6,708 matches
-
ducă la maximum acea convulsie. Credea că va curăța astfel locul unde stau zgârieturile și sputele, dar avea nădejdea că tușea va reîncepe pentru ca prin dovada ei să i se manifeste iarăși o viață, care, în pauze, părea că-1 lasă vid, prea uscat, burete iescos, oase sunând a gol. îi trebuia suc. Doctorul era nevoit să intervină cu severitate. Ada cu brus-cheță, pentru a-1 opri de a-și agrava și provoca cu încăpățînare tușea, pe care vrea să și-o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
doctorului plecarea imediată a prințului la Leysins. Dar bolnavul cerea acum îngăduire. Nu avea curajul să se "depărteze de patul pe care se afla întins, diafan, înaripat, cu somnul lin, cu o mare ușurare în brațe, în picioare, cu un vid în tot pieptul, ce-i lăsa o respirație ușoară. Doctorul, sora, toți erau acolo în apropiere și Ada da ușile de perete de zece ori pe zi, vorbindu-i mereu de Leysins, ceea ce îi făcea plăcere, deși nu vrea încă
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Se deprinsese acum din nou să fie om cu haine negre, nu un înger alb de flanelă. îi plăcea din nou, ca un fel de sport, să stea în sus, să umble. Se bucura do mișcările lui ușoare, de acel vid căscat sub plastronul cămășii, care îi ventila așa de bine răsuflarea. La invitările lui Marcian de a merge ia repetiții, nu obiectase,,, nimic, nici nu acceptase. îi era teamă să nemulțumească pe Elena sau pe Ada. Se simțea acum conciliant
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
în pauze în restul apartamentului, și bufetul somptuos, așezat în sala mare de biliard, care era și seră de iarnă, să fie deschis numai la sfârșit. Față de astfel de măsuri, programul trebuia să fie foarte plin și Marcian calculase în vid. îi venise în minte coralul și îndată gândul însuflețit de a face o surpriză plăcută Elenei. Cum n-ar fi putut totuși să nu-i spună defel, intercalase coralul, dar fără lămuriri și nici Elena nu i le ceruse. Recrutase
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
accelerat. Impresia de scufundare dată de viteză Elena o simțea cu corpul ei mereu mai părăsit pe perine. Subt acea lîncezime ceva se precipita în ea undeva, într-un adine. Marcian sta drept, rigid, cu capul înainte, cu ochii pe vidul distanței. Elena mișcă puțin picioarele încurcate în pledul lunecat. Marcian se aplecă și i-1 ridică mașinal. Fără să-și dea seama, mina îi rămase peste pled pe genunchiul ei. Ochii Elenei luminară calzi la adăpostul pleoapelor. Lincolnul, lansat, fugea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pe perinile de căprioară, ea era mereu mai alăturată de el. în "capa" de blană subțire, așternută în automobil ca să o acopere la nevoie, sta acum refugiată într-un fald călduț, care apăsa umărul lui Marcian, neclintit. Pe șosea fu vidul unei văi mici, ca o uncia; apoi respirația verticală, scurtă, a unei eline. Elena, în voia acelor mișcări, fu acum aplecată peste umărul lui Marcian. Involuntar mâna lui se strânse prin pled, pe ovalul genunchiului, căutând parcă un sprijin. Acum
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
căută a-1 pironi pe loc, pe când ritmic mâna i se închidea și deschidea pe dezmierdarea genunchiului viu. Acum, viteza nu se mai precipita în Elena. Din adâncul ei voința urca fermă, sigură de ea însăși. în Marcian era un vid, un abis al voinței, în care se azvârlea cu îmboldirea puterilor toate. A doua zi, recules în noua armonie a vieții ce i se pregătea, avea să dirijeze ca un stăpânitor concertul din muzică de Bach.
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
ea. Voia să adauge ceva, dar el o rugă să-l aștepte, „mă duc să beau un pahar de apă, Su-Susan“, se bîlbîi și ieși glonț după apă, ca să poată lua pastila albastru electric de la nouă și jumătate și fiindcă vidul din fața lor, hăul imens și negru al nopții În partea asta a colinei Îl Îndemna cu o forță irezistibilă să-și azvîrle dantura spre Lima, spre Monterrico În orice caz, da, Altamira simți că nu mai poate suporta și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să lase copiii acasă, să mănînce la un restaurant. Juan Lucas oprea camioneta În fața unui stop; ura stopurile fiindcă nu găsea ce să spună cît timp aștepta, fiindcă n-avea nimic de spus pînă cînd apărea lumina verde, fiindcă În vidul său nerăbdător pătrundea scena de la aeroport: la revedere, băieți, noroc, mai scrie-ne și tu din cînd În cînd. Deodată devenea trist, iubindu-l ca pe copilul lui, tușea imediat ca să nu simtă părerile de rău În gît ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Pentru cei ca ea pare să fi compus Frank Zappa faimosul cântec „Do you know what you are? You are what you is!“ Ești ce este, ce se vede, nici un strop mai mult. Eul nostru nu mai e altceva decât vidul interior indus de viața noastră supraaglomerată, supraocu pată, din care nu ne mai alegem cu nimic din ceea ce „cu adevă rat contează“. Și totuși, orele de singurătate, clipele de nefe ricire, crizele din viață, visele și reveriile, depresia, situațiile limită
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
văd unde coborâse: scara era-n spirală și, de la a doua rotire, bezna se făcea realmente de nepătruns... Am visat-o întreaga noapte. Venea după mine. N-aveam unde scăpa de greutatea ochilor ei satur nini. Eram într-un muzeu vid, doar noi doi, urmă rin du-ne printre sarcofage. Mă ajungea, șchio pătând și-nălțând un umăr, mă atingea cu mâinile ei sub țiri. Cum ocoleam câte-un pilastru de granit, mă găseam față-n față cu ea, umedă și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
oră de lucru, de vreo explicație ori de altceva. Și, dacă data viitoare venea vreunul cu câte ceva nerezolvat, dom’ profesor îl lua în focuri: că-i zevzec, că nu-i bun decât de tractorist, că are... asta, cum îi zice... vid în cap și câte și mai câte... degeaba-i spunea bietul elev că a încercat, dar s-a-ncurcat undeva... Profesorul, furios, îl și lua la bătaie. Știți dumneavoastră ce are pe spinare? Vergi, una după alta. Ia, dezbracă-te
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
să-i scriu iarăși ei, dar nu am putut pune scrisoarea la poștă. Noapte de noapte, mereu mă obseda gândul sinuciderii. Viața devenise pentru mine o bătălie pierdută. Începusem să mă urăsc pentru că nu produsesem nimic, orbecăiam doar în vid, eram sortit neantului, iar singurul lucru pe care-l puteam face era să mor, o victorie macabră. Dar nu aveam tăria de caracter să mă sinucid. Eram un laș și nu puteam face nici măcar atât. Verdele crud al primăverii, albastrul
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
stea frumoasă, albă, ce stea frumoasă fusese... Am trăit apoi iluzia stranie că nu privisem în sus, ci în jos, exact cum privești într-o fântână. Steaua mea nu făcea parcă parte din nicio constelație, ci plutea singură într-un vid perfect. Privisem steaua și ea mă privise pe mine. A durat puțin sau mult, nu prea-mi dădusem seama. Și apoi, parcă pe nesimțite, ceva s-a schimbat. Nu am perceput nimic virtual, cu virtualul eram cât se poate de
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
apărase această idee: faptele sunt doar o mică parte a oricărui studiu de caz. Ceea ce conta era povestea. —Mark acceptă că a avut loc un accident, spuse Karin. Dar nu-și amintește nimic din el. În mintea lui e un vid. Nimic din cele douăsprezece ore de dinainte să se răstoarne cu mașina. Weber își trecu degetele prin barba înspicată cu fire albe. Da. Asta se poate întâmpla. Douăzeci de ani și aproape că se deprinsese: cum să le spună oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
rămăsese în arhiva permanentă. Când apăru următorul slide, înțelese adevărul: o voia pe Barbara Gillespie. Dar de ce? Numărul pe care-l făcea ea nu se lega. Pe undeva, viața ei o luase la fel de prost ca a lui. Ea trăise deja vidul în care el de-abia intra. Ceva imens, ascuns. Ea știa ceva de care el avea nevoie. Ceva din ea îl putea redeștepta. Dar exista și o explicație mai meschină. Ce diagnostic ar pune studenții ăștia, dacă li s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
au luat dracii în brațe și-acum își bat joc de tine; râde lumea, râde bine că ești negustor de ațe. Faci ce faci și calci în blide, nu mai știi ce e un vis, al tău suflet cât de vid e, stai în el ca-ntr-un abis. Pătimașele imbolduri nu mai poți să le oprești; nu vrei să te vezi cum ești, tu, negustoraș de bolduri. Trece lumea negreșit, fiecare-n treaba lui, tu n-ai ce și cui
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ipostaze: oglinzi de cer deasupra oglinzilor din mări; zorii aprinși brăzdează, cu aurul din raze, pământul plin de gânduri, răspunsuri și ntrebări. Tăriile de sus, uscatul și fluidul, ca sufletul și trupul, formează o-armonie, salvată prin IUBIREA care dislocă vidul, unind ceea ce este cu ce-ar putea să fie. Răsfrânte-n noi sunt toate: și cerul și pământul și noaptea înstelată și ziua, mai ales căci încă din Geneză-n mod minunat CUVÂNTUL a pus în despărțire un astfel de
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
ai nimic plănuit, în afară de ceea ce ai făcut acum un minut. Așadar, ea observase; nu era o impresie, dar nu se gândise la ea: fusese prea preocupat. - Adevărat, spuse el acum. - Cam patru minute, spuse după o vreme femeia, apoi urmează vidul acela. Ar fi putut să fie un moment special. Dar la câteva secunde după ce vorbise cu ea, se deschise o ușă laterală și trei chelneri intrară aducând apă pentru băut. Petrecură aproape un minut umplând toate paharele. Înainte de a ieși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
-se, spun savanții, pe o distanță enormă, dar finită, în toate direcțiile. Asta ar trebui să fie ceva ce se poate percepe; unde se termină această "distanță finită"! O definiție a "inexistenței", spuse Gosseyn, nu se referă la condiția de vid. Pe scurt, nu înseamnă un spațiu gol, mare sau mic. Nu constă nici măcar dintr-un punct, sau un punct matematic., Inexistența este... nimic. Este non-existență, ne-ființă, fără timp sau spațiu... nimic. S-a estimat că se vorbesc trei mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
obișnuită trebuie să fi fost curînd înlocuită de iritare din pricina neîndemînării mele. Nu mă deranja să fiu eu cel care trebuia să aleagă un tempo și un ritm. Aceasta însemna, de fapt, o problemă aceea a sincronizării mai puțin. Dar vidul amețitor din fața mea, spre care mă îndreptam cu fiecare bătaie, era ceva cu care nu mă puteam obișnui de îndată. Era ca și cum în acești o sută de metri pe care i-am vîslit împreună, pătrunsesem în alt univers. David avea
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
sînt suveniruri. N-au nici un sens, nu însuflețesc nimic. Cel mult, marchează un eveniment care a trecut, a rămas în urmă, a dispărut pentru totdeauna. Numai momentul victoriei conta. Iar acel moment era minunat și irepetabil. Lăsa după el doar vid, nimic tangibil, nu medalia, ci impresia sa. În cursul competiției, memoria mea parcurgea, mi-am dat seama, patru stadii, patru trepte spre fericire. Pe parcursul startului eram preocupat complet de mine, concentrîndu-mă, uneori la limita panicii, uneori dincolo de ea, încercînd să
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
Service am aflat secretul turtirii: la bușonul pe unde alimentăm noi benzina de la Petrom exista lipsă la inventar ceva, un orificiu, o găurike necesară pe unde vine aerul din atmosferă. Buun! Prin urmare, motorul sorbind el combustibilul necesar a creat vid, acesta, în loc să producă, pe cale logică, oprirea motorului, a produs turtirea rezervorului. Na, spuneți dacă ați mai auzit asemenea ciudățenie! Explicația rezidă, ca să vorbesc în felul analiștilor economici, în performanța scăzută a industriei naționale: adică aceasta, industria națională, datorită acestei performanțe
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
care ignorau adevărul cu totul. Gosseyn aștepta. Un arătător mental ezita pe trăgaciul nervos care va arunca cele patruzeci de mii de kilowați ai dinamului din refugiul Discipolului, prin spațiu, în substanța din umbră. Un glas profund, sonor țâșni din vidul de umbră. - Gilbert Gosseyn. Îți ofer asocierea. Pentru un individ care se încorda pentru o luptă pe viață și pe moarte, aceste vorbe avură aproape efectul unei bombe. Se adapta rapid la situație. Rămase deconcertat, dar scepticismul său dispăru. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
unui levier. În trecut, Gosseyn descoperise că acest gen de distorsoare nu funcționau decât în direcția unei matrice permanente. Nădăjduia că acesta era reglat pe cartierul general personal al Discipolului în galaxie. Trase de levier fără ezitare. * După ieșirea din vid, Gosseyn rămase pe moment nemișcat. Se afla într-o mare încăpere tapisată cu cărți. Printr-o ușă întredeschisă, zărea colțul unui pat. Își lăsă creierul secund să penetreze elementele vii ale clădirii. Erau multe, dar din ansamblu emana o impresie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]