dedică un capitol 10. Dezbaterea a pornit de la versetul coranic fa-sabbi≤ bi-smi rabbika al-‘aðm, „Deci laudă Numele Domnului tău cel Măreț” (56,74), în urma căruia s-a raspandit, mai ales în mediile ši‘ițe, credința că ar exista un nume cu care, dacă e invocat, Dumnezeu da
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui Abdullah Yusuf Ali, ce se vrea simplu auxiliar în sprijinul celor ce studiază textul original și care ilustrează acest tip de traducere, și cea a lui Arberry, ca fiind printre cele mai recente și mai apreciate. Că numerotare a versetelor, SOI și Arb. urmează numerotarea ediției Flügel, inca folosită adesea în Europa; ASM, GG, DM, YA și Arb o urmează pe aceea a ediției publicate la Cairo în 1342 H (1923), supranumita și „Vulgata egipteană”, deoarece e dătătoare de ton
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
25: „Dumnezeu este Limpedele Adevăr.” (GG) al-wil"yat li-All"h al-′aqq (18, 44/42): „oblăduirea lui Dumnezeu, Adevărul” (GG). Altă traducere posibilă: „oblăduirea este de la Dumnezeul cel adevărat.” Rabbukum al-′aqq (10, 32/33): „Domnul vostru adevărat” (GG). Versetul continuă: fa-m":" ba‘d al-′aqqi ’ill" al-ðall"l: „dincolo de Adevăr este doar rătăcire.” Fa-ta‘"l" All"h al-Malik al-′aqq (20, 114/113): „Și mai presus șde toateț este Allah - Regele, Adevărul” (ASM). La v. 23, 116
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
prin sentimentul acut al propriei nimicnicii pe care il au ei în fața lui Dumnezeu, singurul care există cu adevarat. Aš‘ar îl clasifică printre termenii polisemantici, el putând să însemne fie „Cel Adevărat”, fie „Cel care există cu adevarat”. Din versetele 22,62 și 31,30, interpreți că Tós și Tabar înțeleg că Allah este singurul Dumnezeu adevărat și vrednic de închinare 74. Ca atare ar fi apropiat de A≤ad. Tós interpretează însă v. 22, 62 și în sensul unei
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel din lăuntru”; Marr „Apparens et Occultus”; RB „l’Apparent et le Caché”; DM „Celui qui este apparent et celui qui est caché”; YA „the Evident and the Immanent”; Arb „the Outward and the Inward”. Apare o singură dată, în versetul 57, 3, în care se mai spune despre Dumnezeu și că este „Cel dintâi și Cel de pe urma”, iar apoi, că are putere peste toate. Însuși acest verset constituie finalul unei liste mai lungi, care începe la jumătatea lui 57, 1
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
the Immanent”; Arb „the Outward and the Inward”. Apare o singură dată, în versetul 57, 3, în care se mai spune despre Dumnezeu și că este „Cel dintâi și Cel de pe urma”, iar apoi, că are putere peste toate. Însuși acest verset constituie finalul unei liste mai lungi, care începe la jumătatea lui 57, 1. Listele aglomerează atribute de mai multe feluri și, de aceea, contextul nu este de mare folos pentru precizarea sensului. Această formulă paradoxala, alcătuită din două semnificații complementare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
și Ultimul”; Marr „Primus et Novissimus”; RB „le Premier et le Dernier”/„le Début et la Fin”82; DM „le Premier et le Dernier”, YA și Arb „the First and the Last”. Apare o singură dată, la v. 57, 3. Versetul următor spune despre Allah că este Creatorul cerurilor și al pământului. Semnificații de bază: preexistent în raport cu universul și care dăinuie după el. Considerăm că o traducere mai potrivită a acestei expresii ar fi „Cel dintâi și Cel de pe urma”: stilistic, are
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
având în vedere că astfel se traduce de obicei și biblicul Ri’šÄn wa ’AƒarÄn, cu aceeași semnificație. 2.1.3.2. al-B"q: este cuprins în toate listele tradiționale, inclusiv cea a lui Sufy"n, care îl derivă din versetele 55, 26-27: kullu mân ‘alayh" f"n wa-yabq" wamhu rabbika :ó al-mal"l wa al-’ikr"m: „Totul de pe pământ este pieritor, numai față Domnului tău dăinuie în mărire și în cinstire.” (GG) Semnificații de bază: cel care dăinuie, nepieritor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
28, 58): „Câte cetăți... nu am nimicit... Noi suntem Moștenitorii!” (GG) li All"h mr"Ö al-sam"w"t wa al-’arð (3, 180/175 și 57, 10): „A lui Dumnezeu este moștenirea cerurilor și a pământului.” (GG) Aceste versete au fost înțelese și în sens literal: după ce oamenii nu vor mai fi, toate bunurile pe care ei le-au avut se vor întoarce la Dumnezeu, și în sens metaforic: Dumnezeu este „Moștenitorul”, pentru că va continua să existe după dispariția
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
e firesc că a fost aleasă de versiunea ASM. 2.1.4.2. ’A≤ad: SOI, ASM, „Cel Unic”; GG „Unul”; Marr „unus”; RB „unique”; DM „Un”; YA „the One and Only”; Arb „One”. Apare o singură dată, în primul verset al surei 112, care afirmă monoteismul islamic la modul polemic în raport cu creștinismul. Este predicat nominal, ca și All"h, avându-l ca subiect pe Huwa: Huwa All"hu a≤ad: „El este Dumnezeu, Unul”. Toți gramaticii sunt de acord că
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
sau „bogat” e departe de a reda întregul conținut semantic, făcând necesară o explicație în notă, insă stilistic este preferabila folosirii unui neologism strident, cum ar fi „autosuficient”; „Cel Deajuns pentru Sine” este o traducere mai exactă, dar îngreunează ritmul versetului. 2.1.5.9. W"si‘: SOI „cuprinzător”; ASM „Cel cu hâr nemărginit”; GG „Cuprinzător”, Marr „amplus”; RB „vaste”; DM „présent partout”; YA „ample”; Arb „All-embracing”. Context: ...li All"h al-mašriq wa-al-maghrib fă-’ainam" tuwalló fa-Öamma wamh All"h ’inna
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui Dumnezeu sunt Răsăritul și Asfințitul. Oriunde v-ați întoarce, veți afla fața lui Dumnezeu, căci El este Cuprinzător, știutor.” (GG) Doar în acest context, w"si‘ poate fi înțeles fără echivoc că semnificând imensitatea, atotprezența divinității. În alte șase versete, unde apare asociat cu ‘alm, precum și în 4, 130/129, unde este asociat cu ≤akm, comentatori că Aš‘ar, Qušayr și luwayn îl consideră un echivalent al acestora, adică referindu-se la atotștiința divinității 93. Contextele însă ne
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
YA „Full of Majesty, Bounty and Honour”; Arb „majestic, splendid”. Alcătuită din pronumele demonstrativ 9ó, care are întotdeauna sens de posesor, în anexiune cu un nume (mal"l) și un nume verbal, ambele articulate, această formulă celebra, prezența în două versete, 55, 27 și 78, e considerată de unii Numele suprem al lui Dumnezeu. În primul verset citat califica „fața lui All"h”, iar în cel de-al doilea, „numele Lui”, ambele semnificându-l pe Dumnezeu însuși. A suscitat interpretări divergențe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
are întotdeauna sens de posesor, în anexiune cu un nume (mal"l) și un nume verbal, ambele articulate, această formulă celebra, prezența în două versete, 55, 27 și 78, e considerată de unii Numele suprem al lui Dumnezeu. În primul verset citat califica „fața lui All"h”, iar în cel de-al doilea, „numele Lui”, ambele semnificându-l pe Dumnezeu însuși. A suscitat interpretări divergențe: fie s-a considerat că ambii termeni se referă la divinitate - All"h merită să i
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
un act al omului - cinstirea Lui (Hatt"b). Qušayr, Ghaz"l și R"z dau o a patra interpretare: mal"l este atribut al divinității, iar ’ikr"m este cinstea pe care aceasta o dă adoratorilor săi95. În notă de la versetul 55, 27, Yusuf Ali, referindu-se la ’ikr"m, sintetizează opiniile despre acest atribut: „Two ideas are prominent în the word: the idea of generosity aș proceeding from the person whose attribute it is and the idea of honour, aș
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cel sfânt?” (GG) Zamahšar observa că acest calificativ se aplică în Coran la tot ce este plăcut sau vrednic de laudă, de unde o multitudine de traduceri posibile. Cea cu „sfânt”, însă, nu pare justificată. Că nume divin, apare doar în versetele citate și, a treia oară, la superlativ (96, 3). Comentatorii consideră că el exprimă fie perfecțiunea divină în esență ei, fie generozitatea lui All"h. După Baghd"d, karm este acela care „uită slăbiciunile, iartă greșelile, este indulgent cu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
22, 39/40) etc. Acest nume mai apare de patru ori împreună cu ‘alm (16, 70/72; 30, 54/53; 35, 44/43; 42, 50), o dată împreună cu ‘afó (4, 149/148) și o dată singur:... wa All"h Qadr..., în mijlocul versetului 60, 7: „Dumnezeu ar putea pune prietenie între voi și unii dintre cei pe care ii socotiți vrăjmași. Dumnezeu este preaputernic...” (t.n.). Semnificație de bază: are capacitatea de a înfăptui toate. 2.1.6.3. Muqtadir: SOI „puternic”; ASM
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în labb"r un sinonim al lui mutakabbir 106. Într-adevăr, în lista de la 59, 23-24, majoritatea numelor sunt grupate sinonimic. Semnificații de bază: plin de forță, care își impune supremația. 2.1.6.9. al-Q"hir: apare doar în versetele 6, 18 și 6, 61 în sintagma wa-huwa al-q"hir fawqa ‘ib"dihi: SOI „El este stăpân asupra robilor săi”; ASM „El este Stăpânul Suprem peste robii Lui”; GG „El este Biruitorul asupra robilor săi”; Marr „Praedominator...”; RB „Îl est
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Arberry. R. Blachère îți justifica opțiunea pentru „le Seul” prin faptul că concorda cu textul unei inscripții grecești de la Palmyra, în care un zeu cosmic și suprem este calificat drept „unic, singur, milostiv”. De altfel, contextul acestei sure de patru versete scurte, în care apare, afirmă unicitatea lui Dumnezeu la modul polemic: „1Spune: «Unul este Dumnezeu. 2Dumnezeu!... Absolutul! 3El nu naște și nu se naște 4și nimeni nu-i este asemenea.»” (GG) D. Rahbar 113 e de părere că semnificația de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
malóna baœr (2, 233.237/238.265/267; 8, 72/73; 11, 112/114; cf. 5, 71/75; 8, 39/40; 34, 11/10): „Allah este Cel Care Vede ceea ce faceți.”(ASM) Alte două contexte îi colorează diferit semnificația: versetul 3,15/13, în care sunt făgăduite desfătările paradisului, și 3, 20/18, ce conține îndemnul la supunere, se încheie cu expresia: wa All"h baœr bi al-‘ib"d: SOI „Dumnezeu privește la servii săi”; ASM „Allah este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]