2,160 matches
-
Dubrovnic. Dintre aceștia am văzut pe unul dintre scriitorii vechi, Iosif Cosor, care a avut o carieră frumoasă și a scris piese jucate în Rusia și în Apus. Acum e suferind trupește, însă, la 77 de ani cât numără e vioi încă din punct de vedere spiritual. Publiciștii tineri de aici lucrează fie în Institutul de Literatură și Istorie al Academiei, fie în bibliotecile și arhivele Dubrovnicului. Vechea republică a Raguzei, condusă de patricieni și neguțători ca și Veneția, a avut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la joacă, așteaptă la gura Barnarului, ca să se aburce în munte, unde se află tăietura. Un grup mare de lucrători așteaptă să fie transportat sus. Între localnici, pe care-i deosebești cu ușurință și după port și după înfățișarea lor vioaie, sunt amestecați și "ungureni": dintre aceștia unii au învățat românește din contactul strâns cu bistrițenii și năsăudenii. Se află între acești "ungureni" un bărbat în putere, voinic și vorbăreț, care povestește o întâmplare. E împresurat și ascultat cu interes. Oameni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
dânșii”, „așa de mândri că se minuna lumea de dânșii”. Pruncul care vine să răscumpere eșecul fraților întreabă de ei, imediat ce dobândește capacitatea logos-ului. Ființa lui constituie întotdeauna o treaptă superioară față de progeniturile ce i-au premers, este „mai vioi și mai viteaz decât dânșii” „și mai deștept dintre toți” (Boțești - Dâmbovița). G. Călinescu a observat în basme condiția similară între mezin și calul năzdrăvan, cu „căutătură ca de fulger”, căruia Viteazul cu mâna de aur îi grăiește „în limba
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
electorală cu care a debutat perioada interbelică românească, necesitatea creării unui țăran instruit și cultivat devenea o adevărată moștenire a haretismului. Cu toate acestea au existat contestatari ai structurii învățământului românesc. Vasile Pârvan spunea la 1919 că "fiii țăranului nostru, vioi și clari la minte, n-au nevoie de pisolăgeala ucigător de metodică, născocită ca sistem educativ de națiile greoaie la spirit pentru copiii lor molâi și înceți"43. Iar peste aproape două decenii C. Rădulescu-Motru vedea lucrurile asemănător când scria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
rău și să muște" ori măcar "să latre", pentru că altminteri "mănâncă coloanele degeaba". Călinescu voia să fie temut pentru a fi respectat (și, apoi, pentru a putea convinge), iar această cultură a spaimei și a sperieturii proliferează azi sub penele vioaie. Inteligența e prin sine malițioasă (deși nu sunt convins că, la rândul ei, maliția e prin sine inteligentă) iar critica trebuie să fie măcar un act de inteligență (dacă nu poate fi și unul de înțelegere). Prin condiția genului, așadar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fără tristețea care mă cuprindea când se întuneca și mă vedeam singură și așa de străină în acest loc străin mie și unde eram silită să stau. [Mă bucura mai ales gândul că ai mei văzuseră pe maica stariță, care, vioaie și deșteaptă, îi asigurase că voi fi „ca la mine acasă“ după părerea ei.]( Ediția I, 1937, p. 135.) Duminică dimineața am fost la biserică, starița m-a pus în strană lângă dânsa și m-a tratat cu toate onorurile
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
strict al profesiei, reeditând imaginea oarecum supraumană a "magistrului" clasic. Îmi amintesc de o bolnavă din S.U.A., extrem de avută, care, auzind de el, l-a căutat, firește, la Iași. Se internase într-o clinică neurologică de la Socola. Vancea a venit, vioi ca întotdeauna, a privit fundul de ochi, examinat de nu știu câți clasici în viață și a îndrumat-o în cu totul altă parte decât era trimisă; a îndrumat-o la un tânăr oftalmolog de la Paris: "este o boală descrisă numai de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
comunismul este groparul capita lismului) și sufereau sincer pentru nefericitul Hegel, despre a cărui dialectică aflau oripilați că funcționase, până la Marx, „cu capul în jos“. Efervescența acestui mic grup ne era celorlalți convenabilă pentru că ne acoperea apatia, lipsa de sârguință. Vioii bătrânei erau silitori și în contul nostru, pretindeau tot timpul explicații suplimentare, luau notițe, cereau cuvântul, ridi când regulamentar două degete, cu preocuparea evidentă de-a se impune în ochii celui care conducea ședințele de îndoctrinare. La antipodul felului lor
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
în ziua aia, abia mai respiră, abia se mai dă jos din pat, are ceva extrem de grav, nici medicii nu se fixează asupra unui diagnostic. Era extrem de convingătoare, n-o trăda decât tramvaiul care huruia în spatele ei și tonul extrem de vioi pentru un muribund. Când R.T. spune un lucru inteligent, o face de parcă și-ar aduce aminte de ceva și s-ar bucura. A sperat cândva să devină un mare prozator, să scrie romane geniale, cu fraze cristal, cum îi place
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și ciolanele ți s-au Închircit În rutina sclerozantă care te Împiedică să gândești mai altfel și să inovezi!) O Înfățișare, prin urmare, care avea să se realizeze la Întoarcere și să se desăvârșească apoi treptat, Într-un chip nou, vioi, surâzător În coperta cea roșie a revistei, În literatura aleasă și modernă, În cronicele atât de variate, În prezentarea ei grafică totală și cu titluri seducătoare sau pur și simplu amăgitoare pentru cititor. O adevărată galvanizare se produse atunci În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
ori - și atunci cam fără chef, parcă în glumă, cu simpatie... - ceea ce constituia un semn extrem de încurajator pentru Gârmoci și Fanache. La un moment dat însă s-a petrecut ceva care a zădărnicit toate eforturile. Copiii se succedau pe scenă vioi: coruri de muzică patriotică și revoluționară, dansuri populare, poezii în care erau proslăviți muncitorii, țăranii, poporul sovietic, conducătorii iubiți și chiar însuși tovarășul Cameniță (discret, fără să i se pronunțe numele, era contribuția unui poet local: „Tu, brav bărbat de pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
din întâmplare te-ai născut pe pământul românesc. Cu ușurință, bunul Dumnezeu te-ar fi putut aduce pe lume și într-altă Țară; dar se vede că trebuia să tragi folos din pământul nostru, din vlaga noastră mare, tânără și vioaie, precum și din acel nu știu ce, care va fermeca pe toți, fără ca ei să-și poată da seama de ce și cum. Prin ce ai avut marele succes de până acum? Tocmai prin ceea ce e curat românesc în opera ce ai creat. Chiar
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
tare greu să ții în tine frustrarea zeci de ani, ca fetușii aceea care zac extrauterin, împachetați într-un strat de calciu, ani de zile. Primul interviu, dacă e de un ceas, două, îi face până și pe resemnați mai vioi, însă tot cabotini. E de mirare cât de convenționali și de plicticoși pot fi oamenii care ar avea ceva de zis, dacă nu trec de punctul critic al oricărui interviu mai consistent. Într-un dialog de șase ceasuri însă, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
după incident, ziarele scriu că deputatul e încolțit de Garda Financiară și de Parchetul Anticorupție și o țin în vești proaste zile de-a rândul. Soția, pe care o lasă nervii, nu mai iese din casă, dar parlamentarul e mai vioi ca niciodată. „Las-o baltă - o lămurește el -, că-i de bine. Oricum n-o să pățesc nimic. Iar lumea o să spună: Domnule, ce spate tare are ăsta, nu vezi că nu pot să-i facă nimic!» Ascultă la mine, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
vrăjiți.“ O comparație Între Episoade și Jurnalul de călătorie ne arată că, deși Între ele au trecut mai bine de zece ani, cel din urmă a fost un model literar pentru cel dintîi. Cuprinde aceeași moderație; aceeași candoare; aceeași prospețime vioaie; exact același concept al momentelor folosite pentru a da unitate fiecărui capitol concis; și, bineînțeles, aceeași fermitate imperturbabilă care consimte deopotrivă la Întîmplările vesele și la cele tragice fără să ofteze din greu. Nu măiestria literară este căutată aici, ci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
necrezut! Ca din senin, toate visurile mele Îndreptate spre acasă, legate de ochii care mă petrecuseră În Miramar, s-au făcut una cu pămîntul, aparent fără nici un motiv. M-a cuprins o epuizare totală și, pe jumătate adormit, ascultam conversația vioaie a unui deținut care bătuse lumea Întreagă, născocind o mie de urzeli exotice, garantate de ignoranța audienței sale. Îi citeam pe buze cuvintele calde, seducătoare, În vreme ce fețele care Îl Înconjurau se strîngeau tot mai aproape, ca să-i audă și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Încît nu mai puteam să stăm Întinși să urmărim cele patru vreascuri din care era format focul nostru. A trebuit să ne ridicăm tabăra și să continuăm să mergem pe Întuneric. La Început, ca să ne Încălzim, am pornit În ritm vioi, dar imediat după nu mai puteam să respirăm. Îmi simțeam transpirația șiroind pe sub haină, dar picioarele Îmi erau amorțite de frig, iar vîntul pătrunzător ne tăia fețele precum un cuțit. După două ore, eram epuizați, iar ceasul meu spunea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
universală a momentului cu niște sunete guturale, stridente, specifice limbajului lor. Cra, cra, cra! Ce faceți? Încă n-ați ajuns? Curaj! Mai aveți puțin. Și aruncându-și încă o data ochii spre cele patru mogâldețe care înotau în zăpadă, se îndreptă vioaie spre cârdul suratelor de care se rătăcise. "Neagră ca un as de pică Sub nemărginitul cer; Singuratică și mică Cât o boabă de piper." (G. Topîrceanu) Cerul însuși părea să se limpezească puțin câte puțin, retrăgându-și cohortele de nori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lesnicioasă și clară evidență contabilă. Doamne ferește! Cu Leu cap de coloană, avansam călcând pe urma acelorași pași pe care-i făcuse Mircea cu atâta efort la venire. După rația de pâine și ulei consumată la moară, eram cu toții ceva mai vioi; până și Leu parcă ar fi avut chef de glume și de joacă. Băieți, nu ne-a spus morarul-șef că ne va fi mai bine? Uite, parcă dă o geană de soare. Și pășea cu siguranță pe cele patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
litri jumate pe zi și face în fiecare an doi iezi frumoși. Vă mulțumim frumos, domnule baci. La revedere! Mereț cu bine! Sara bună! Tata îi pusese deja pe după gât o sfoară și-acum capra mergea în urma noastră în pas vioi ca și când ne-am fi cunoscut de când lumea și pământul. Am luat sfoara din mâinile tatei și am trecut în mod tacit animalul în proprietatea mea. Acum lucrurile stăteau cu totul altfel; mergeam mai țanțoș, cu mai multă siguranță, mai plin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
venise sorocul. Stai puțin, dragă, un pic, un pic. A ieșit peste câteva momente îmbrăcată într-un halat alb și ținând în mână o trusă destul de încăpătoare, un fel de geantă specială. Hai, băiete! Hai! Și am pornit spre casă vioi, în goana și exuberanța copilăriei inconștiente, dar temperat de virtuțile diamantine ale unei gândiri sapiențiale ajunsă la vârsta de aur a senectuții. Mergi mai încet, măi copile, că eu nu mai am anii tăi. Și uite, am și geanta asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
adus barza în timp ce voi erați la sfânta biserică. Tatăl vostru s-ar fi bucurat la fel de mult ca voi dacă ar fi fost acasă. Dar toate sunt făcute după voia lui Dumnezeu; n-avem dreptul să spunem nimic. Este un copil vioi și sănătos; să-l iubiți și să vă iubiți unii pe alții ca niște adevărați frați, toată viața voastră cât veți trăi. Să-l iubiți pe tatăl vostru care o duce greu în închisoare, să vă rugați bunului Dumnezeu să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Enescu de la Ambasadă la care să bat noaptea în ușă să-mi deschidă; m-am rugat să mi se dea măcar un Treplev, nu venea nimeni în compartimentul meu și atunci m-am decis: de cum trecu controlorul sovietic - mititel, grăsuț, vioi, cu ochii în patru - ca să verifice lumina veiozei mele, am desfăcut pachetul de la hotel, cu trei șnițele, pâine, plicuri de cafea, zahăr și sare - i-am oferit, tăcut, unul pe care omul îl luă cu delicatețe între degetele bondoace, îl
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
lacrimi, pare să fi curs, evaluând retroactiv acum întâmplările și realitățile de altădată, în matca unui dezastru colectiv. La câțiva ani după terminarea studiilor, pierdeam, tot în urma unei tentative ratate de avort, o altă fostă colegă de studii: Ica, veselă, vioaie și sensibilă. Era profesoară la Anina, iar soțul ei era inginer minier și aveau deja un băiețel... La scurtă vreme după aceea, într-un cerc de prieteni, „subiectul“ se afla în discuție. M-a cuprins un acces de „imprudentă“ furie
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
pe pământ. Și-a pogorât norul ușurel, ușurel, cu grijă mare ca să-L depună pe Prea-Sfântul, jos pe vârful celui mai înalt munte ce-i ieșise în cale. Era vreme frumoasă, de vară. Dumnezeu începu a coborî plaiul în pas vioi către răsărit, acolo departe în vale, unde zărise deja primele așezări omenești. Era mulțumit Atoatefăcătorul de ceea ce crease, se bucura de razele soarelui ce-l întâmpinau în prima sa călătorie pe pământ după așa o treabă, încălzindu-I bătrânele Sale
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]