9,695 matches
-
ce în pământul acesta, în zilele Măriei sale, s-au întâmplat, există afirmații contradictorii. Una dintre ele caută să convingă că toate atitudinile, opiniile și luările de poziție pe care G. le inserează în text aparțin de fapt lui Constantin Brâncoveanu, voievodul - personaj, patron, inspirator și cenzor, prezent mereu în preajma scribului însărcinat cu redactarea „jurnalului de curte”. Mai mult, a fost evocată și participarea directă a stolnicului Constantin Cantacuzino, în dubla ipostază de revizor al concepției generale și de stilizator al formulării
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
formulării. O altă constatare a fixat imaginea unui text amalgamat, eteroclit, producție a unui „inscriptor” a cărui supremă preocupare ar fi fost aceea de a nu omite cumva din înregistrarea sa docilă vreo „preumblare”, „nuntă” sau „târnosanie” ce implicau pe voievod sau pe altcineva din preajma sa. Formulările sunt mult prea drastice. Personalitatea autorului, însumabilă din „portretul scriitorului” și din „portretul cronicarului”, poate fi deslușită în textul pe care el îl redactează, începând, se pare, de prin 1693 și până în 1714 (când
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
lume” particulară, omogenă prin stabilitatea caracteristicilor fundamentale. Este „lumea” lui Brâncoveanu, cu prieteni și inamici, cu clipe de tihnă și momente de tensiune, cu „zidiri” și traversări răvășitoare, vegheată de o divinitate justițiară, aflată mereu în postura de aliată a voievodului, pe care îl scapă și de niște adversari sâcâitori și neobosiți. G. este un spirit pe care lecturile l-au rafinat cu prisosință. Demonstrația întreprinsă în predoslovia scrisă pe la 1699 (când ajunsese cu „istoria” „până la al zecilea an den domnie
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
care îl scapă și de niște adversari sâcâitori și neobosiți. G. este un spirit pe care lecturile l-au rafinat cu prisosință. Demonstrația întreprinsă în predoslovia scrisă pe la 1699 (când ajunsese cu „istoria” „până la al zecilea an den domnie” și voievodul a socotit că cele patruzeci și trei de capitole isprăvite pot fi date la lumină) este extrem de convingătoare. Encomionul consacrat lui Brâncoveanu propune cititorilor (și viitorimii) un model voievodal, un construct atent elaborat, atins de aripa perfecțiunii. Faptele selectate - tipăriturile
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
dintre ctitoriile brâncovenești nu îi reclamă decât întrebuințarea unor calificative globale („lucru foarte iscusit”, „foarte ciudat”), secvențele luptelor - și în cronică nu sunt deloc puține (refăcute, cel mai adesea, după relatările unor martori, căci logofătul a fost, probabil, prin apropierea voievodului doar în războiul de la Zărnești) - acordă cititorului doritele compensații. Dezastrul rușilor în lupta de la Stănilești (tablou amplu, contemplat parcă de pe o înălțime) este comprimat într-o frază care adună toate erorile comise pentru a le transforma într-o imagine cu
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
neam foarte ciocoiu, șcheau, varvar și plin de răotate”. Absența „blagorodniciei” - și ca atare lipsa de acces către gândul și fapta nobile - este deconspirată (cu plăceri ascunse) într-o formulare memorabilă menită să îl discrediteze pe bătrânul Constantin Cantemir. Ajuns voievod al Moldovei printr-o mare îngăduință („parahorisis”) divină - „poate fi pentru păcatele creștinilor acelui pământ”, se rostește „candid” G. -, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu fusese întâi „herghelegiu”, „apoi lefeciu, apoi și ceauș la steagul spătărescu aici în țară”. Demersurile acestor inepuizabili
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
pentru păcatele creștinilor acelui pământ”, se rostește „candid” G. -, dușmanul lui Constantin Brâncoveanu fusese întâi „herghelegiu”, „apoi lefeciu, apoi și ceauș la steagul spătărescu aici în țară”. Demersurile acestor inepuizabili agenți ai răului sfârșesc lamentabil în eșecuri pilduitoare. Ținta lor, voievodul, descris și proiectat fără șovăire în spațiul de lumină emanând de la preceptul ordonator al întregii „istorii”, îi aruncă ireversibil într-un con de umbră. Iar Brâncoveanu are, la sfârșitul lecturii, o biografie. Domnitorul, departe de a fi o întrupare monotonă
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
în ipostaze succesive care nu sunt ferite de momente de indecizie, asprime, insatisfacție, durere ori abdicare de la normele de conduită proclamate de cronicar drept exemplare. Din atât de criticatul „vălmășag” de fapte al cronicii lui G. cresc chipul unui mare voievod și, firește, imaginea unei domnii ce cu greu își poate găsi egalul în istoria veche a țării. Cunoscută, măcar parțial în epocă (în compilația poruncită de Ștefan Cantacuzino vor fi transcrise doar primele patruzeci și opt de capitole, în care
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Cantacuzino vor fi transcrise doar primele patruzeci și opt de capitole, în care nu erau aprecieri negative la adresa Cantacuzinilor) și mai târziu (aceleași capitole vor intra și în corpusul alcătuit la porunca lui Nicolae Mavrocordat), păstrată cu grijă de descendenții voievodului ucis de turci, ca și de cei ai cronicarului, copiată în numeroase rânduri (s-au conservat douăzeci și două de manuscrise ale Începăturii istoriii...), tradusă (Johann Filtsch din Brașov va tălmăci în nemțește optzeci de capitole, pe care le va
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
reed. în Cronicarii Țării Românești, II, București, 1847, 1-116, în Istoria Moldo-României, II, București, 1859, 166-278; Viața lui Constantin vodă Brâncoveanu, îngr. Ștefan D. Greceanu, București, 1906; Începătura istoriii vieții luminatului și preacreștinului domnului Țărâi Rumânești, Io Constandin Brâncoveanu Basarab voievod, dă când Dumnezeu cu domnia l-au încoronat, pentru vremile și întâmplările ce în pământul acesta, în zilele Măriei-sale s-au întîmplat, în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 5-272, în Cronici brâncovenești, îngr. și
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
în pământul acesta, în zilele Măriei-sale s-au întîmplat, în Cronicari munteni, II, îngr. Mihail Gregorian, introd. Eugen Stănescu, București, 1961, 5-272, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 5-237; Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), îngr. și introd. Aurora Ilieș, București, 1970; Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C.B. Voievod, în Biblia, București, 1688, reed. în BRV, I, 283; Verșuri politice 8 asupra stemelor prea luminatului și înălțatului Domn Io
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
1961, 5-272, în Cronici brâncovenești, îngr. și postfață Dan Horia Mazilu, București, 1988, 5-237; Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), îngr. și introd. Aurora Ilieș, București, 1970; Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C.B. Voievod, în Biblia, București, 1688, reed. în BRV, I, 283; Verșuri politice 8 asupra stemelor prea luminatului și înălțatului Domn Io Constantin Băsărab Voievod, Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarabă Voievod, den mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
și introd. Aurora Ilieș, București, 1970; Stihuri 8 asupra stemei prealuminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C.B. Voievod, în Biblia, București, 1688, reed. în BRV, I, 283; Verșuri politice 8 asupra stemelor prea luminatului și înălțatului Domn Io Constantin Băsărab Voievod, Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarabă Voievod, den mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumănească și Cătră de bine voitoriul cititori (în colaborare cu Șerban Greceanu), în Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
stemei prealuminatului și înălțatului Domn Ioan Șărban C.B. Voievod, în Biblia, București, 1688, reed. în BRV, I, 283; Verșuri politice 8 asupra stemelor prea luminatului și înălțatului Domn Io Constantin Băsărab Voievod, Prea luminatului, înălțatului și slăvitului Io Constandin Basarabă Voievod, den mila lui Dumnezeu Domn și oblăduitori a toată Țara Rumănească și Cătră de bine voitoriul cititori (în colaborare cu Șerban Greceanu), în Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
Greceanu), în Mărgăritare adecă Cuvinte de multe feliuri a celui întru sfinți Părintelui nostru Ioan Arhiepiscopul Țarigradului a lui Zlatoust, București, 1691, reed. în BRV, I, 316-321; Verșuri politice 8 asupra stemei prea luminatului și înălțatului Domn Io Costandin Băsărab Voievod, Prea luminatului, prea înălțatului și prea slăvitului, den mila lui Dumnezău Domn și oblăduitori toatei Țărâi Rumânești Ioan Constandin B. Basarab Voievod și Cătră cititoriul pravoslavnic, în Petru Movilă, Pravoslavnica mărturisire a săborniceștii și apostoleștii beserecii Răsăritului, Buzău, 1691, reed
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
reed. în BRV, I, 316-321; Verșuri politice 8 asupra stemei prea luminatului și înălțatului Domn Io Costandin Băsărab Voievod, Prea luminatului, prea înălțatului și prea slăvitului, den mila lui Dumnezău Domn și oblăduitori toatei Țărâi Rumânești Ioan Constandin B. Basarab Voievod și Cătră cititoriul pravoslavnic, în Petru Movilă, Pravoslavnica mărturisire a săborniceștii și apostoleștii beserecii Răsăritului, Buzău, 1691, reed. în BRV, I, 322-324; Stihuri politice 10 asupra stemei prea luminatului, slăvitului și blagocestivului Io Constantin B. Basarabă Voievoda, în [Mineie], Buzău
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
lit., I, 418-423, 524-530; Dan Simonescu, Poveste de jale asupra uciderii postelnicului Constantin Cantacuzino (20 decembrie 1663), CPV, 35-37; Ivașcu, Ist. lit., I, 221-222, 224, 233-235; Aurora Ilieș, Studiu introductiv la Radu logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), București, 1970; Paul Cernovodeanu, Radu logofătul Greceanu, „Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714)”, STD, 1970, 5; Eugen Negrici, O variantă a cronicii lui Radu Greceanu, R, 1971, 7; Alexandru Duțu, Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
decembrie 1663), CPV, 35-37; Ivașcu, Ist. lit., I, 221-222, 224, 233-235; Aurora Ilieș, Studiu introductiv la Radu logofătul Greceanu, Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714), București, 1970; Paul Cernovodeanu, Radu logofătul Greceanu, „Istoria domniei lui Constantin Basarab Brâncoveanu voievod (1688-1714)”, STD, 1970, 5; Eugen Negrici, O variantă a cronicii lui Radu Greceanu, R, 1971, 7; Alexandru Duțu, Umaniștii români și cultura europeană, București, 1974, 83, 96-100, 112, 122, 185; Cătălina Velculescu, Un manuscris cu fragmente din cronica lui Radu
GRECEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287348_a_288677]
-
cu caracter general al unei l. istorice se sprijină pe o serie de amănunte, uneori reale, de cele mai multe ori fictive. Unele dintre acestea pot migra de la o l. istorică la alta, devenind adevărate laitmotive (recunoașterea ciobanului drept frate bun cu voievodul ș.a.). În cazul unor tradiții sau amintiri istorice aureola legendară se pierde, narațiunea rămânând o simplă relatare a unor fapte neobișnuite. Fixarea unei anumite perioade în l. istorică este făcută cu mare aproximație, legată fiind de epoca în care au
LEGENDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287772_a_289101]
-
a lui Paisie cel Scurt, a duhovnicului Bolsun Andonie și a lui Bogdan III. Sub semnul informațiilor inedite stau urcarea în scaunul mitropoliei a lui Teoctist în vremea lui Gheorghe Brancovici, despotul Serbiei, precum și ajutorul dat de Radu cel Mare, voievodul Țării Românești, lui Ștefan în bătălia din Codrii Cosminului. Și sbornicul de la Sankt Petersburg, din care face parte Letopisețul de la Putna, mai conține letopisețul lui Macarie și pe cel al lui Azarie. Spre deosebire de prima versiune, nu se cunoaște locul de
LETOPISEŢUL DE LA PUTNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287789_a_289118]
-
o simplă înșiruire a domnilor, de la Dragoș (probabil 1352 - cum presupun istoricii de azi -, dată prezentă în Cronica moldo-polonă, și nu 1359, cum apare în manuscris) până la Alexandru cel Bun (cu greșeli privind numărul anilor de domnie atribuiți câtorva dintre voievozi). Partea a doua, ce se deschide cu un titlu aparte, Țarii Moldovei, de la Alexandru cel Bun până la anul 1457, oferă știri mai detaliate în special despre urmașii acestuia, rivalitățile dintre ei, incursiunile tătărești, desigur pe baza unor însemnări preexistente. Partea
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
probabil, până în anii 1518-1526 sau până la o dată apropiată. Față de paginile referitoare la domniile din secolul precedent, cele șaisprezece pagini de manuscris consacrate lui Ștefan cel Mare vădesc un contemporan - pe alocuri chiar martor ocular - al victoriilor și înfrângerilor temporare ale voievodului: eliberarea Chiliei în zilele de 23-25 ianuarie 1465, când „a intrat Ștefan voievod în cetate, cu voia lui Dumnezeu”; înfrângerea lui „Matiaș” Corvin la Baia în 1467; înlăturarea din domnie în 1473 a lui Radu cel Frumos din „cetatea sa
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
din secolul precedent, cele șaisprezece pagini de manuscris consacrate lui Ștefan cel Mare vădesc un contemporan - pe alocuri chiar martor ocular - al victoriilor și înfrângerilor temporare ale voievodului: eliberarea Chiliei în zilele de 23-25 ianuarie 1465, când „a intrat Ștefan voievod în cetate, cu voia lui Dumnezeu”; înfrângerea lui „Matiaș” Corvin la Baia în 1467; înlăturarea din domnie în 1473 a lui Radu cel Frumos din „cetatea sa de scaun, numită Dâmbovița”, cu care prilej Ștefan „a luat și pe doamna
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
cu voia lui Dumnezeu”; înfrângerea lui „Matiaș” Corvin la Baia în 1467; înlăturarea din domnie în 1473 a lui Radu cel Frumos din „cetatea sa de scaun, numită Dâmbovița”, cu care prilej Ștefan „a luat și pe doamna lui Radul voievod, și pe singura sa fiică”, Maria, ce avea să-i devină soție în 1478; bătălia victorioasă din 1475 „ianuarie 10, marți [...], la Văslui, cu puterile turcești”, după care domnul „s-a întors cu toți oștenii săi ca un biruitor în
LETOPISEŢUL DE LA BISTRIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287788_a_289117]
-
mai puțin alterate de tezele ideologiei oficiale sunt cele de inspirație istorică. În romanul Plângerea lui Dracula (1977), printr-o ingenioasă armonizare a documentelor istorice cu ficțiunea, autorul reconstituie destinul dramatic al lui Vlad Țepeș înfățișându-l în închisoare, unde voievodul își rememorează domnia și își lămurește sieși gândul care l-a călăuzit. Scris cu destulă sobrietate este și Romanul nopții de februarie (Plângerea Domnului Alexandru) (1984), axat pe complotul din februarie 1866, care l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]