2,162 matches
-
Nectarie Cotlarciuc, devenind prefect de studii la Facultatea de Teologie din Cernăuți. A fost apoi preot slujitor la Catedrala patriarhala, după care preot slujitor la biserică ortodoxă română din Paris. În 1939, Visarion Puiu, ajuns mitropolit, l-a hirotonit episcop vicar la Cernăuți, iar din încredințarea Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a lucrat la București ca director al Tipografiei Cărților Bisericești, astăzi Editură Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, fiind și stareț al Mănăstirii Antim. Până prin 1946
Eugenie Laiu () [Corola-website/Science/310308_a_311637]
-
la Seminarul clerical din Cernăuți mai întâi ca prefect de studii (1838-1840) și apoi ca rector (1840-1857). În anul 1840, este hirotonit ca ieromonah. Episcopul Eugenie Hacman îl aduce în cadrul administrației eparhiale, numindu-l în funcțiile de arhimandrit diecezan și vicar general al Episcopiei Bucovinei (1857-1873). S-a remarcat ca un cărturar și pedagog cu experiență, precum și ca luptător pentru drepturile românilor în Imperiul Habsburgic. După moartea la data de 31 martie/12 aprilie 1873 a mitropolitului Eugenie Hacman, arhimandritul Teofil
Teofil Bendela () [Corola-website/Science/310305_a_311634]
-
Armatei și Inspectoratul Clerului Militar, iar preoții militari au fost trecuți în rezervă. Episcopul Părtenie a fost numit de către noul patriarh Justinian Marină în funcțiile de profesor și director al Seminarului Monahal din Mănăstirea Neamț (1948-1949), apoi în cea de vicar patriarhal (aprilie 1949 - martie 1950) La 12 martie 1950, PS Părtenie Ciopron a fost numit că stareț al Mănăstirii "Sf. Ioan cel Nou" de la Suceava. În perioada cât a condus mănăstirea din Suceava, a fost delegat de mitropolitul Sebastian Rusan
Partenie Ciopron () [Corola-website/Science/310309_a_311638]
-
fost hirotonit preot în Biserică „Fericitul Ieremia” din Bacău. Înainte de hirotonire, ca diacon, a slujit patru luni și a făcut o experiență pastorala la Parohia „Maica Îndurerata” din Bucureștii Noi. De la 1 august 1993 până la 16 iulie 1995 a fost vicar parohial la Biserică „Sf. Anton” din Constantă. După doi ani de apostolat petrecuți la Constantă este numit vicar la Catedrala „Sf. Iosif” din București. Din vara anului 1995 până în vara anului 1996 a primit că zona de activitate pastorala cartierele
Daniel Bulai () [Corola-website/Science/309137_a_310466]
-
a făcut o experiență pastorala la Parohia „Maica Îndurerata” din Bucureștii Noi. De la 1 august 1993 până la 16 iulie 1995 a fost vicar parohial la Biserică „Sf. Anton” din Constantă. După doi ani de apostolat petrecuți la Constantă este numit vicar la Catedrala „Sf. Iosif” din București. Din vara anului 1995 până în vara anului 1996 a primit că zona de activitate pastorala cartierele Crângași, Giulești și Cotroceni și este numit ceremonierul Catedralei „Sf. Iosif”. În același timp, a început o vastă
Daniel Bulai () [Corola-website/Science/309137_a_310466]
-
adolescenților din Arhidieceza de București. Din data de 1 decembrie 2003 este numit paroh la Biserică Italiană „Preasfântul Mântuitor” din București rămânând în același timp responsabil cu pastorația tineretului din Arhidieceza. Începând cu 1 septembrie 2016 a primit rolul de vicar episcopal și se ocupă cu pastorația Arhidiecezei Romano-Catolice de București, la nivel general. Având în vedere această responsabilitate a participat la diferite cursuri de perfecționare în arta de a lucra cu tineretul. Astfel, la Verona (CUM - Centrul Unitar Misionar), la
Daniel Bulai () [Corola-website/Science/309137_a_310466]
-
a făcut parte din capitulul diecezan, iar după deschiderea școlilor blăjene, în anul 1754, a fost printre cei dintâi profesori ai acestor școli, precum și, mai mulți ani, prefect al seminarului înființat de Petru Pavel Aron, iar apoi a fost numit vicar episcopal și mare econom. La 30 iunie 1764, în urma morții episcopului Petru Pavel Aron, survenită la 9 martie 1764, la sinodul electoral care a avut loc la Blaj, candidații la episcopat au primit, în ordine următoarele voturi: În anul 1764
Atanasie Rednic () [Corola-website/Science/309206_a_310535]
-
vestitul popă Moise Măcinic din Sibiel și pe fostul popă unit din Racovița, Toma Dobra. Tot din această epocă tumultoasă a mai rămas și ""mărturisirea de credință"" a preotului racovicean Pavel: În 1750 urmează o nouă conscripție confesională comandată de vicarul Petru Pavel Aron care consemnează 821 credincioși de rit unit păstoriți de doi preoți, fără a menționa și locuitorii din "partea iobăgită" a satului. Această conscripție este considerată de unii autori ca nereflectând realitatea, dar după doi ani (1752), ținând
Religia în Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/310709_a_312038]
-
februarie 1827 ca iconom stavrofor și protosinghel la Episcopia Râmnicului și în 1836 ca arhimandrit de către episcopul Neofit al Râmnicului. După ce Neofit ajunge mitropolit, este numit la 19 decembrie 1839 stareț la Mănăstirea Cozia. La finele anului 1841 este numit vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei. În urma intervenției mitropolitului Neofit pe lângă patriarhul de Constantinopol, la 24 octombrie 1842 a fost hirotonit "arhiereu titular al Sevastiei" păstrându-și funcția de vicar al mitropoliei. În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit ocârmuitor provizoriu al Episcopiei
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
19 decembrie 1839 stareț la Mănăstirea Cozia. La finele anului 1841 este numit vicar al Mitropoliei Ungrovlahiei. În urma intervenției mitropolitului Neofit pe lângă patriarhul de Constantinopol, la 24 octombrie 1842 a fost hirotonit "arhiereu titular al Sevastiei" păstrându-și funcția de vicar al mitropoliei. În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit ocârmuitor provizoriu al Episcopiei de Râmnic (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după demisionarea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, mitropolia Ungrovlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850). La 14 septembrie 1850
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
1842 a fost hirotonit "arhiereu titular al Sevastiei" păstrându-și funcția de vicar al mitropoliei. În timpul Revoluției de la 1848 a fost numit ocârmuitor provizoriu al Episcopiei de Râmnic (ianuarie 1848 - septembrie 1850), iar după demisionarea mitropolitului Neofit a condus, ca vicar, mitropolia Ungrovlahiei (11 august 1849 - 14 septembrie 1850). La 14 septembrie 1850 a fost ales mitropolit al Ungrovlahiei, fiind înscăunat la 8 octombrie 1850. La data de 11 ianuarie 1865 i s-a acordat titlul de “mitropolit primat" al României
Nifon Rusailă () [Corola-website/Science/310819_a_312148]
-
1974, sub conducerea aceluiași preot paroh Mihail Toma, s-a refăcut zugrăveala în frescă de către pictorii Ștefan Constantinescu și Marin Nițescu. Cu această ocazie, în data de 1 decembrie 1974 are loc resfințirea bisericii în prezența P.S. Roman Ialomițeanul, episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor.
Biserica Sfânta Treime din Brătia () [Corola-website/Science/308791_a_310120]
-
Afacerilor Interne o făcea la Sighet, a spus tuturor: " Știați că aceștia doi, îi arăta pe Chinezu și Cherteș, sunt episcopi?". Toți au rămas uimiți de această revelație. Tot la Închisoarea Sighet un căpitan de securitate a repetat propunerea episcopului vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, de a trece la Biserica Ortodoxă Română. La categoricul refuz al tuturor, căpitanul de securitate a plecat furios. Însă Vasile Ciolpan, directorul închisorii, s-a reîntors nervos în celulă, și părintele Chinezu a fost sancționat cu izolare
Tit Liviu Chinezu () [Corola-website/Science/308951_a_310280]
-
despre care poporul credea că au ars încă pela 1850 dar s-au aflat în parochia Doh de unde preotul Ioan Butean le-a adus în 1893 în aceasta matricolă se află copiate toate circulările episcopilor dela Blaj ale K. Guberniumului, vicarilor, protopopilor, orânduielele civile dela 1823-1856 legibil și frumos, cu litere cirile de preotul Vasiliu Muste”. Despre istoria recentă a bisericii aflăm din documentul înrămat, așezat la trecerea dintre pronaos și naos. Astfel, aflăm că în anul 1980, biserica a fost
Biserica de lemn din Zalnoc () [Corola-website/Science/309788_a_311117]
-
avut în zonă, s-au dovedit a fi de un real interes, pentru cercetătorii care s-au aplecat asupra acestui domeniu, conscripțiile întocmite în secolele XVIII - XIX: Conscripția din 1733 a episcopului greco-catolic Ioan Inocențiu Clain, din anul 1750 a vicarului episcopesc Petru Pavel Aaron, dintre anii 1760-1762 a generalului austriac Buccow, din anul 1805 întocmită pentru confesiunea ortodoxă de Comisia Consistoriului din Sibiu. Pe lângă acestea, un sprijin documentar important în stabilirea proporției credincioșilor aparținând confesiunilor românești (ortodoxă și greco-catolică) îl
Biserici de lemn din Mureș () [Corola-website/Science/309946_a_311275]
-
la Karamurat (Mihail Kogălniceanu), jud. Constanța, dintr-o familie de gospodari catolici de etnie germană. A studiat în Seminarul arhiepiscopal București și la Colegiul "De Propaganda Fide" din Roma, unde a fost sfințit preot, la 19 aprilie 1919. A fost vicar și paroh, profesor și director de liceu, slujind o vreme și în curia Arhiepiscopiei Romano-Catolice București. În vara anului 1935 a fost numit paroh și decan (protopop) de Constanța, misiune pe care a împlinit-o până în noiembrie 1951. A murit
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
mobilierului și de întreținere (Pr. E. Hausotter și Pr. Constantin Hausner). 1984-1985 - se realizează altarul, din marmură (în formă de barcă), "windfang"-ul (intrarea în biserică) și lambriul din prezbiter, în timpul păstoririi Pr. Gonciu Iosif, ajutat de Pr. Petrișor Aurel, vicar parohial. 2010 - biserica este dotată cu un nou sistem de încălzire (Pr. Ștefan Ghența). 2012 - este refăcut acoperișul, în întregime; se schimbă crucea de pe turnul campanilei; se instalează paratrăsnetul etc. (Pr. Ieronim Iacob). 2013 oct. - se realizează icoana, în mozaic
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
săvârșirea primei Liturghii în Bazilica „Sfântul Anton de Padova”. Din cauza stării dezastruoase a străzilor din Peninsulă, nu se poate da fastul cuvenit acestei sărbători aniversare. La această dată, preoții slujitori ai bisericii sunt: Pr. Ștefan Ghența - pensionar, Pr. Florin Bordeuș - vicar, Mons. Ieronim Iacob - paroh. Patronul bisericii este Sfântul Anton de Padova, sărbătorit pe data de 13 iunie.
Biserica Sfântul Anton de Padova din Constanța () [Corola-website/Science/309355_a_310684]
-
sub pseudonim. În 1823 Balzac publica romane comerciale, cu pseudonimul Horace de Saint-Aubin, cum ar fi: Ultima zână sau Noua lampă fermecată. În 1824 publica - semnat cu același pseudonim Horace de Saint-Aubin - Anette și criminalul, și o nouă ediție din Vicarul din Ardeni, un nou roman Wan-Chlore al cărui subiect, rivalitatea dintre o mamă despotică și fiica sa, va deveni substanța multora dintre „scenele” sale. După cum va afirma mai târziu sora lui, Balzac scrie în acei ani de început peste patruzeci
Honoré de Balzac () [Corola-website/Science/309455_a_310784]
-
de 28-29 octombrie 1948 a fost scos din casa parohială și arestat Tit Liviu Chinezu, protopopul unit al Bucureștilor. În anul 1948, cu concursul autorităților comuniste, biserica a fost ocupată de o parohie ortodoxă. Cu acea ocazie Vasile Aftenie, episcop vicar greco-catolic pentru Vechiul Regat, a fost scos din biserică, arestat și omorât în bătaie în beciurile Securității din București. După arestarea celorlalți trei preoți uniți din București desemnați să preia conducerea vicariatului, Natanail Munteanu, Vasile Mare și Gheorghe Radu, preoții
Catedrala Sfântul Vasile din București () [Corola-website/Science/305038_a_306367]
-
populației din 2004: Unul din cele mai marcante evenimente ale istoriei localității este acordarea orașului statutului de scaun episcopal. Acest eveniment s-a produs în noiembrie 2005 odată cu hirotonia arhimandritului Petru de la Mănăstirea Hâncu, în postul de episcop de Nisporeni, vicar al Mitropoliei Chșinăului și întregii Moldovei. Orașul dispune de 3 biserici. Prima a fost construită în 1816, iar a doua în anii 1860 și ambele poartă numele Sf. Arhangheli Mihail și Garviil. Astfel Hramul localității este pe 21 noiembrie - de
Nisporeni () [Corola-website/Science/305046_a_306375]
-
romano-catolic de București Francisc-Xaveriu von Hornstein a trecut la cele veșnice în Franța la 3 iunie 1905, la vârsta de numai 65 ani. După o scurtă perioadă în care scaunul arhiepiscopal de București a fost vacant, arhidieceza fiind condusă de către vicarul capitular Joseph Baud, papa Pius al X-lea l-a numit arhiepiscop, la 16 septembrie 1905, pe Raymund Netzhammer, călugăr benedictin, pe atunci canonic onorific de București și rector al Colegiului Pontifical Grec din Roma. Inițial a refuzat, cunoscând problemele
Raymund Netzhammer () [Corola-website/Science/305070_a_306399]
-
ca student la Seminarul Catolic din Iași, pe care l-a absolvit în anul 1979. A fost hirotonit preot la data de 29 iunie 1979 la Iași de către episcopul auxiliar Jakab Antal de Alba Iulia , după care a fost numit vicar parohial în Parohia "Sf. Nicolae" din Bacău. În noiembrie 1980 a fost trimis pentru studii de specializare la Roma, unde a obținut licența în teologia orientală, la Institutul Pontifical Oriental (1983), și în teologie morală, la Academia “Alfonsianum” (1985). În
Aurel Percă () [Corola-website/Science/306010_a_307339]
-
Apoi, s-au inițiat demersurile pentru afilierea Institutului Teologic "Sf. Iosif" la Facultatea de Teologie din Lateran. Pr. Aurel Percă este autor al mai multor cursuri, destinate seminariștilor și preoților. La 1 august 1994, Mons. Aurel Percă a fost numit vicar general al Episcopiei Romano-Catolice de Iași, continuând să predea teologia morală la Institutul Teologic. În această perioadă l-a susținut pe episcopul Petru Gherghel atât în activitatea pastorală internă, cât și în relațiile cu diferite asociații și organizații din străinătate
Aurel Percă () [Corola-website/Science/306010_a_307339]
-
1965 a fost hirotonit preot la Alba Iulia de către Áron Márton, episcopul romano-catolic de Alba Iulia. Primul loc de apostolat a fost Parohia Barticești, în care a activat alături de pr. Mihai Rotaru până în anul 1967, când a fost transferat ca vicar parohial în municipiul Rădăuți, unde a lucrat împreună cu pr. Iosif Krassler. La data de 1 noiembrie 1970 a fost numit profesor de teologie morală la Seminarul Catolic "Sf. Iosif" din Iași, iar în martie 1975 a fost numit rector al
Petru Gherghel () [Corola-website/Science/306008_a_307337]