2,768 matches
-
fi conferențiar pe lângă Conțescu. Însă când vreunul emitea părerea că ierarhia în învățămînt e absurdă și că nu se pot admite profesori buni și profesori mai puțin buni, Gonzalv protesta. Dorea inegalitatea, fiindcă visa să facă la timpul său cu voluptate mici mizerii conferențiarilor. Atracția universității consta, pentru el, mai ales în ceea ce-l plictisea acum, în manoperele din consiliu, în plăcerea de a amâna un candidat luni de zile și ani, în a-l ține în anticameră și a-l
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu e întemeiat pe o opinie statornică de oameni cu convingeri. Toată zarva la sosirea în automobil a unui ministru e făcută pe simpla abstracțiune a funcției. În fond, onorurile se dau automobilului. Înainte Pomponescu își oferea demisia cu oarecare voluptate, deoarece în opoziție era și mai considerat. Miniștrii îi făceau curte, îi satisfăceau toate gusturile, de teama interpelărilor în Parlament. Cel puțin atunci Pomponescu avea sentimentul de a promova un gen valabil în sine, polemica. Acum, însă, această eră părea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
raport la soare. Există efemeride perpetue, prin care se poate determina poziția aștrilor, de pildă ale lui Caslant. Am Astronomia antică a lui Bailly. Aș putea, consultând și un astronom, să-ți spun precis. Fața lui Hagienuș râdea toată de voluptate și mâinile nu i se mai desprindeau de pe bucata de bazalt. Pomponescu scoase din alt sertar o coală mare de hârtie cafenie și se apucă să împacheteze zodiacul. . - Dacă îl găsești așa de important, dă-mi voie să ți-ldăruiesc. O
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
madam Valsamaky- Farfara, când dau de ceva interesant, conspiră cu Saferian și petrec marfa pe sub nasul Sultanei. Saferian concurează pe Sultana, făcând comerț clandestin. - Adică, de fapt, observă Gulimănescu, se concurează pe sine însuși. G. Călinescu - Exact! confirmă Smărăndache. Din voluptate mercantilă. În timp ce se bârfea astfel, Conțescu, tot ascultând, privea cu coada ochiului spre mâna sa stângă, ale cărei degete căuta să le miște. Avea preocuparea lui interioară. Semăna cu un prizonier care, legat la un stâlp, deși aparent în abandon
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
răpit parcă de extazul unei muzici a sferelor, eroul izbucnește neașteptat în țipete, acuzând, bunăoară, inocența doamnei Ioanide sau înfuriindu-se că oglinda e pătată de muște. Într-un timp, angajat în construirea unui imobil, arhitectul știe să alterneze savant voluptatea cerebrală a creatorului cu aceea, mai puțin abstractă, a cuceritorului inspirat de Eros. Capabil de grave reculegeri, de sublimări ale pasiunilor legate de pământeasca alcătuire, eroul posedă, de fapt, un temperament focos, sanguin, o efervescență a simțurilor teribilă, putând duce
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
simbolizează mai mult decât întreaga feminitate". Sânii sunt considerați caracterele sexuale secundare cele mai importante. Femeia își acoperă sânii căci ei sunt cauza păcatului și a morții. Tot ea îi expune cu mândrie căci sunt originea bucuriei și a vieții. Voluptatea face pieptul să înflorească așa cum natura înflorește primăvara (telotism, accentuarea pigmentării areolare, creșterea volumului și consistenței glandulare, eritem tegumentar). Latinescul sinus are mai multe sensuri: scobitură, curbură, sinuozitate. În Dicționarul Academiei Franceze, termenul "sân" a fost admis în 1789, iar
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
a bărbatului pentru femeie, dar și reciproca nu au nimic sexual, tot o prostie este să crezi că iubirea este sexualitate (Ortega y Gasset). Sexualitatea deține un rol considerabil în viața umană, un act modelat în permanență și reglementat continuu. Voluptatea există în noi, virtualmente ca una din forțele permanente ale naturii nostre. Corpul uman nu este un "lucru", el este o situație, modalitatea de a se proiecta în lume. Din acest punct de vedere, mijloacele femeii sunt mai fragile comparativ
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
un pictor al femeii. Femeile pictate de Renoir sunt la adăpostul oricăror vi-ziuni degradante. Ele exprimă bucuria, inocența, plăcerea, adică idealul artistului, care credea că misiunea femeilor pe Pământ este înfrumusețarea vieții. Pentru acest artist nudul este un ideal de voluptate și frumusețe naturală. El mărturisise că "dacă Dumnezeu n-ar fi creat sânii femeii, n-aș fi devenit niciodată pictor" sau "acest mamelon trebuie să-ți trezească dorința să-l atingi". Atunci când mărturisea că iubea femeile, afirmația era departe de
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
favorizând redarea unei senzualități reale și palpitante. Modigliani este legat de o tradiție istorică prin modul de a picta, prin compoziție. El este apropiat unui capitol de istorie a artei, anterior academismului. Nudurile nu interesează decât prin goliciunea lor, prin voluptate, erotism, frumusețe, calități prin care diferă radical de un nud academic. Modigliani tratează nudurile într-o încercare de evadare din realitatea înconjurătoare, un pretext de a porni în căutarea unui ideal, a unei frumuseți utopice, a unei armonii atemporale. Era
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
inspirat din "Infernul" dantesc, o parte dintre personaje devenind, ulterior, lucrări independente ("Fugit amor", "Danae", "Torsul Adelei", "Femeie ghemuită"). Corpul uman, în special cel feminin, a fost un templu pentru Rodin, care a învăluit femeia într-o privire plină de voluptate și admirație, a avut un cult pentru expresivitatea corporalității sale. Senzualitatea suprafețelor, în particular a celor în bronz, rezultă din jocul de lumini și umbre inserate într-o "lichefiere anatomică ce dă senzația inducerii unui răspuns tactil din partea privitorului". Rodin
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
separat de orice scop care ar anula menținerea în repaosul infinit, leneșul nu are ce rata. Prin cea mai măruntă trădare a esenței sale imobile, leneșul ar ajunge să reitereze ratarea în forme degradate. Lenea apare cu adevărat abia când voluptatea repaosului devine necondiționată, când ea nu poate fi negociată în numele unui scop a cărui atingere ar presupune recursul la mișcare. În felul acesta, leneșul își înfrînge limita tocmai prin refuzul de a o depăși. El este liber în fața limitelor sale
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al lumii parmenidiene se lasă ucis în numele unei teoreze care denunță relativitatea hărniciei și o primejduiește în chiar esența ei. Leneșul care acceptă să meargă la spânzurătoare rămâne astfel în chip sublim fidel esenței sale și moare demn, scăldat în voluptatea repaosului absolut, pe care nici o altă dorință nu l-a putut tulbura și față de care nici o tranzacție nu a fost cu putință.* Ca și ratatul, leneșul își transformă limita interioară în "destin". Dar câtă deosebire între cei doi! Făcând astfel
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
își capătă expresia sensibilă în mângâiere. Din clipa în care parcurg conturul altui trup, eu îl iau pe acesta în posesie și totodată îmi livrez trupul în mângâierea mea. Dar bucuria pe care o resimt în mângâiere trece dincolo de simpla voluptate a atingerii. Prin mângâiere eu nu preiau doar conturul unui trup. Corpul, la om, nu este o suprafață și nici măcar interioritatea care se exprimă în chip exterior. Când cineva mângâie, el atinge hotarul a ceva care nu are încă nume
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
îl numește Führer pe cel care îi conduce viața și care, în locul lui, îi dă un destin. Și el va omorî, dacă acesta îi spune să omoare, și va muri, dacă acesta i-o cere. Destinul colectiv rezultă aici din voluptatea asumării colective a hotarului primit și doar în acest caz, al consimțirii, răspunderea și vina devin colective. În schimb, când un popor este cucerit și ajunge să primească un destin prin "alegeri nelibere", însăși calitatea de victimă colectivă îi conferă
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Cioran și altul, cu anul nașterii gravat pe cruce, al lui Relu Cioran. "Relu vine aici în fiecare duminică, din Sibiu. El spune că vine la mormântul părinților, dar eu îl suspectez că vine la mormântul lui și că are voluptatea secretă de a se plânge singur. Îl obligă propriul nume pus pe cruce." Îmi aduc aminte că în tren mi-a povestit despre prietenia lui cu Cioran, câtă a fost. Facultatea de filozofie au făcut-o împreună, fără să se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
prelungite până sub ocupația germană, apoi din ajutoarele mărunte ale câte unui român cu slujbă (Eliade la Lisabona) etc. Îl amuza, în timpul războiului, să-i conducă "pe Siegfrizi" la cabaretele franțuzești și i se părea în felul acesta că încearcă voluptatea cununării a două lumi contrare. Astăzi am intrat în programul care va ritma cele patru zile de aici. Ne întîlnim la masa de dimineață (830), după care Noica își face plimbarea de o oră și jumătate. Lucrează apoi până la 130
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
am biografie. Am numai cărți. Licența la 23 de ani, apoi un an de matematici și doi ani de bibliotecar la facultate. Am trăit în recluzie deliberată. Am refuzat orice împlinire în social, și am făcut-o fără ipocrizie, cu voluptate. La 25 de ani am refuzat asistența lui Negulescu; m-am retras la Sinaia și am tradus opt romane polițiste la editura Herz. Sigur că era o formă de teribilism. Am trăit de atunci 30 de ani în margine, o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
timp reântâlnirea cea bună cu un loc pe care încă de pe-acum îl simt așezat definitiv în mine. După cină, urcăm la cămăruța lui Noica să facem focul. Eu eșuez, spre satisfacția lui, care preia totul și desfășoară cu voluptate lecția despre aprinderea "focului-stăpînului". Are pe el paltonul și căciula, patul pe care stă e în fața sobei la un pas distanță și, aplecîndu-se, gura sobei îi cade sub mână. Construiește o stivă cubică, cu un grătar de surcele de brad
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
cât este de sigur pe el." Îmi vine în minte vorba aruncată de Paleologu lui Andrei cum că Noica, dacă nu ar avea geniu, ar fi un prost. Nu mă pot abține să nu i-o reproduc. Preia ideea cu voluptate, dezvoltînd-o. "Are dreptate să mă considere așa. Am avut toată viața o obnubilație salvatoare, un fel de optimism prostesc; în felul acesta am reușit să trec prin situații care, considerate cu toată mobilitatea și prospețimea minții, pesemne că m-ar
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
-l imprime de obicei acestei plimbări pregătitoare; a ținut să ne arate încă o dată locul de lângă Schit, unde vroia să-și aibă mormântul, și mai ales a vorbit, a vorbit nespus de mult, coborând pentru prima oară, poate, cu atâta voluptate și disperare în trecutul său. L-am auzit acum, pentru întîia oară, povestind amintiri din recluziune și simțind clar nevoia de a-și trece viața în revistă. Voia neapărat să reântâlnească în București câteva cunoștințe pe care nu le văzuse
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aceste gesturi, care pot fi judecate desigur ca monstruoase, își aveau însă întemeierea într-o atitudine care viza, în primul rând, propria lui persoană. A cunoscut, o bună parte din viață, mizeria, pe care nu o trăia însă nici cu voluptate, nici cu disperare, ci pur și simplu o ignora, tocmai pentru că se ignora pe sine ca ins. ("Eu nu mă iubesc", mi-a mărturisit odată. Am descoperit într-o zi că cineva mi-e antipatic: semăna cu mine. Nu-mi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
al cadrului ușii, rugîndu-te să fii atent să nu te lovești cu capul, gestul repetîndu-se la trecerea din culoar în living, unde ușa era și mai scundă decât cea de la intrare. Recunoșteam, de asemenea, felul lui de a bavarda și voluptatea cu care se lansa în povestirea insignifiantului. Pe Friedgard, care venise să-l cunoască pe marele "aforistician" și care credea că Cioran va revărsa de la bun început asupra ei o cascadă de panseuri inedite, o uimește, la prima întîlnire, lungul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ce fusese edificată pe un fals al Istoriei. vineri, 21 iunie La Institutul de filozofie, în anii '70, aveam un coleg care, înainte de a deveni "logician", fusese croitor la Apaca. Avea în el o mitocănie rabelaisiană, deturnată și domolită de voluptatea și inocența cu care obișnuia să relateze scene al căror erou era și pe care, oricine în locul lui, le-ar fi păstrat pentru sine. Totul, în spectacolul pe care îl oferea acest om, era sporit de o fizionomie extraordinară: avea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
se disculpe pentru dorințele ei, aducând ca argumente exemple celebre: „și Solmon ținu mai multe doamne!/ Păi unde n-am eu parte, dragă Doamne,/ Să mă înfrupt măcar pe jumătate/ Cât el cu prospături...”284 Târgoveața rămâne un prototip al voluptății, al atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu face decât să confere învățăturii creștine o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în general sau era legat de anumite ocupații sau stări (avariția negustorului, mândria cavalerului), greșelile femeilor erau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]