3,591 matches
-
mai mult MĂ-NTREB ADESEAMĂ-ntreb adesea de-ai iubit vreodatăSă știi să smulgi din trupul orei clipaSă-ți speli privirea-n lacrima brodatăPe alb de înger, să-i cuprinzi aripaCu sufletul. Să-ți simți vioară gândulIar trupul să-ți vibreze ca o lirăCând freamătu-i se stinge în alintulMătăsii care-n lied-uri se deșiră.Mă-ntreb dac-ai privit vreodat-un nufărîmpovărat de dor, de puritateCum se deschide ca un tainic cufărNebun de alb pentru eternitate. Și dacă te-ai simțit
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
el își face adevăratul debut poetic. Diana, făptură gingașă și extrem de sensibilă, aș putea spune că s-a născut cu poemele pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
el își face adevăratul debut poetic. Diana, făptură gingașă și extrem de sensibilă, aș putea spune că s-a născut cu poemele pe umeri, întrupate în îngeri, zburând împreună întreaga copilărie petrecută în satul bunicilor materni, Călățele, județul Cluj. Acolo a vibrat pentru prima dată sufletul ei, sub ochii blânzi ai „măicuței”(bunica), învăluită în dragostea mamei pe care o adoră, în cântul gureșelor rândunele atunci când liliacul e potop de floare, în unduirea ierbii-n miez de vară pe dealuri vălurate de
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
linii, puncte - sunt răscolit, din mine smulgi o fântână săpată-n adâncul pământului! Îmi ții fața în mâinile tale și mă privești în ochi, îmi simt inima, totul se conturează în mine. Mă așez în locul cel mai curat, acolo unde vibrează iubirea de noi, o dependență, ne simțim întregi, ne descoperim. Cu inima deschisă comunicăm, apare scânteia, se naște legătura, parcă-l cunoști de-o veșnicie. - Îți simt cum zvâcnește tot trupul. Atinge-mi inima, bate ca la o turturea prinsă
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
urmele mele erai, acum faci pași în nemărginirea desfășurată ca un cerșaf ce despică cerul și, rând pe rând, te-așează în inima mea, mi-auzi vocea tremurândă, plină de tonuri celeste, încărcată de pasiune, ceva divin în tot ce vibrează pe corzile ei. În tine ai ascuns tot cerul, frumoaso! Întinde-mi o mână ori deschide-mi fereastra, întunericul dispare și lumina e-n toi! Rămâi în mine ca o stea luminoasă, vestind mereu o naștere, o străfulgerare venită din
CERUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375114_a_376443]
-
oglindă a gândului meu, aburit de norii durerilor mele, drum de extaz al viitorului terestru și extraterestru, mormânt de zei și monument de speranțe, leagăn de cristal al cutezanței omenești, trăiesc sub clopotul tău albastru cu limbă de soare, muncesc vibrând pe hotarele viselor noastre albastre, pe care le mângâi cu flăcările muzicii tale albastre, în albastrul binecuvântărilor largi, nesfârșit de albastre... -------------------------------------------- Cristian Petru BĂLAN Glen Ellyn, Illinois, SUA 21 septembrie 2016 Referință Bibliografică: Cristian Petru BĂLAN - POEME CELESTE / Cristian Petru
POEME CELESTE de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375185_a_376514]
-
Sau e vreun cărăbuș ce nu mai zboară. Nici să mai cânte nu ar vrea defel, Când corzile sunt rupte și-o să-l doară, S-ar face de rușine și ocară, A fost, cândva, atâta de rebel. Când lemnul mai vibrează în cutie, Cu sunete pierdute sub aripă, Doar aerul ar mai putea să știe Cum geme timpul, când secunda țipă, Iar pentru noi ar fi putut să fie Eternitatea strânsă într-o clipă. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință Bibliografică
VIOLONCEL de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1974 din 27 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/375227_a_376556]
-
de părintele Arsenie Boca, Doina Ghițescu, un colaj de poezie din poeții clasici și contemporani, precum și melodiile interpretate de Adrian Toader-Williams din Los Angeles și Gheorghe Cărbunescu din Râmnicu Vâlcea cu romanța „Mai am un singur dor”, ce ne-a vibrat în suflet dulcile ritmuri eminesciene. În adierile serii prin brazii din jur au răsunat versuri și cântece preamărind viața frumoasă, plină de fapte bune, credința creștină, bunătatea și generozitatea românească. A doua zi, în sala de festivități a mănăstirii de la
REVISTA STARPRESS A ORGANIZAT A TREIA EDIŢIE A SĂRBATORIRII ZILEI LIMBII ROMÂNE LA MÂNĂSTIREA BRÂNCOVEANU DE LA SÂMBĂTA DE SUS de GHEORGHE NOVAC în ediţia nr. 2085 din 15 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375208_a_376537]
-
Când cocoșul se umflă-n pene Și lunea își duce pachetul pe umeri. Eu mă plictisesc să tot număr Stropii de lene, La fiecare pas Slobosesc din tâmple cocori- Idei ce-mi bâzâie ca muștele la nas, Sau ca ciocanul vibrând pe nicovală. Pachetul cu plictiseală... Păcatul fecioarei Lovește-n dungă clopotul cuvântul Sunetul stârnește în amiază vântul. Undeva într-un colț de sat Rugăciunea spală o femeie de păcat. Mesaje sunt pentru suferința ei Tăcerile din galbenul din tei. Suferă
PACTUL FAUSTIC CU ACROSTIH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375272_a_376601]
-
ca pe un cadou prețios. Limbii flamande i s-au adăugat între timp versiunile în spaniolă, engleză, germană, chineză și română, fiind pe cale a se extinde în curând și spre italiană. Simpla dorință de a face ca inimile noastre să vibreze măcar pentru o clipă la unison, unite sub diapazonul sensibilității artistice, dobândește anvergură și nu poate fi decât o binefacere pentru noi toți. Autorul și coordonatorul acestei inspirate sincronizări este prestigiosul poet belgian Germain Droogenbroodt, promotor al liricii poeților mai
SCURTĂ DESCRIERE A INIŢIATIVEI „O POEZIE PE SĂPTĂMÂNĂ” de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/375296_a_376625]
-
văzut ,,așa s-a călit oțelul” o carte pentru acel azimut. Astăzi zăresc prin ziare și mulți prieteni au strigat: indignare! Cum un scriitor vestit cu multe cărți, copil iubit, cum este aruncat în stradă că nu pupă fundul și vibrează. Mi-am adus aminte de o carte: ,,Așa s-a călit oțelul” Acum suntem căliți cu gerul. Referință Bibliografică: Scriitorul / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1749, Anul V, 15 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Petru
SCRIITORUL de PETRU JIPA în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372593_a_373922]
-
verdea zare/ A frunzelor, a ierburilor, lin/ M-acoperă, de vis și vreme plin,/ Într-un vârtej de umbre mișcătoare./ Copitele, pe drumul de pământ,/ Se-aud distinct, ca inima. Și-n gene/ Port toată mierea dulcilor poiene/ Ce mă-nsoțesc vibrând, din când în când” (p. 479). Poetul recunoaște că toată opera sa e un zbucium în care se mișcă avataruri, amintiri, uitare, suferințe samsarice, aspirații nirvanice (p. 480), însăși viața lui este trăită între realitatea empirică și cea metafizică și
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
erau ceruri, nici pământ./ Dar nici nu le doream. O, nu!/ Mă stăpânea un singur gând:/ Să te găsesc, să fii și tu/ Cu mine, unde eu eram./ Un gând, ca un fuior de vânt,/ Un gând, ce mă purta vibrând./ Te căutam, te căutam,/ Zbor lângă dor adăugând./ Te căutam. Și-mi petreceam/ Eternitatea căutând...” (p. 490). Treapta a IV-a, Adâncul. Nimicirea, Abaddon, este consacrată discontinuităților, accidentalului care se manifestă la exteriorizarea interiorității, în căutarea alterității pe paradigma mundană
EUGEN DORCESCU: POEZIA CA EXISTENȚĂ REFLEXIVĂ – SĂVÂRȘIRE ÎNTRU DESĂVÂRȘIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1749 din 15 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372554_a_373883]
-
autorități canadiene, dar și de la oameni obișnuiți de aici, din țară și de pretutindeni, pentru o viață pe care fiecare și-ar dori-o asemenea. Iubirea, în forme foarte felurite de manifestare, a făcut să-i inflorească inima, să-i vibreze casa și să i-o umple de oameni apropiați care au ținut să-l îmbrățișeze. Și frumoasa lui casă a așteptat numeroșii săi oaspeți cu bucurie, cu flori, cu bunătăți de tot felul, cu diplome de onoare puse în rame
PROIECTE CULTURALE de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 58 din 27 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372692_a_374021]
-
vreau Căldura-brațisarii iar să îmi cuprindă Întreaga mea făptura...Stele-n amurg sclipeau Sentimentele-n gând de muză să-mi vândă. Cad în genunchi acum...și talpă îi sărut. Muză privește-adânc în ochi-mi goi și triști, Simt inima-i vibrând...simțind ce m-a durut... "- în taină timpului poet tăcut...reziști...!" Referință Bibliografica: Poetului... / Nastasica Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2136, Anul VI, 05 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nastasica Popa : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POETULUI... de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2136 din 05 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372717_a_374046]
-
MÂINE... - IRINA BBOTA Autor: Irina Bbota Publicat în: Ediția nr. 1451 din 21 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ieri... Mergeam pe muchia vieții cu sufletul ciobit, Dezamăgirea-n mine anunța furtuna, Dar ochii,îndreptați spre orizontul infinit, Ca două perle-albastre, vibrau întruna. Azi... Afirm, fără nici un pic de tăgadă, Că lumea mea, pierdută dincolo de zare, Ce-ntr-o vreme evoca o anume depărtare, Nu vroia să fie doar o biată muritoare, Vroia să-și salveze a ei modestă onoare. Mâine... Sper
IRINA BBOTA de IRINA BBOTA în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372774_a_374103]
-
transmiteau ceva și, dacă bine-mi amintesc, într-o zi de 13 - cifra mea norocoasă - martie 2009 m-am trezit scriind primele mele versuri...Și nu m-am mai oprit!”, mărturisește cu sinceritate Georgeta Resteman. În poezia intitulată Debut, poeta vibrează de armonie. E acea armonie interioară, izvor limpede care o determină să îmbrățișeze cu doruri poezia. Cel mai frumos veșmânt al poetei este haina de fericiri țesută prin vers și brodată cu metafore de o profunzime aparte. Munții, de altfel
GEORGETA MINODORA RESTEMAN – ANOTIMPUL POEZIEI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372749_a_374078]
-
O TORȚĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 225 din 13 august 2011 Toate Articolele Autorului Arzând ca o torță Departe de trupul tău pe malul mării Mă simt ca Orfeu rătăcitor pe ape Și nici o liră nu vibrează pe coarda zării Să mă îmblânzească simțindu-te aproape. Nu-ți mai simt căpșunile buzelor deșarte Și nici sânii piersice coapte, Marea sublimă la picioare mă desparte De tine și-n scoici mi-aduce șoapte. Mă simt un vârtej de
ARZÂND CA O TORŢĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373129_a_374458]
-
împietrit ...statuie de ghips, Când o zbatere în nemișcare se scurge Prin palme ,prin brațe întinse spre vis. Spre visul ce-n speranțe se-aduna Și-n spume ondulate se revarsă , În avalanșe curg tăcerile când răsună Pe pânză albă vibrând culoarea arsă. Mi-e sufletul o explozie de culoare Ce picura-n vântul degerat de timp , Cănd sunetele îngâna cu fiecare murmur Șoaptele, ce-mi tremura asteptarea-n gând . gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Ca o pânză albă / Gabriela Rusu : Confluente Literare
CA O PANZA ALBA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2189 din 28 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373131_a_374460]
-
de retina amintirii. Din stânga, întâmpinări vesele au trecut și ele dincolo de surâs, au rămas ca un gând rătăcit între copilarie și maturitate. Și văd fotolii, lumânări, pahare, încăperi, văd ape curgătoare, văd cai, văd marea... inimii. Chitara amuțită de dor vibrează din apropierea, din îndepărtarea de esențiale mutații. Mi se deșiră ochii de-a lungul trăirii. Mi se deșiră auzul în rostogoliri peste relieful sentimentelor. Fotografiile viselor s-au șifonat de atâtea atingeri. Șșșș! Auzi? Cuvinte rostite și nerostite se zvârcolesc în
AMINTIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 1910 din 24 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373239_a_374568]
-
Ediția nr. 1691 din 18 august 2015 Toate Articolele Autorului Unde fierbe apa-n stâncă Clocotind în roi la vale, Unde-n liniștea adâncă Cerbii-și fac la pas cărare, Unde râde-n soare glia, Unde brațul sapă via Și vibrează ciocârlia - Acolo este România! Unde dealu-și culcă poala Peste câmpii ninse cu maci, Unde cheamă-n dor vioara Doina codrilor de fagi, Unde arde-n lan câmpia, Unde plânge bucuria Si începe omenia - Acolo este România! Unde-n freamăte
ACOLO ESTE ROMÂNIA de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 1691 din 18 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372122_a_373451]
-
să ies ca să primesc în locul tău cununa. Atât doresc, să nu te îndoiești că pentru mine sensul vieții ești și că în gânduri ți-am sculptat cu-ardoare sufletul drag și-atât de minunat ce pentru a mea viață a vibrat o dragoste cum n-a mai fost sub soare. Atât doresc ca bunul Dumnezeu să-ți dea ce n-am putut să îți dau eu. Încă mai cânt Încă mai cânt, continui să mă-ncânt punând acorduri în orice cuvânt
ATÂT DORESC ÎNCĂ MAI CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372152_a_373481]
-
sub soare. Atât doresc ca bunul Dumnezeu să-ți dea ce n-am putut să îți dau eu. Încă mai cânt Încă mai cânt, continui să mă-ncânt punând acorduri în orice cuvânt pe care-l fac pe urmă să vibreze în suflet și în inimă, dorind și ultimul azur să îl colind cât gândurile vor să mai cuteze. Încă mai cânt și mai mă înfior de bucuria fiecărui zbor prin ale existenței mele spații unde cu patos stele am aprins
ATÂT DORESC ÎNCĂ MAI CÂNT de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372152_a_373481]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > TE-AM IUBIT FRUMOASĂ DOAMNĂ Autor: Nicolae Stancu Publicat în: Ediția nr. 1703 din 30 august 2015 Toate Articolele Autorului Te-am iubit frumoasă doamnă, muza mea din larg eter, Ce vibrai pe-aceiași strună și de dor făceai risipă, Te-am iubit ca niciodată, într-un cadru efemer, Pe la șapte după-masă, pe o margine de clipă. Am făcut o pasiune din aceste mici cancanuri, Care ne țineau în priză, ca balada
TE-AM IUBIT FRUMOASĂ DOAMNĂ de NICOLAE STANCU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372202_a_373531]
-
a născut din dorința de a aduce clipe de bucurie în sufletele românilor de peste hotare. Această poveste s-a nascut singură, fiind proiectul nostru, al vostru și al românilor de pretutindeni. Radio ProDiaspora® își propune să facă sufletul românului să vibreze, adresându-se lui. Suntem datori să ducem mai departe tradițiile și obiceiurile care definesc sufletul poporului român, să le păstrăm vii, ca pe o flacăra a iubirii eterne. Citește mai mult Radio Tv Prodiaspora®, un radio de VIS (Viața, Iubire
CONFLUENŢE LITERARE [Corola-blog/BlogPost/376036_a_377365]