16,454 matches
-
tremurînd tot de frig, arătînd cu mîna, care se bîțîie în aer, spre cărțile așezate pe masă. Ooo, ce corp! dă din cap Lazăr, încet, prelung, admirînd. Ochii profesorului se încruntă scurt, apoi întreaga lui ființă se relaxează într-un zîmbet, roșindu-se pînă la frunte, înfierbîntîndu-se, ca o femeie căreia îi face curte bărbatul iubit. Chiar...?... întreabă Teofănescu așezîndu-se. Mai încape vorbă! se miră Lazăr involuntar, să-i facă pe plac, așa cum spui vorbe frumoase unei femei dezagreabile, dar imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
ani, vîrsta la care se mai crede că tot ce zboară..., iar dacă ești puțin mai dur, poți să mănînci și coțofane. Ptiu!; ce prost că n-am halit-o pe madam Săteanu!; ce picioare, ce trup, ce piept, ce zîmbet!... Una ca ea trebuie mîncată încet, cu dichis, degustată îndelung, ca o cină la un restaurant de lux așa m-a învățat Doamna Ana, <<strunește-ți foamea cărnii, neam degenerat de haiduc ce te dai! Crezi că fetele lui Caraiorgu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să crezi că viața e un paradis continuu. Sfîrșește prin a da un bobîrnac uneia ce-și etalează piciorul gol de la genunchi în sus, pînă spre șold, un picior frumos, superb chiar, ca al Măriei Săteanu; o femeie cu un zîmbet dulceag, de peltea, căreia, cu un ceas mai devreme, i-a dat un bobîrnac și Theodor Săteanu. *** În anticamera directorului comercial este o canapea extensibilă, pe care, adeseori, se odihnesc inginerii ce fac de noapte ca ofițeri de serviciu. Alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Du-te după ea. Hm, maestre! pufnește Lazăr, urmărindu-și partenerul cu privirea aruncată pe sub sprîncene, în vreme ce bagă banii în plic. Înseamnă că mai păstrezi despre mine o imagine falsă adaugă cîntărind plicul în palmă, lăsînd să-i scapere un zîmbet cînd vede că vorbele lui nasc în profesor plăcerea scontată, dar brusc, tăiat iarăși de junghiul din stomac, trîntește plicul pe masă, lovindu-l cu palma: O sută de mii în cap! Pentru banii ăștia chiar că-mi permit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în mod deosebit, făcîndu-l să rămînă clipe în șir cu ochii într-acolo. N-am înțeles exact: cu ce problemă? întreabă economista de la biroul de lîngă ușă, iar Mihai, revenind cu privirea la persoanele din jur, observă un crîmpei de zîmbet amuzat în ochii femeii de la biroul de lîngă fereastră, Teona Trifon, cu care stătea Don Șef de vorbă pe alee. Trebuie să semnez programul de fabricație la filamente-carbon pe decembrie spune Mihai, roșind tot. Economista se rupe o clipă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
dar înainte ca fata să ridice ochii spre el, văzînd-o cum tresare la auzul salutului, se întreabă trist: "La ce bun toată această nebunie, cu ce drept mă implic în viața acestei fete?"; în clipa următoare, însă, umplîndu-se de un zîmbet cald, adresat mai mult gîndului ce-l frămîntă, își zice: Dacă toți bărbații și-ar pune întrebarea asta, ar rămîne fetele necurtate, s-ar stinge speța umană în ultimă instanță, pentru că, vorba lui Erasmus, fără "jocul ciudat și caraghios al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
se mișcă, femeia are o reacție mai puternică, obligîndu-l să-și întîlnească privirea. Ochii ei sunt de un clar amețitor, iar obrazul îi radiază un calm desăvîrșit. Doar buzele, pe măsură ce se privesc, au o tresărire, înflorind în colțul stîng un zîmbet, ca un îndemn, însoțit de o strîngere disperată a coapselor, semn sigur că nu vrea să-l scape. Maria, întreabă Mihai cu glasul scăzut, să nu tulbure liniștea spune-mi dacă nu ți-e teamă că... Îți interzic! se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu privirea și se oprește în fața lui Lazăr, măsurîndu-l un timp, savurîndu-i neliniștea, pentru ca imediat să întoarcă privirea spre Mihai și să-i spună: Fratele nostru omul, pre numele lui Lazăr, se pare că-i agitat rău... Mihai schițează un zîmbet, atent la neliniștea prietenului. Doamna doctor Săteanu, soția mea este gravidă și... Și vrei să spui că-s de vină eu? se uită Maria impacientată către el. Doamna doctor, se agită Lazăr, căutîndu-se prin buzunar, să scoată mia de lei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
temperează Lazăr. Fă-mă să înțeleg. Ești tîmpit? îl întreabă Runca, scoțîndu-și ochelarii. Credeam că voi, ăștia din teatru, care... cu aluzia... Nevastă-ta-i bine mersi, a născut normal, acum se odihnește. Lazăr se relaxează dintr-o dată, umplîndu-se de zîmbet, murmurînd o mulțumire. Salut! zice Runca plecînd grăbit, înfrigurat. Mă duc să mă pregătesc de plecare, sînt frînt. Dom' doctor, strigă Mihai după el n-ați spus... ce are... Cum nu? Două fete zdravene: două trei sute și două trei sute cincizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată săruta pe obraz. Fericit, alungînd desfigurarea de pe chipul său, parcă să facă loc zîmbetului, Radu ar vrea să spună ceva, dar soția îl mai sărută o dată lung și umed, apoi îl ia de braț, conducîndu-l spre casă. Ce mai aștepți? întreabă un ofițer tînăr, venind spre plutonier. Unul pirpiriu, cu pălăriuță. S-a dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în palmă. Tovarășe Barbu! strigă Nina spre actor, apropiindu-se de el cîțiva pași, oprindu-se apoi, ca să vină el spre ea. Cred c-ai uitat ceva spune ea, punîndu-i bancnota în palmă. Gulerul! Nina... rîde încet actorul, umplîndu-se de zîmbet, înapoindu-i cu stînga bancnota, în vreme ce cu dreapta deschide geanta agățată în umăr. Te rog, spune-mi tovarășă! zice femeia scurt, ca un ordin. Ține-ți banii, ți-i datorez. Hm! surîde actorul, privind-o lung, fluturînd bancnota. Vă înșelați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
săpat de lumina farurilor. Petrecerea s-a dovedit a fi refularea de după examen a lui Dan. Alți tipi, toți în uniformă de rebeli, cu salopete mulate și șepci de lână, îi tot cărau pumni peste umeri. Carol i-a observat zâmbetul trist, autodepreciativ, dar cumva ospitalier, întrebându-se dacă era la fel de tare ca ei la tăvăleala prin baruri. Era. În acest scop fusese ales Atherstone, pentru că era orașul din Anglia (și, de asemenea, din Țara Galilor) cu cele mai multe baruri pe o singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
gravate desene reprezentând două păsări stând cap la cap și doi pești spate la spate. Pe capul peștilor și pe gâtul păsărilor este desenat un obiect în formă de săgeată. Pe baston este gravată și o figură umană cu un zâmbet misterios. Arbustul sfânt este și el foarte interesant. Cu o înălțime de aproape 4 m, are trei nivele și nouă crengi, pe fiecare dintre acestea stă câte o pasăre. Potrivit istoricilor, aceste păsări erau considerate reprezentări sfinte și totodată reprezentări
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fiind, el nu se ocupa de treburile statului, petrecându-și toată ziua cu împărăteasa și favoritele oficiale de la palat. Pentru una dintre acestea, frumoasa Bao Si, avea o mare slăbiciune. Aceasta era însă întotdeauna prost dispusă și rareori apărea un zâmbet pe fața ei. Împăratul You din dinastia Zhou încerca în fel și chip s-o amuze, dar nu prea reușea. Într-o zi, împăratul a ieșit la plimbare cu Bao Si. La turnul de veghe Lishan, suveranul i-a explicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
precum puiul și peștele, erau stricate. Fan nici măcar nu se atinsese de ele. Foarte supărat, i-a spus acestuia: "Ascultă, mai suntem sau nu prieteni, dacă nu accepți din partea mea nici măcar ceva de mâncare?'' Fan i-a răspuns cu un zâmbet larg pe față: "Greșești, frate! Nu că n-aș vrea să le mănânc, n-am curajul s-o fac! Dacă mă înfrupt acum cu pește și pui, va fi foarte greu apoi să mai am poftă de orez cu legume
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
improvizate în multe locuri: din câteva pietre sprijinite una de alta, spațiul dintre ele servind drept intrare. O reprezentare a zeului pământului ni-l înfățișează cu fața albă și o barbă neagră, o basma neagră, un guler semicircular și un zâmbet plăcut. Zeul Guanyin este una dintre cele patru mari divinități ale budismului chinezesc. După ce a fost introdus și adoptat în China, acesta a devenit cel mai popular zeu, a ajuns să fie venerat atât în cercurile religioase, cât și în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
boală? Nu știu, dar azi îmi vine greu să mai cred că ce se întâmplă cu noi poate fi rezolvat printr-o tehnică politică sau alta. Poetul Președinteluitc "Poetul Pre[edintelui" Domnul președinte Gigi este în vizită de lucru. Cu zâmbet lat și gesturi largi, domnul președinte Gigi pătrunde în incinta institutului de cercetări macro-nu-știu-ce. Domnia sa prețăluiește din priviri ce vede, comentează, rostește replici istorice pentru camera de luat vederi. În jurul domnului președinte forfotește un soi de vechil cu laibăr și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Și pe mine. Patinatorii politicitc "Patinatorii politici" Unul dintre cele mai greu suportabile spectacole ale acestei lumi este strădania unei cocote ieșite de pe afiș de a mai stârni interesul masculilor. Mișcările lascive fac să îi tremure cărnurile vechi, sânii prăbușiți, zâmbetele ațâțătoare îi crapă obrajii ca piersica putredă în zeci de riduri, gușa de iguană îi palpită în ritmul unor gemete anunțând voluptatea care îți sună ca horcăitul unui muribund. Cearcănele violacee nu mai înseamnă dulcea oboseală a amorului, ci prevestirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
de băiat subțire, mereu cu cravată bine asortată, școlit, manierat, care reprezintă competent România în diverse întâlniri internaționale la vârf. Încercarea de a convinge că are vocație de șantierist, că e băiat de cartier n-a putut să stârnească decât zâmbete sceptice, cu rezultate corespunzătoare în sondaje. Ceea ce nu-l împiedică pe domnul Geoană să forțeze nota și mai rău, perorând ieri, obscen, în fața unei asistențe preponderent feminine: „Ați mai auzit un primar al unui mare oraș zicând că vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
grădinița era închisă și când Ramona era și ea în vacanță, cu alte cuvinte atunci când nu ne țineam de mână și nu coboram pe grămada de cărbuni din curte aplaudați și ovaționați de toți ceilalți, jucându-ne și noi, sub zâmbetele educatoarelor, de-a Nicolae și Elena Ceaușescu coborând din avionul prezidențial, mă încuiau (după cum v-am mai spus) în casă. Într-o zi, să zicem joi, atunci când nu sunt trei ceasuri rele și nici nu se postește, tata s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
trebuie să fie valabil și pentru mine. În cazul în care aș fi uitat, am o mâncărime în scăfârlie care ține musai să-mi reamintească de asta. Și nu cred să fie de-ajuns să vă descriu blândețea lui Uca, zâmbetul ei care-mi lumina orice amărâtă de dimineață, după-amiază sau seară, mângâierile acelea care ștergeau într-o clipă orice complicație chinuitoare ca și când nu ar fi existat vreodată, atât timp cât în amintirile mele se strecoară blestemata aia de librărie, spre care, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
tovarășa Stănescu. Q.E.D. Pe larg, Quod Erat Demonstrandum (pentru că între timp am fost pe la școală unde am dat de foarte multe ciudățenii, cum ar fi matematica și latina). În momentele ei bune, când fața i se catifela cu un zâmbet aducător de bomboane fictive, tovarășa Stănescu o ținea șnur cum că am fi copiii ei. Era, adică, un fel de barză spirituală care, în lipsă de altceva, se pusese pe clocit șoimi cu cravate. Partea proastă era că ouăle alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Era de ajuns un minut de neatenție ca șoimii patriei să devină niște draci goi, jigodii nespălate, niște javre mâncătoare de suflet. Iar dintre toate locurile și cotloanele grădiniței, nisiparul părea a fi existat anume ca să șteargă orice urmă de zâmbet de pe chipul unei tovarășe. Era genul acela de junglă împrejmuită cu roți de cauciuc înjumătățite, în care felurite triburi (de grupă mică, mijlocie sau mare) erau lăsate de izbeliște de către zeii lor, care se retrăgeau să croșeteze într-un loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
inimă ce palpită, un braț de fier și o mână oțelită m-au făcut să-l îmbrâncesc. Și, ca prin vis, într-o explozie de mândrie și triumf a poporului meu cel atât de asuprit până odinioară, i-am văzut zâmbetul trufaș ștergându-i-se de pe față, călcâiele atingând jumătatea de cauciuc, iar corpul lui uriaș, de pionier în clasa a patra, prăbușindu-se la pământ. Pe scurt: i-am spart capul, pentru că țeasta lui de invadator s-a dovedit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ochii lor se Întîmpla să-i Întîlnească pe ai mei, le Întorceam o asemenea privire rece, de gheață și oțel, În care se citea un dispreț atît de profund Încît nu puteau suporta. Și Îi făcea să le dispară instantaneu zîmbetele de pe chipurile rase impecabil. Din cînd În cînd, cîte unii se mai opreau să-l ia la rost pe Jerry și să Încerce să-l pună În dificultate. Nu puteau suporta gîndul că acest individ În vîrstă, cu haine șifonate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]