3,155 matches
-
frate vitreg, Eugen, rodul legăturii lui Alexandru cu amantă, apoi soția, unui tovarăș din închisoare. În aceste condiții, Alexandru a ținut să-l aducă la București, anumite perioade de timp, pe copilul abandonat la Oltenița. · În 1940, apare o mamă vitregă a lui Ion Iliescu - Mărită Iliescu - sora mamei lui Ion Cioaba, despre care Ion Iliescu afirmă în interviu că "începuse să simpatizeze cu comunismul". Observăm că, de fapt, aceasta participase la brigăzile Kominterniste, organizate de sovietici și expediate în Spania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
Pungeștiul anului 1943 putea fi caracterizat la cumpăna dintre bine și rău. Nu se putea vorbi de bine atâta timp cât de pe front veneau vești triste, iar pe șosele se vedeau tot mai des oameni ce munceau din greu, în condiții deosebit de vitrege, pentru refacerea, sau pe unele locuri chiar facerea directă, a legăturilor terestre între principalele localități ale Moldovei, una dintre ele trecând și prin târgul Pungești spre Roman sau Iași și chiar prin apropiere, spre Bacău. școlile din zona Pungeștiului se
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Paști părinților, soția pe care aceștia o îndrăgiseră înainte de a o cunoaște. Cât de fericiți am fost toți la acel Paște din vremuri atât de nesigure! Apoi, departe unul de altul în spațiu, dar apropiați, îngemănați sufletește. În vremurile acelea vitrege ne bucuram și prețuiam la maximum orice oră petrecută împreună, încât nici nu putea fi vorba de certuri sau nepotriviri în gând și faptă. Eu munceam epuizant la pregătirea viitorilor ostași. Deși nu eram de carieră, aproape nu era diferență
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
să fiu mai liber, mai liniștit și fără supărări, vreau să mai trăiesc și pentru mine, în tihna binefăcătoare a căminului familial, dar mereu eram împiedicați să ne bucurăm de noi înșine. Ba au fost anii de război, ba împrejurările vitrege ne-au stat împotrivă și acum, în ultima instanță, această nedorită direcție în timpul căreia fusesem înnoroiat din tălpi până peste creștetul capului... În acest scop, la 30 iunie 1967, înaintez raportul de sfârșit de an școlar și cu numărul imediat
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu strașnicii bijutieri care cizelează materialul brut, adăugându-i noi și noi valențe, noi și noi carate. N-am vrut să fiu militar de carieră, dar soarta a hotărât pentru mine să fiu aproape opt ani militar, tocmai în împrejurările vitrege ale războiului și să mângâi sufletele celor care erau numiți în batjocură „mârlani”, deși ei erau „Talpa Țării”. Cu o credință insuflată prin naștere am avut mereu în față un ideal creștin și n-am vrut să devin preot, deși
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
le sta împotrivă cu sabia! Cu pușcile bat să cuprindă cetățile! Pe turnul cel mai înalt al Sucevei, poate, flutură steagul verde al Profetului!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Pentru câte sacrificii am făcut, parcă n-am meritat aiastă vitregă și nedreaptă soartă... Dacă nu ne trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am făcut ce-am putut!... Pace ție, spune Daniil cu blândețe. Dar, Ștefan, obsedat, nu-l vede, nu-l aude. De trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
generozitate, au promis să-mi scoată numai un ochi; vezi bine, "însemnat" nu mai puteam fi uns domn... Și nu eram decât de-o șchioapă... Dihonia a început cu fiul cel mare al Voievodului, Iliaș-Vodă. Doamna Stanca, mama fratelui său vitreg Ștefan, a uneltit să-l otrăvească pe Iliaș, ca să-și vadă feciorul încoronat. Iliaș-Vodă a înșfăcat-o de păr și a înecat-o în hârdăul cu apă de ploaie din curtea Cetății... Ștefan, fiul Stancăi, cu ajutor leșesc îl înfrânge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
un copilandru... De mic a trebuit să învăț să mă apăr, să mușc, ca fiara încolțită. Și, tot apărându-mă, am învățat al naibii de bine să lovesc. În orice rău e și puțin bine. Poate ar trebui să-i mulțumesc sorții vitrege că m-a călit. " Nimic din ce este omenesc, nu mi-e străin"... Nu mă mai tem de moarte. Și nici chiar de viață nu mă mai tem. Numai de gândurile mele mă tem: să nu greșească. Ziua, dar mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
știre; sunt, poate, descăpățânați au, mai rău, sunt robi, în lanțuri, pe drumul Stambulului... Și... și, poate, în Scaunul Moldovei se lăfăie "omul turcilor" Alexandru Aron, stirpea ucigașului meu tată!... Pentru câte sacrificii am făcut, parcă n-am meritat aiastă vitregă Soartă!... Dacă nu ne trădau! se dezlănțuie Ștefan. Dacă nu ne părăseau! Dar... dar singuri!... Singuri!... Am luptat singuri... Am murit singuri... Turcii fac istoria veacului nostru. Aș vrea să fiu profet mincinos, dar teamă mi-i că va veni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
mai biciui! se revoltă Daniil. Ai făcut tot ce omenește era posibil! "Ați luptat singuri... Ați murit singuri"... Aista ne e Destinul! Nu poți porunci Sorții! Destinul?... Da! spune Ștefan cu un zâmbet ironic. Am încercat să întorn aist Destin vitreg după dorința, după voința mea! Se spune că "Soarta" ține cu cei ce îndrăznesc... Am cutezat! Am sfidat-o chiar! Se vede treaba că am fost pedepsit... Nu m-am bizuit niciodată pe soartă, pe noroc, pe întâmplare, spune Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
cărui mașină trebuia s-o încărcăm cu nisip sau pietriș și care se uita la noi plictisit, cu mâinile în buzunare, și-a exprimat zgomotos consternarea observând că nu prea știu să mânuiesc lopata. Se mai nimerise și o iarnă vitregă, ca viața de care aveam parte în acel început de an 1960. Dar, după cum spune Dostoievski, pretutindeni trăiesc oameni. O dată, văzând că m-am împotmolit - transportam beton cu roaba -, un „coleg”, un țăran tânăr, înalt și voinic a venit lângă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
bat strada Foișor, trecând de atâtea ori pe lângă casa ei, care o fi fost). În testamentul pe care l-a lăsat figura și tatăl Doinei și, firește, pe lângă alții poate, bătrânul la care Doina se dusese în acea dimineață, fiul vitreg al lui tanti Malvina. O poveste veche de 30 de ani, consumându-și epilogul tocmai în ziua de 22 decembrie 1989. La întoarcere, cu „moștenirea” în poșetă, Doina a trecut, în zona Dristor, pe bulevardul Muncii, pe lângă, de fapt a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
desigur, cei 25 de ani de la înscăunare). Așa stând lucrurile, pot oare să afirm că, în ciuda acestei suprapuneri apăsătoare, sufocante, o întreagă epocă peste o biată existență, în toți acești ani am fost foarte, foarte fericit că, în împrejurări deosebit de vitrege, am avut o căsnicie perfectă, că de aur a fost, de fapt, nu epoca, atât de glorificată, ci viața mea familială, umilă, anonimă? Să risc asemenea declarații? Îmi dau, firește, seama la ce mă expun. Și totuși mărturisesc, recunosc: eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
cauză). Se întorceau, în preajma războiului, a cărui amenințare se făcea tot mai simțită, acasă. În Bolgrad ei își aveau casele părintești, în Bolgrad sau în alte localități din sudul Basarabiei - multe, multe rude. Mai trăiau bunicii din partea tatălui și mama vitregă a mamei. Nu a fost un pas fericit această întoarcere, căci în Basarabia ocupată oamenii erau arestați, ridicați, deportați. O rudă destul de apropiată, un respectabil profesor de liceu, a fost dus tocmai în Karaganda (unde de altfel a și murit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
penița să scriu. Era incomod de scris. Uneori picura un punct pe caiet sau se dezlegă penița și rămânea în sticluța cu cerneală. Doamne, ca scump și cu multe lacrimi plăteam seară, la control, cănd caietul era verificat de către mama vitregă. Nu se mulțumea cu porția ce mi-o da, și-i spunea și lui tata, seara, când se întorcea de la câmp. O încasam cu cureaua, fără milă. Dar au trecut. Aveam că învățătoare pe doamna preoteasa Maria Avasiloaie. Soțul ei
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
de creșterea și educarea lui. Ea îl ducea la biserică la slujbe. Dar pe când sfanțul era încă mic a murit și bunica lui care-l ocrotea. După ce a murit și bunica, l-a luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, ca vitregia este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se împletește viața celui orfan
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
a murit și bunica lui care-l ocrotea. După ce a murit și bunica, l-a luat o altă rudă care avea soție vitregă și se purta urât cu el. Majoritatea copiilor cărora le mor mamele adevărate au parte de mame vitrege. Nu degeaba se numesc așa, ca vitregia este tare amară și cu multe lacrimi amare de durere se împletește viața celui orfan. Că și eu, sârmana, de la 6 anișori înfrunt vitregiile vieții. S-a dus milă, s-a dus și
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
mustrător dezamăgită : „Ah, și eu care auzisem că sunteți un om cult !”. Acolo nu aveai recurs la dicționar pentru a completa lacunele sau a decide un pariu. Oricum, nu numai în închisoare, dar mai ales acolo, sau în alte circumstanțe vitrege, memoria reprezintă antidotul deprimării. Nu pot fi deloc de acord cu celebrul vers al lui Dante : nessun maggior dolore... Cel puțin experiența mea m-a convins de contrariu. Erau acolo și unii care nu suportau să se evoce vremurile mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
având darul de a atrage mila cerului peste pământ, considerând că, fără milă, pământul ar deveni rece ca un izvor al gheții. Ei erau căsătoriți și aveau copii, trăind foarte modest, dedicându-și viața celor care aveau o viață mai vitregă decât a lor. Erau într-un cuvânt „poporul inimii”, sfinți trăind în lume și printre oameni. Attar a trăit 100 de ani și era de profesie farmacist. În cartea sa Amintirile prietenilor povestește cum îi iubea pe sufiști din timpul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Roșca - București. La apariția primului Buletin al Societății Ginta Latină În decembrie 1989 vă felicităm și vă urăm succese În activitatea publicistică. Abordarea situației românilor de peste hotare reprezintă un Îndemn pentru Societate și autorități să nu se dea uitării condițiile vitrege În care trăiesc confrații noștri. Prof. Grigore Filip Lupu Să luăm aminte. Sărbătorirea poetului Alecu Mateevici nu este doar un semn de recunoștință. Evocarea lui ne dă forțe, ne mobilizează pentru prefacerile ce vor veni. General Dr. Ernest Le Breton
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
comunitățile dispersate pe Întinsul fostei Uniunii Sovietice. O comparație Între Comunitatea românilor din Caucazul de Nord și Comunitatea rușilor lipoveni din Delta Dunării România este elocventă pentru cauza susținută de Societatea Ginta Latină. Ambele comunități au părăsit baștina În condiții vitrege: Românii ademeniți de bogăția locuitorilor din Caukaz și rușii lipoveni refugiați din cauze religioase. Ambele zone de colonizare sunt apropiate ca mărime și ca număr de populații. Ce drepturi au Însă unii și alții de 140 a-și afirma identitatea
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
după aceea veți avea reprezentare politică. Sintetizez: a) Starea de fapt în PNL este aceea că, în general, femeile conduc via alcov ca nevaste sau ca amante. Aplauzele înseamnă acord; b) organizațiile de femei ale PNL sunt bantustane, modelul mama vitregă a Cenușăresei: selectați meiul răsturnat în neghină, dar un aveți ce căuta la balul puterii; c) bărbaților le trebuie companioane femei: două, bine dezbinate; d) dacă femeile vor, ele pot umple parlamentul, dar el emigrează (probabil nu așa cum au emigrat
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
cei mai simpatici. Ce-a rămas din țara lui Tito, pe care o invidiam cu toții pe vremea comunismului? S-a spart în nu știu câte bucăți. Dacă până la urmă istoria comandă geografiei... — Sau invers! — ...înseamnă că istoria n-a fost atât de vitregă cu noi. Mă rog, voiam să zic cu voi. După Polonia, România e țara cea mai importantă din Europa Centrală și de Est. Și ca întindere, și ca număr de locuitori. Cea mai babană! — Babană, dar sărăntoacă! — Sărăcia nu e
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
epocă. Sub acest raport Suvenirile sunt o galerie de tablouri de un pitoresc fastuos. C. NEGRI C. Negri (1812-1876), care a jucat un însemnat rol politic în pregătirea diplomatică a Unirii, frate al Elenei Negri, "steluța" lui V. Alecsandri, fiu vitreg pe de altă parte al poetului Conachi, a lăsat câteva poezii de amator. Darurile lui veritabile se revarsă în corespondența franceză, în care afecțiunea pentru copii, bonomia omului bătrân, informațiile mărunte, despre cele mai neînsemnate lucruri casnice (varză de Bruxelles
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu mama lui, un scindat prin urmare cu teama răspunderilor sociale. În Păcat, studiul eredității e dus până la o impresie neplăcută de monstruozitate umană. Mitu, copilul cu porniri incestuoase al unui preot, Ileana, fata cu instincte sangvinare a aceluiași, sora vitregă a lui Mitu, strident caz patologic cu forme isterice, acestea sunt cazuri de clinică. În Năpasta, bolnavul declarat e Ion ocnașul, nebun mistic. Însă nici Anca, femeia în stare de zece ani de ură nestinsă, nu pare o ființă normală
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]