2,123 matches
-
fost atât de ușor să ți-o strecori în palton și să-ți încrucișezi brațele. Atât de ușor s-o furi. În timp ce coada se târa lent înspre tablou, pictura nici nu mai părea nu știu ce minune. Iată capodopera lui Leonardo da Vinci și nu părea să merite o zi întreagă de stat în picioare la Paris. A fost aceeași dezamăgire pe care Terry Fletcher a simțit-o în fața străvechii petroglife care-l înfățișează pe dansatorului cu flaut, Kokopelli, și pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și nu scrie rău, În ultima vreme i-am devenit fan. Nu vă uitați lung la mine, n am Învățat când trebuia, recuperez acu’, la bătrânețe. Never sei never, zice englezu’. Sau americanu’, ăștia ciripesc la fel. Bă, marele Da Vinci a zis vorbele alea magice, Da Vinci, incomensurabiulul, or n-ați auzit de el??? Nu-i ăla de-a pictat Cina cea de Taină, Sandule? Ăla cu talente și mistere și cu coduri nedescifrate? Ba da, Gore, acela este, da
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
i-am devenit fan. Nu vă uitați lung la mine, n am Învățat când trebuia, recuperez acu’, la bătrânețe. Never sei never, zice englezu’. Sau americanu’, ăștia ciripesc la fel. Bă, marele Da Vinci a zis vorbele alea magice, Da Vinci, incomensurabiulul, or n-ați auzit de el??? Nu-i ăla de-a pictat Cina cea de Taină, Sandule? Ăla cu talente și mistere și cu coduri nedescifrate? Ba da, Gore, acela este, da’ nu ăla, ăla să spui despre alde
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
el??? Nu-i ăla de-a pictat Cina cea de Taină, Sandule? Ăla cu talente și mistere și cu coduri nedescifrate? Ba da, Gore, acela este, da’ nu ăla, ăla să spui despre alde Funeriu de la Educație, nu despre Da Vinci, nu se cade. Acela cu Cina, dânsul, somitatea... Gore și Gicu iau poziția de drepți. Apoi varsă ultimele picături din pahare pe podea. Iar Gicu Încearcă să dreagă busuiocul: Sandule, să ne ierți lipsa de cultură, ne plăceau numai orele
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cu Cina, dânsul, somitatea... Gore și Gicu iau poziția de drepți. Apoi varsă ultimele picături din pahare pe podea. Iar Gicu Încearcă să dreagă busuiocul: Sandule, să ne ierți lipsa de cultură, ne plăceau numai orele de sport. Cu Da Vinci nu ne-am Întâlnit, tot respectul pentru el! Da’ tu știi cine-a zis nu știu la ce echipă joacă Horia Roman Patapievici????? Sandu Șpriț cade pe gânduri. Gore exultă. Sanduleeeee, te-am făcut, bă! Vanghelie a zis o, unu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
-i produc aceste involuntare șocuri ale aroganței, o dată ce le-am trăit pe pielea mea. Și cred că o parte consistentă a geografiei interioare a primelor vesturi a fost populată tocmai cu tipul de șoc din prima zi de la cofetăria Da Vinci din Dubrovnik. Acolo, la Adriatica, îmi încropeam engleza de mult uitată prin nefolosire, ca-n bancul cu tipul care dă din mâini în Marea Neagră zbierând: Help! Ausecour! Aiuto! și doi se miră pe mal ce de limbi străine știe, întrebându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
desfăcându-se ca niște picioare de scafandru ― în căutarea unei prize cu roca încă invizibilă. ― Patru metri... uf! răsuflă Ripley. Ca un ecou la oftatul ei, un sunet mat, înăbușit, se auzi în Nostromo atunci când intră în contact cu solul. Vinciurile hidraulice absorbiră zguduitura. ― Am ajuns. Ceva clacă. Un circuit minor, probabil. Sau poate o sarcină insuficient compensată. Apoi un șoc teribil scutură nava. Plăcile de titan de pe cocă vibrară, lansând prin Nostromo un enorm vuiet metalic. ― Pierdut, pierdut! urlă Kane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
mai cere (și nici nu se poate) să clădim ceva deasupra ei. Și totuși pasărea Phoenix.. M-au tulburat imaginile unui zbor neobișnuit și zadarnic văzut la un televizor. Dar În ce măsură e oare zadarnic să reiei schițele lui Leonardo da Vinci, să faci după ele aripi artificiale, Întocmai cum le-a gîndit enigmaticul visător din Cinquecento și să izbutești ceea ce n-a izbutit el (dacă a Încercat Într-adevăr să zboare)? Ce importanță mai poate avea să planezi purtat de vînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
oricărui risc. În timp ce pentru Dedal zborul era un simplu mijloc de a ajunge În Sicilia, fugind de mînia regelui Minos, Icar zbura din patimă de puritate, ca un „Înfometat de cauze” cum Îl va defini Paul Valery pe Leonardo da Vinci. Visul său e să zboare liber. Teama l-ar face sclav. Ne aflăm chiar la izvoarele dramei: libertatea lui Icar stă În eroarea lui. El Își creează moartea cu o liniște pe care numai copiii și zeii o au. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
în sensul întrevăzut de ochiul transcendental al filozofului-poet italian. Cu un ochi transcendental a sculptat autorul reginei Nefertiti acea expresie transfigurată, unică în arta tridimensională, care pare a spune: Nimeni nu poate vedea ceea ce văd eu dincolo"; sau Leonardo da Vinci expresia, de asemenea unică, inimitabilă a Giocondei: conștiința omului de a fi o taină lăuntrică în marea taină universală. Dar mai înalt, îngerul din varianta de la Londra (National Gallery) a tabloului Fecioara printre stânci, care privește dincolo de dincolo, în transposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
eteric al idealităților, al valorilor eterne, al absolutului. Poezia lui Eminescu este un spațiu al imaculării, un orizont serafic analog spațiilor poetice ale lui Hölderlin, analog Largo-ului din Simfonia IX a lui Beethoven, analog surâsului îngerilor lui Leonardo da Vinci. "Sfânt, senin, dulce, alb, blând, duioșie, lumină, ideal, armonie, iată simbolurile in jurul cărora polarizează ideile poetice eminesciene, deschiderile sufletești și ale intelectului. Cu ajutorul luminii constantă fizică, și duioșie, lumină sufletească, Eminescu a creat o lumină integrală care constituie o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pentru Leibniz, Deus sive Natura pentru Spinoza etc. Uomo universale este o personalitate de întinsă și semnificativă cultură și totodată un creator polivalent, atât în diverse arte, dar și în filozofie și științe, așa cum a fost, de pildă, Leonardo da Vinci. Astronom, matematician, medic, filozof, poet Omar Khayyam a fost de asemenea unui din cei mai proeminenți oameni ai universalismului. Michelangelo a fost sculptor, pictor, arhitect, poet. Omul universal este totodată și homo cosmicus, gândește, creează, acționează în proiecție și responsabilitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
din Tristan și Isolda; conflictul universal dintre bine și rău din teatrul lui Shakespeare sau tablourile lui Rembrandt; idealitatea etică din Don Quijote; moartea transfiguratoare ca nuntă cu natura în Miorița; conflictul dintre aparență și mister în pictura lui Leonardo da Vinci; goana penelului după lumina fără umbră din pânzele lui Vermeer și Van Gogh; eroismul dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
accepții de elevat lirism al cuplului aparent antinomic, viață-moarte, în una din poeziile din volumul Grădinarul dragostei, Tagore vorbește despre aspirația neînfrânată spre un Dincolo depășind diada amintită, unde se simte străin, așa cum s-au simțit și Heraclit, Leonardo da Vinci, Rimbaud, Eminescu. Nu izbutesc să-mi aflu hodină. Mi-e sete de nemărginire. Sufletul meu năzuiește spre neștiutele depărtări. O, Mare Dincolo, ... Sunt un străin în țară străină ! Tu murmuri la urechea mea o nădejde peste putință. Inima mea cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mai sus de noi înșine", cum cerea Nietzsche. Friedrich Nietzsche filozoful poet Martin Heidegger vorbea de poeți-gânditori, precum Pindar, Hölderlin, și de gânditori-poeți, precum presocraticii, Platon, Nietzsche. Marea, veritabila poezie este metafizică. Este "pasiunea intelectuală" de care vorbea Leonardo da Vinci. Or, tocmai aceasta a creat Nietzsche: o filozofie în mare tensiune poetică, mergând până la celebra afirmare care formează titlul uneia din poeziile sale: "Nur Narr! Nur Dichter!" Numai nebun ! Numai poet ! Căci Zarathustra poartă în sângele său pe Orfeu. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să-și afle la un moment dat întruchiparea poetică de mare artă și elevație. Și a aflat-o în terținele (sacra Treime) lui Dante, în citadela italiană a celei mai înalte culturi în acea vreme, cu genii unice Leonardo da Vinci, Michelangelo, Rafael, Petrarca, Marsillio Ficino etc. o operă în care se îmbină Paradisul cu iubirea pentru o femeie Beatrice în forma cea mai idealizată, făcând astfel drum către iubirea pământeană dintre Petrarca și Laura. În felul acesta Tizian a putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
semnificație etică are loc în tablourile mai marelui olandez, Rembrandt, al cărui clar obscur scoate în lumină numai personajele pozitive moral, în sensul că sunt unicele purtătoare ale luminii, iar pe cele negative le alungă în întuneric. Iar Leonardo da Vinci simbolizează în clarobscurul său conflictul dintre puțina lumină a cunoașterii și conștiința infinitei bezne a tainei. Dar neliniștea lui Leonardo răzbate în accente tragice în uimitoarele sale profeții, dintre care redăm câteva. Un nou Babel este prevestit pe toate planurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
vizuală, tablourile lui Vermeer ilustrează perfect nașterea magică a inefabilului cel mai decantat din geometria cea mai implacabilă, simbol suprem fiind perla o hotărnicire perfectă infinit depășită prin iradierea luminoasă. Și să ne amintim cum în tablourile lui Leonardo da Vinci, Mona Lisa del Giocondo și mai cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery din Londra arta cea mai desăvârșită emană cea mai transfigurată și misterioasă spiritualitate, cel mai pur dincolo transuman: homo sui transcendentalis, cum aspira
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
onticitatea în lumea umană și ne induce aprioric certitudinea ființării. Dar, repetăm, totodată sensurile operei trebuie să iradieze infinit așa cum are loc, de pildă, în lirica lui Pindar, robaiyatele lui Omar Khayyam, imnurile lui Hölderlin, Luceafărul, tablourile lui Leonardo da Vinci, sculpturile lui Michelangelo, triada de aur Bach, Mozart, Beethoven etc. Ca atare, operele de artă sunt produsul unei suferințe metafizice: simțul, conștiința axiologică a omului încearcă să depășească o lume a pătimirii printr-o alternativă superioară, perenă valoric. * Suferința a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
mele spirituale. Viziunea din adolescență a constituit ghidul care m-au modelat ulterior în tot ce am trăit și creat, "steaua de care mi-am legat viața și de la care nu mi-am luat niciodată privirea", așa cum cerea Leonardo da Vinci. Încă din copilărie, simțindu-mă un însingurat, străin de lumea din jur, o puternică voință mă determina să-mi identific sinele cine sunt eu ? Astfel, după ce prin Eminescu, în adolescență, luasem contact cu gândirea indiană, budismul în primul rând (mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ecran, Apoi, încheindu-se discuția despre Vermeer, cum știu încè de ieri, de când am fècut repetiții, cè urmeazè Mona Lisa, dau click, Da, iat-o pe ecran, cu misteriosul ei zâmbet! Cineva aduce în discuție celebra carte Codul lui da Vinci, dar profesoară, admițând existența unor controverse legate de tabloul Cină cea de tainè, fèrè sè între în polemici, preferè, aici la clasè, sè discute despre efectul sfumato al tehnicii lui Leonardo și despre compoziție, eu, ignorantul în artè, ascultând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și existau, Maestrul însuși, pe scena Teatrului de la Centrul de Creație „Cișmeaua Roșie”, exista, le dădea siguranță oamenilor, muzica e acolo!, își spuneau, credeau în el. Pentru mulțime, îi spunea Loredana, vocea ta este precum Graalul în Codul lui Da Vinci. — Păi, de cartea asta îmi vorbești tu mie, mă, fată, mă?, la romanul ăsta mă raportezi tu pe mine, Octavian Iacob?, și Maestrul se uita lung la soția cu ochii de aur, se întreaba „de ce?”, cum de opțiunea asta la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
se uita lung la soția cu ochii de aur, se întreaba „de ce?”, cum de opțiunea asta la ea, doar căutăm în cărți ceea ce nu am trăit noi, o altă viață posibilă, dar ea?, ce caută ea în Codul lui Da Vinci?, îi spune ceva cartea asta?, găsește acolo vreun răspuns?, îi creează emoții textul ăla? — E cartea mea preferată, îi răspundea tânăra actriță. — Fato, cartea asta cu un succes comercial fenomenal, câți bani o fi făcut autorul?, e o facțiune care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
caietul, ascute unul din creioane, se foiește , mângâie câinele care tresare În somn și-și mișcă urechile clăpăuge, și, Încet, Încet, cu teamă, ca un hoț ce pândește, să adoarmă stăpânul casei, ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al celui mai important cotidian din țară, s-a trezit la ora 7 dimineața cu certitudinea că peste noapte a devenit nimeni altul, decât ...Leonardo Da Vinci. Medicul curant, cel care-l consultase de multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca să poată fura, Începe să scrie... Sindromul Da Vinci ,,Astăzi, 13 septembrie, redactorul-șef al celui mai important cotidian din țară, s-a trezit la ora 7 dimineața cu certitudinea că peste noapte a devenit nimeni altul, decât ...Leonardo Da Vinci. Medicul curant, cel care-l consultase de multe ori În momente delicate ale sănătații, l-a avertizat că-l pândește pericolul de-a se trezi Într-o bună dimineață cu totul altă persoană. Și cine putea fi mai potrivit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]