9,759 matches
-
al reginei Elisabeta și, ulterior, al Reginei Maria. A fost și un mare om, în anii "Războiului de întregire" cântând răniților prin sălile de spitale. Aici, la Sinaia, și-a clădit, cu ce câștigase din turneele din America, o casă, "Vila Luminiș", azi muzeu și lăcaș de creație pentru tinerele talente. La Bușteni s-au despărțit: copiii și prietenii, conduși de Ana, au plecat spre vilă, cu misiunea de a împodobi pomul, a da drumul la căldură și a-l aștepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Aici, la Sinaia, și-a clădit, cu ce câștigase din turneele din America, o casă, "Vila Luminiș", azi muzeu și lăcaș de creație pentru tinerele talente. La Bușteni s-au despărțit: copiii și prietenii, conduși de Ana, au plecat spre vilă, cu misiunea de a împodobi pomul, a da drumul la căldură și a-l aștepta cuminți pe Moș Crăciun. Pentru Camelia, Beatrice și Mihai, Petre pregătise o surpriză: vor lua prânzul la castelul Cantacuzino, de pe Zamora, unde Petre reținuse deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
visând: Și, la o adică, de ce să le ducem noi pe toate la oraș, să vină dumnealor aici! Le facem o pensiune, un restaurant... Drumul spre Văleni trece pe lângă noi, Vălenii, la ora actuală, e sufocat, nu mai încapi de vile, corturi, grătare și gunoaie... Își zise că s-a dus jumătate din sticla cu afinată și a cam luat-o razna, că n-o să ajungă pentru Bucura toate fondurile alocate României de UE... Just! O să mă mai gândesc, trebuie date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
îngrijită, dar mică. Ce-i aici, întrebă Ana? Aici stă bătrâna de la care am luat casa. Așa era și casa pe care am cumpărat-o. Cum tată, așa arăta casa? Asta-i o cocioabă, ori tu ai făcut acolo o vilă. Da, draga mea, așa e. Hai să intrăm. Înăuntru o găsi pe baba Floarea, cum i se spunea prin sat. Îi dădu bidonul, la vederea căruia începură ai sclipi ochii. Sporovăiră un timp de una, de alta, o întrebă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
pe care n-aș putea-o explica. (rând liberă După capitularea necondiționată a Japoniei, lucrurile s-au schimbat. Cam pe la începutul lunii decembrie, am părăsit casa noastră din strada Nishikata din Tokyo și ne-am mutat la Izu, în această vilă în stil chinezesc. După moartea tatei, unchiul Wada - fratele mai mic al mamei și singura noastră rudă mai apropiată - s-a îngrijit de cheltuielile casei. La terminarea războiului, ne-a anunțat că nu mai putem trăi ca înainte, că trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
lucrurile, ea n-a reacționat în nici un fel. L-a rugat doar să facă el ceea ce crede de cuviință. Pe la sfârșitul lunii noiembrie am primit o scrisoare expres de la unchiul Wada, în care ne informa că vicontele Kawada își vindea vila din apropierea căii ferate de pe linia Sunzu. Proprietatea cuprindea un teren arabil de mai bine de jumătate de pogon, iar casa se afla pe un deal, cu o priveliște minunată. Unchiul ne-a mai spus că zona era renumită pentru florile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
după ce am ajuns la stația Nagaoka din Izu, am luat autobuzul, cu care am mers vreun sfert de oră. Am coborât și am pornit spre munte. Am urcat o pantă lină până la marginea unui sătuc, unde am dat peste o vilă în stil chinezesc, rânduită cu mult bun-gust. — Mamă, e mai plăcut decât mi-am imaginat, am zis eu, respirând greu din pricina urcușului. Da, este. Mama s-a oprit în holul de la intrare. Ochii i-au lucit de fericire câteva clipe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
foc. De data asta, am scos apă din baie și domnul Nakai a aruncat-o peste stiva în flăcări. Însă lemnele ardeau atât de tare, încât ne era imposibil să stingem focul astfel. Am auzit voci în vale. — Incendiu! Arde vila! Ne-am trezit imediat cu patru-cinci gospodari sărind în ajutor. Au doborât gardul ca să ajungă mai ușor la gura de irigație, au umplut găleți cu apă, una după alta, și le-au dat din mână-n mână. Au reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am rugat. Aș vrea ca mama să nu afle nimic. De fapt, intenționez să mă las înainte să afle ea. Dacă primesc banii tăi de data asta, am să-i plătesc farmacistului tot ce-i datorez și apoi plec la vila noastră din Shiobara ca să mă refac. Vorbesc serios. Voi renunța la droguri în ziua în care-mi plătesc toate datoriile. Jur în fața zeilor. Te rog să mă crezi. Te implor, nu mă da de gol în fața mamei și trimite-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
informat că, deocamdată, nu inteționez să mă recăsătoresc. — Te superi dacă-l refuz? am întrebat-o pe mama. — Și eu m-am gândit că n-ar fi o partidă tocmai potrivită. I-am trimis artistului scrisoarea mea de refuz la vila sa din Karuizawa. După două zile și-a făcut, brusc, apariția. Nu-mi cunoștea încă intențiile, deoarece plecase înainte ca scrisoarea mea să-i parvină. Ne-a trimis vorbă că e în drum spre un izvor termal din Izu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
nu este mai puțin semnificativă. În tinerețea pictorului, arta lui Bonnard, mereu la fel de interesantă coloristic, a stat sub semnul lui Gauguin și a stampelor japoneze; picturile sale erau lipsite de profunzime. De abia mai târziu, în anii petrecuți în modesta vilă din Le Cannet, lecția lui Cézanne se face cu adevărat simțită... Diagonale aduc ochiul privitorului înainte și înapoi... Culoarea este folosită pentru a construi ecouri între zone ale compoziției, pentru a modula planurile picturale. Pornind de la același decor, cel al
Opera târzie a lui Pierre Bonnard by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/7184_a_8509]
-
Colaborator Extern, colaborator extern Popstarul a semnat un contract care atestă faptul că orice persoană interesată de viața lui poate să-și petreacă timpul în vila acestuia din Los Angeles. Din momentul semnării acestui contract, „oaspetele” nu are voie să dea detalii despre viața artistului, precizează Le Figaro. Autor: Cătălina Grigore Dezgustat de toate articolele din media despre viața sa privată, Justin Bieber a găsit o
Justin Bieber, gazdă cu acte în regulă by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72219_a_73544]
-
în Țăndărei, profesorii au rămas fără elevi: "Toți au plecat - au plecat în Anglia", zice o dirigintă uitîndu-se cu jale la băncile goale. Primarul se plînge de ale lui: Cînd se îmbogățesc, oamenii ăștia le trimit bani rudelor să construiască vile cu lirele voastre sterline. Sînt 30 sau 35 ani de astfel de monstruozități în Țăndărei. Sînt atît de multe că a trebuit să le interzic să le mai construiască", zice șeful local unui ziarist britanic venit să facă un reportaj
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
se desprind din povești sunt doar sugerate de autor, cititorului rămînîndu-i să le formuleze în minte. Ca un semn al detașării de perioada cea mai dureroasă din viață, autorul își încheie volumul cu o plimbare prin parcul devastat al unei vile părăginite din apropierea Bucureștiului. Plimbarea aduce cu un ritual al desprinderii de trecut: "Am dat un ocol prin fostul parc. Și din el mai rămăseseră, pe ici pe acolo, urmele vagi ale unui trecut glorios. Totul era trist. Am trecut în
Un povestitor remarcabil by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8805_a_10130]
-
învățător la Viișoara, apoi la Constanța, iar în ultima parte a carierei lui profesor la Liceul "G. Șincai" din București, nu l-am mai văzut de treizeci de ani". Ca și: " Aflu de moartea lui Gabriel Drăgan, scriitorul izolat la vila lui din Nicorești, rupt cu totul de viața literară, deși în perioada din urmă i s-a publicat romanul învie morții pe frontul Mărășești. Moare la 74 de ani. Nu era membru al Uniunii Scriitorilor, drept care nu i s-a
Mărturia unui longeviv (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9794_a_11119]
-
Între 1872 și 1875, prin asanarea unei bălți pe care o făcea Bucureștioara, apărea o grădină "de piață publică numită maidanul Icoanei", astăzi, Grădina Icoanei. Așa cum s-a observat cercetînd arhivele, proiectul Grădinii Ioanid a fost gîndit împreună cu cartierul de vile din jurul său. În planul de parcelare din 1909 se poate vedea și desenul parcului, execuția sa făcîndu-se în același timp cu construcția vilelor. Parcul este organizat în stil romantic, în maniera grădinilor anglo-chineze ce se alcătuiesc în jurul unei oglinzi de
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
Grădina Icoanei. Așa cum s-a observat cercetînd arhivele, proiectul Grădinii Ioanid a fost gîndit împreună cu cartierul de vile din jurul său. În planul de parcelare din 1909 se poate vedea și desenul parcului, execuția sa făcîndu-se în același timp cu construcția vilelor. Parcul este organizat în stil romantic, în maniera grădinilor anglo-chineze ce se alcătuiesc în jurul unei oglinzi de ape, cu pavilioane, lac, mici piațete. Azi vedem zona centrală, din jurul lacului, grupuri de stînci decorative, podețul rustic și pavilionul de formă hexagonală
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
cu pavilioane, lac, mici piațete. Azi vedem zona centrală, din jurul lacului, grupuri de stînci decorative, podețul rustic și pavilionul de formă hexagonală. S-au plantat: salcîmi, frasin pletos, ulmi, arțari, stejari, castani, oțetari, forstiția, liliac. Pe o rază scurtă față de vilele și Parcul Ioanid, amănunțit studiate în această lucrare, există Grădina Icoanei, amenajată în 1873 și, în vecinătate, Biserica Anglicană, construită între anii 1916 și 1920. Primăria Bucureștiului, care îl avea, atunci, ca primar pe Barbu Delavrancea, printr-un act de
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
minuni care a atras mulți constructori de case aici - pe terenul Generalului I.Odobescu, tatăl lui Al.Odobescu, arhitectul Ion Mincu construiește în 1890 Școala Centrală de Fete, una dintre cele mai superbe arhitecturi în stil național. Desenul fiecărei case, vile, schițele, fotografii din timpul construcțiilor - emoționante - povestea discretă a familiilor, proprietarilor, fotografii de astăzi, studiul comparativ cu zone urbanistice asemănătoare de la Paris, de pildă, imagini cu detalii prezentînd elemente eclectice-lucarne, intrări principale, grilaje, sere, marchize, fotografii în sepia de atunci
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
pe care-o vedeam la începutul anilor '90. E suficient să stai o oră pe marginea unuia din bulevardele Bucureștiului și constați că trec mai multe mașini de lux decât în orice capitală europeană. Nu mai vorbesc de cartierele de vile apărute precum ciupercile la marginea oricărui oraș mai acătării. Amestecul de bogăție și boală e vizibil din numărul parcă infinit de bănci și farmacii. Ceea ce ar explica, la limită, starea în care ne aflăm. A căuta logică într-o astfel
Dulcele gust al nemerniciei by Mircea Mihăieş () [Corola-journal/Journalistic/9900_a_11225]
-
Dar cine s-a pus la dispoziția acelor tancuri, dacă nu oameni precum Burtică însuși?! Fără complicitatea lor, tancurile n-ar fi putut face nimic. Ei au gândit sistemul penitenciar, ei au arestat oameni și ei s-au mutat în vilele celor pe care i-au omorât. E o ironie a sorții că în 1999 (zece ani de la prăbușirea comunismului!) a pierdut casa din Primăverii - culmea! - în favoarea unui individ despre care afirmă cu zăduf: " Dom'le, era un securist, unul ce
Trei salve în onoarea unui fost by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9957_a_11282]
-
proprietare și pe cumnata ei. Era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a se pune la adăpost de represaliile pe care comuniștii le exercitau asupra rudelor adversarilor politici. Și iată cum, după ce își petrecuse copilăria la Sinaia, în vila bunicilor materni (Vila Carola), și apoi pe moșiile din Teleorman, în casele bunicilor paterni (de pe moșia Chiriacu), Alexandra Noica devine martora unei scăpătări ireverisibile a bunăstării familiei. Cu timpul, Noiculeștilor li se vor lua bunurile și li se vor uzurpa
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
cumnata ei. Era prețul pe care trebuia să-l plătească pentru a se pune la adăpost de represaliile pe care comuniștii le exercitau asupra rudelor adversarilor politici. Și iată cum, după ce își petrecuse copilăria la Sinaia, în vila bunicilor materni (Vila Carola), și apoi pe moșiile din Teleorman, în casele bunicilor paterni (de pe moșia Chiriacu), Alexandra Noica devine martora unei scăpătări ireverisibile a bunăstării familiei. Cu timpul, Noiculeștilor li se vor lua bunurile și li se vor uzurpa înlesnirile aristocratice, familia
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
tot restul vieții, să simt mereu lîngă mine apropierea nerostită a iubiților mei părinți." (p. 51) Noica ascultînd Mahler, Noica mîncînd cartofi cruzi, Noica bandajînd rănile copilei Alexandra, sau Noica ducîndu-și fiica cu căruța de la gara din Cîmpulung-Muscel pînă la Vila Luca, una din casele în care a locuit pe timpul domiciliului forțat - acestea sunt episoadele livrești cele mai pregnante din curprinsul cărții Alexandrei Noica-Wilson. Pozele de la sfîrșitul volumului, inedite pentru cititorul român, ne arată succesivele ipostaze ale vieții filozofului: la moșia
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
din risipa generoasă care-l trăda, a rămas, în fond, un boem și un visător ca pe atunci când își plimba tinerețea flămândă pe aleile Cișmigiului. Mircea Damian nu s-a ales cu un bloc cu șapte etaje, nici cu o vilă, dar nici măcar cu un apartament, deoarece a murit sărac...". Accente interesante pot fi întâlnite și la Ion Th. Ilea (în "Mărturisirile unui anonim", Ed. Cartea Românească f.a.) care a spus că Mircea Damian: "Avea o mândrie care era înțeleasă greșit
Un scriitor uitat: Mircea Damian - Cum a scris Celula Nr. 13 și Rogojina by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8965_a_10290]