3,708 matches
-
dar habar n-avea cum să pună în mișcare jeepul, care, în mâinile lui, era doar o grămadă inutilă de tinichea. încercă să-și aducă aminte. Locotenentul Razman conducea un vehicul identic și-i atrăsese atenția felul în care întorcea volanul într-o parte și-n alta și cum apăsa pedalele din podea și mișca încontinuu pârghia lungă cu o bilă neagră în vârf află în dreapta lui. Se așeză pe scaunul șoferului și imită fiecare mișcare a locotenentului, mișcă volanul, apăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
întorcea volanul într-o parte și-n alta și cum apăsa pedalele din podea și mișca încontinuu pârghia lungă cu o bilă neagră în vârf află în dreapta lui. Se așeză pe scaunul șoferului și imită fiecare mișcare a locotenentului, mișcă volanul, apăsă cu forță fiecare pedală, frâna, ambreiajul sau acceleratorul, încercând să miște dintr-o parte într-alta bila neagră, dar motorul rămase mut. Nici un sunet nu ajungea până la el și își dădu seama că toate acele mișcări serveau pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
monstrul mecanic prinse viață, tuși de trei ori, se zgâlțâi dintr-o parte într-alta și amuți. Ochii i se umplură de bucurie când înțelese că era pe drumul cel bun. Răsuci cheia cu o mână, în timp ce cu cealaltă învârtea volanul înnebunit, dar cu același rezultat: tuse, zgâlțâială și tăcere. încercă cu cheia și cu maneta în același timp. Nimic. Cheia și pedala. Nimic. Cheia și pedala din dreapta, și motorul urlă accelerat peste măsură, dar continuă așa, și când, foarte încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
iarăși, păi, când ai văzut-o lungă și groasă, și toate-n cor, acompaniind-o: n-ai mai putut de bucuroasăăăă! O Dacie roșie trase atunci lângă trotuar, la vreo treizeci de metri înaintea lor. Tipul slăbănog și stacojiu de la volan scosese capul pe geam și claxona în draci, în timp ce toate femeile fugeau spre mașina lăsându-i în urmă pe Rafael și pe soră-sa. Își găsiseră alt bărbat pe lângă care să se bulucească, vezi, mai demn, desigur, de interes, singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai să-l iubești, o să-ți semene... O s-o lași pe nevastă-ta și-ai să vii după mine, ca să fii lângă copilul tău... Probabil că n-o auzea. Privea în gol și trăgea din țigară cu coatele sprijinite de volan, rumegându-și parcă panica. Se întâmplase ceva ireparabil, și ea, așteptându-i, nerăbdătoare replica, și el, tăcând, uitându-se-n gol prin parbrizul aburit de ger. — Hei! Ce părere ai? — Ce părere? repetă el mecanic. — Ce ai de gând? Recunoști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
și pe tata. A râs din toată inima. Acum pricepusem și eu: America este atunci când bărbați în maiouri conduc mașini galbene și numără bani verzi de hârtie. În curând avea să spună și tata „la noi” și să stea la volanul unei mașini, îmbrăcat numai în maiou. Eu aș lua în primire scaunul de alături și aș număra hârtiile verzi. Tata nu era bun pentru asta, îi tremurau mâinile prea tare. Mi-am turtit nasul de geam. Era rece, din pricina aerului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
fac un semn. Atunci va trebui să cobori și să umbli puțin de colo-colo, ca ei să vadă că treaba e serioasă. Și că avem motive. Nu merge altfel. Nu merge altfel.” Tata privește drept înainte. Cu amândouă mâinile strânge volanul. Tata pune frâna și oprește motorul. Se deschid portierele, un soldat cu arma la spinare se postează în fața mașinii, aruncă un muc de țigară pe jos și îl strivește cu vârful piciorului. Poartă bocanci grei de piele, precis că transpiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
eu în timp ce mașina care se îndrepta spre noi din sens opus ne claxonează, din câte se părea ieșiserăm de pe banda noastră, dar el m-apucă de braț cu putere și-mi spune printre dinți, te-aș prefera pe tine în locul volanului, m-ar excita mult mai mult, ia să vedem cum merge așa, iar eu protestez pe un ton abia auzit, nu acum, Udi, este periculos, dar degetele lui îmi trimit deja fiori în interiorul pântecelui, mă unduiesc fără control, am impresia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
virane. Acoperișurile negre ale caselor și serele acoperite cu folii de plastic străluceau puternic în lumina soarelui de la început de toamnă. Autobuzul a pătruns în munte. Drumul șerpuitor nu-i dădea șoferului răgaz nici măcar să-și tragă sufletul - trăgea de volan ba la dreapta, ba la stânga. Mie mi se făcuse puțin cam rău și simțeam în gât cafeaua pe care o băusem dimineață. Când am văzut că se mai împuținează curbele, am respirat ușurat, dar imediat după aceea autobuzul a plonjat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
am desfăcut ancorele de la pupă și de la proră, m-am urcat În barcă și m-am ținut de muchia docului. Tata curățĂ motorul cu o pompă, Învîrtind de două ori din manivelă, ca să tragă toată benzina În cilindru, apoi Întoarse volanul și motorul porni. Eu țineam barca lipită de doc cu o frînghie Înfășurată În jurul unui stîlp. Elicea bătu apa și barca dădu să se desprindă, făcÎnd valuri printre stîlpii docului. — Jimmy, dă-i drumu’, spuse tata, iar eu lăsai frînghia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Onèsime să traverseze tîrÎș. După ce trase Red, șoferul pierdu controlul mașinii. Nu puteam să văd ce față a făcut din cauza căștii pe care o avea pe cap. MÎinile i se relaxaseră. Nu se Încordaseră și nici nu se strînseseră pe volan. Mitraliera Își Începuse tirul Încă dinainte ca brațele șoferului să se Înmoaie și mașina intră În șanț, vărsîndu-și ocupanții cu Încetinitorul. Unii rămĂseseră Împrăștiați pe drum și al doilea jeep intră Între ei Încet, cu atenție. Unul s-a rostogolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
S-a răcit, spusese În cele din urmă, după care Îl Învelise În ziar și-l pusese Înapoi pe bancheta din spate. Mulțumesc că m-ai lăsat să-l țin, voiam așa de mult să facă asta. Cu mîinile pe volan, Roger o sărutase. — Roger, sîntem atît de fericiți - nu-i așa c-o să fim mereu fericiți? spusese ea. Asta se Întîmplase chiar Înainte de curba Înclinată pe care urma să o facă șoseaua. Soarele coborîse pînĂ deasupra copacilor. Și nu văzuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fărĂ să scoată sticla din cutia În care era ambalată, aruncă niște cuburi de gheață din termos și turnă sifon. — SĂ bem. Pentru noi, spuse fata și-i Întinse ceașca rece, emailată. O luă cu mîna dreaptă, cu stînga ținînd volanul și bău Încet, conducînd mai departe, pe drumul peste care se lăsa seara. În scurt timp aprinse farurile, care străpunseră Întunericul pînĂ departe, și băură amîndoi; exact de asta aveau nevoie și acum se simțeau mult mai bine. „Uneori ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Aproape că îmi pare rău că am ajuns acasă. Aș fi vrut să mergem așa, la întâmplare, fără o destinație precisă. Mă întreb dacă Jake simte același lucru, mai ales că nu zice nimic, ci stă pur și simplu la volan. Într-un final hotărăsc să rup tăcerea: — Mulțumesc că m-ai condus. Imediat îmi dau seama că era mai bine să-mi țin gura. N-ai pentru ce. Dă din cap, ca și cum tocmai s-a desprins din umbrele morții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai clar și până veți fi capabili să vă ocupați de asemenea lucruri delicate și complicate. * Conduceți cu maximă atenție. Este foarte ușor ca suferința să vă distragă atenția, așa că fiți cu multă băgare de seamă când vă aflați la volan. * Duceți-vă, și dumneavoastră, și copiii, la psiholog. Și copiii suferă, nu numai dumneavoastră, așa că au nevoie de ajutor. Ar fi o idee foarte bună să aveți ședințe separate de terapie, dacă dumneavoastră simțiți furie și resentiment. * Respectați-vă obiceiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
din loc, să rupă, să facă bucăți, să accelereze, să Împiedice, că Înghită cu pocnete, să sughită din cilindri, să se dezmembreze ca niște marionete sinistre, să facă să se rotească tambururi, să convertească frecvențe, să transforme energii, să rotească volane - cum aveam să pot supraviețui? M-ar fi Înfruntat, instigate de Stăpânii Lumii care le voiseră să existe ca să vorbească despre eroarea creațiunii, dispozitive inutile, idoli ai stăpânilor din lumea de jos - cum aș fi putut rezista fără să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Existase un moment de tensiune la plecare. Lorenza venise la Întâlnire, dar În clipa urcării În mașină spusese: „Eu mai bine rămân, așa lucrați și voi În liniște. Vă ajung din urmă cu Simone”. Belbo, care era cu mâinile pe volan, Întinsese brațele și, privind fix Înaintea lui, zisese Încet: „Urcă”. Lorenza urcase și tot timpul călătoriei, așezată În față, Își ținuse mâna pe gâtul lui Belbo, care conducea În tăcere. *** era și acum târgușorul pe care Îl cunoscuse Belbo În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
bârfim familia. - Asta nu-mi plăcea la Claudia - cheltuia totul pe rochii și șaluri. De asta n-au casă acuma. - Da, da, și a moștenit obiceiul ăsta tâmpit și fiică-sa. - Niște proaste! - Mai ții minte, Mizi, rochia aia cu volane pe care mi-am luat-o în 46? - Nu, bre, era în ’44, înainte să intre rușii. - Eu zic să i-o dăm lui Leo. - Ce să facă Leo cu ea, păcatele mele? Că doar n-o fi vreun ipochimen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
aceeași apă, iar nora vine cea din urmă la rând. La fel, țara în care scriitorii se sinucid pe la șaizeci de ani, scârbiți, probabil, de americanizarea isterică a arhipelagului. Intrăm în Balotești - am avut noroc. Îl văd pe blondul de la volan strecurându-i Sabinei cartea lui de vizită. Asta o să-l coste transportul nostru până aici. Omul, corect, ne duce chiar până în Berceni. Coborâm și mă cotrobăi intens prin buzunare. El se uită la mine cu aerul că atunci mă văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Ce tot spui tu acolo!? Bbaciule stăpâne, ești bogat de mâne! Și ce-i cu asta, băiețel flocos? Dacă află managerul Ungureanu sau inginerul Vrânceanu...Măi cățelul pământului, Mercedes-ul acela e impozabil. După ce plătesc taxele, dacă mai rămânem cu volanul. Deci tot săraci suntem? lătră mopsul. Fără greș, fecioru’ tatii; săraci ca văzduhul, ca gheața, ca piatra cubică...Așa să trăiești stăpâne întru mulți ani sănătoși cu bucurie și la mai mare că, uite, după gura aia de metrou e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
unde trebuie, ptiu, că nu mai văd să conduc de la gazele astea lacrimogene și doar încăierările s-au terminat de acu’ două zile, ce naiba?! Cu geamurile închise era și mai rău. Mă umfla râsul văzându-l cum bocea aplecat peste volan, cu ochii apropiați de parbriz, disperat să fie atent la trafic. Îmi era și teamă să nu-și dea seama de la ce i se trăgeau toate. Gândindu-mă la toate astea și mușcându-mi buzele să nu râd, am realizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
apropia în goana mare și găinile nici nu se sinchiseau. Desperată brusc că o să dea mașina peste ele, baba se repezi să treacă, să le ferească de primejdie. Nu apucă însă să ajungă decât până în mijlocul uliței. Șoferul răsuci aprig volanul și automobilul țâșni pe lângă ea ca o săgeată, gata să intre în șanț ca să n-o calce. Țipete de femei izbucniră din mașină, iar de peste drum, glasul nevestei lui Vasile Zidaru: ― Nicule, unde ești, că te omoară mașina! Baba Ioana
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
din loc în ciuda avertismentelor nervoase ale trompetei. Observând îndărătnicia copilului, șoferul dădu să-l ferească la dreapta. Costică trecu de asemenea la dreapta, parc-ar fi vrut cu tot dinadinsul să se arunce sub roți. Cu o răsucire bruscă de volan trăsura viră la stânga, dar tot atât de brusc trecu și copilul la stânga. Atunci frânele scârțâiră cu oftări ruginite și mașina stopă scurt în țipetele doamnei din fund. În clipa următoare șoferul fu lângă copilul care rămăsese cu limba scoasă, încremenit, la doi
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a prins nevastă-ta cu amanta și nu te mai primește acasă!.. - Nu, că nu-s așa de prost să ies cu ea pe stradă!... - Te-a concediat patronul? - Nu, că mă are de bine!... - Te-ai urcat beat la volan și ai făcut accident?... - Nu!... Și dă din cap, scoțând o interjecție. - Te-ai dus acasă din nou beat și te-ai certat cu nevastă-ta, ai pierdut din nou la pocher și când ți-a reproșat, ai bătuto. Spune
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
lăsa mașina descuiată în depozit. I-am spus unui muncitor să-mi facă rost de un șarpe mort. Muncitorul mi-a adus șarpele și după ce șoferul a plecat acasă, am deschis ușa la cabină și am încolăcit șarpele de axul volanului. Știam că nu are lumină în cabină. A doua zi, a venit cu noaptea-n cap ca să plece în cursă. A plecat și cum începea să se facă lumină afară, deci și în cabină, între două sate, vede șarpele încolăcit
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]