2,214 matches
-
pînă să nu mai știe de el. — Nu e bine să subabreciezi pe nimeni, încercă Timișoara să-i atragă atenția, și băiețașii ăștia fac parte din sistem. — Halal sistem, spuse Poștășică, dar hai să n-o mai lungim, că am zăbovit destul. Mă așteaptă clientela cu vești proaspete. — Poate că pînă la urmă dacă totul o să iasă bine te răzgîndești și tu, spuse Timișoara, făcîndu-i loc să iasă. Măcar de dragul meseriei. Deocamdată rămîne cum am stabilit, spuse Poștașul, pășind în stradă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
amfibiu făcut bucăți, cu turela așezată deoparte, plăcile blindate frontale scoase și ele, încît puteai să vezi fără nici o problemă înăuntru în camera de conducere, din care se ițeau mulțimea de pedale, manete și robineți. N-ai timp să mai zăbovești pentru că trebuie să te orientezi cît mai rapid cu putință. Dacă te afli în fața punctului de întreținere tehnică, înseamnă că înaintea ta de cealaltă parte a aleii ai rampa de spălare, rezervorul de apă și stația de pompare. Spre stînga
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
bărbat Înalt, cu ochelari și un fular roșu, care Îi făcea semne amicale de drum bun. Grohăi și el ceva În semn de răspuns, apoi tâșni În sus ca o rachetă, ca o cometă ce se Întoarce În cer după ce zăbovise o vreme printre oameni sub Înfățișarea caraghioasă a unui porc din rasa Landrace. Lumina sa scoase toată lumea la geamuri și În balcoane. Mulți căzură În genunchi și Începură să se roage sau doar să-și facă cruce. 2. Flavius-Tiberius era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar singurătatea În mijlocul naturii nu m-a speriat niciodată nici măcar o zecime din cât mă Înspăimântă cea din orașe și case. Pur și simplu Îl simțeam ca pe un loc de rău augur, un loc În care nu trebuia să zăbovești, și nu m-am Încumetat să Înaintez printre copaci; cu toate că de atunci m-am aventurat de multe ori pe Dartmoor, abia acum mă Întorceam În acel loc. Adevărul este că uitasem de el, cu toți anii care se scurseseră, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
spuse: — Trebuie să plec. Baftă, Dwight! Doar ăl bătrân îmi zicea pe nume. — Nu mi-ai răspuns la întrebare. — Lee și cu mine nu ne culcăm împreună, replică ea, apoi se îndepărtă, lăsându-mă cu ochii holbați în urma ei. • • • Am zăbovit în sala de antrenament încă vreo oră. Spre seară începură să sosească reporteri și cameramani care se îndreptau direct spre ringul din centru, Blanchard și partenerii lui de antrenament, fragili ca niște bibelouri. Nu-mi ieșea din minte replica de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
pătrunjelul. În loc să-l culegem în aprilie, l-am cules în iunie, cu dinamită, că urma să însămânțăm napii. Episodul 42 Cosmic School Roboții noștri pământeni, însoțiți de Getta 2 și de micul Benga, ce dormea încă în magazia navei, nu zăboviră prea mult la ciupercăria „Avântul”; luară ca amintire câteva așchii din ciuperci și, pe la 16,32 (ora Bucureștiului), „Bourul”, cu scrâșnetul specific, decola în spațiul interplanetar negru ca păcura. Nu vedeai la doi pași. Lumina farurilor, datorită puternicelor câmpuri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
să bocească. Am murit, dar nu i-am părăsit. Benia s-a așezat lângă mine și eu am rămas în ochii și în inima lui. Pentru săptămâini și luni și ani, chipul meu a trăit în grădină, mirosul meu a zăbovit în așternuturi. Atât cât a mai trăit, am pășit alături de el ziua și am dormit alături de el noaptea. Când și-a închis ochii pentru totdeauna, am crezut că probabil voi părăsi și eu această lume. Dar chiar și atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așternuturi. Atât cât a mai trăit, am pășit alături de el ziua și am dormit alături de el noaptea. Când și-a închis ochii pentru totdeauna, am crezut că probabil voi părăsi și eu această lume. Dar chiar și atunci am mai zăbovit. Shif-re a cântat cântecul învățat de la mine și Kiya a dansat cu mișcările mele. Iosif s-a gândit la mine când i s-a născut fiica. Gera și-a botezat copilul Dina. Re-mose s-a însurat și i-a povestit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fața spre răsărit. Sfârșind aceste porunci, Puarem se sculă și se duse spre șirurile de soldați, care-l așteptau. Când rămaseră singuri, Tefnaht zise: - Steaua de care spui am văzut-o și eu. Dar cred că nu pentru stea ai zăbovit pe unde ai fost! - Nu steaua, stăpâne, chiar dacă de când am văzut-o gândurile mele sunt niște zdrențe. Tot ce am știut despre stele, azi nu mai e bun de nimic. Dar am mai văzut ceva și mai uimitor. Și Auta
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să mănânce și să se culce. Străinii îl așteptau a doua zi în turn. CAPITOLUL XVII În ciuda vârstei sale, Marele Preot n-a simțit oboseala drumului. Neliniștea se statornicise în el, întinerindu-l, de la plecarea lui Auta. Noapte de noapte zăbovea pe acoperișul palatului privind cerul, fără să vadă însă nimic lămuritor. În fiecare zi, sculîndu-se din somnul scurt o dată cu robii, răscolea miile de suluri secrete aflate într-o anume încăpere pe care n-o cunoștea nici Auta. Totuși, marea taină
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așeza în fața grădinilor marelui palat. Urcând treptele de marmură, străinii băgară de seamă că în preajma clădirii nu era nimeni. Auziseră de la Auta despre marile case de robi și soldați, dar grădinile și curțile se vădeau goale. Totuși, privirea lor nu zăbovi mult asupra acestui amănunt, abătîndu-se curând asupra frumuseții palatului. Se opreau să se uite îndelung la câte un stâlp sau la tavanul tăiat de mâna unui meșter rar, care închipuise în marile lărgimi ale marmurei de sus un belșug de
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Se uitau și la pereții ciudați și la pardoseala cu joc de alb și negru, la amestecul de piatră verde, neagră, albă, roșie, vânătă, la ochiurile de oricalc încrustat. Auta era foarte mirat că străinii, făptuitori ai atâtor minuni nemaipomenite, zăbovesc atâta privind acest palat. Parcă răspunzând gândului său, străinul cel vârstnic îl întrebă: - Cui folosesc aceste frumuseți dacă nu le privește nimeni? - Cum nimeni? se miră Auta. Le privește Marele Preot, preoții care vin la el, regele, slujitorii de-aici
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cum a fost cu el când m-am Înrolat? zise el În cele din urmă. Da, spuse George, dând din cap. Dar Burgess Îi mai povesti o dată. Murea de nerăbdare să se Înroleze Încă de când se declanșase războiul, dar mai zăbovise pentru că știa cât de dependent de el era bătrânul filfizon, mai ales acum, că sănătatea Îi era atât de șubredă, și nu voia să pară nerecunoscător față de cel care Îl luase sub acoperișul său și Îl instruise pentru a deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
reverență, până găsește povestirea intitulată Fiara din junglă. Citește prima frază. „Ceea ce a dat naștere vorbirii care l-a speriat În decursul Întâlnirii lor abia dacă mai contează, dat fiind că au fost probabil cuvinte rostite fără intenție - rostite În timp ce zăboveau și se adunau Încet, după reînnoirea cunoștinței lor.“ Minnie clipește și mai citește o dată fraza. Tot nu o Înțelege. Cunoaște Înțelesul fiecărui cuvânt În parte, dar nu pricepe felul În care sunt legate. Să fie Într-adevăr Începutul povestirii? Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În cimitirul protestant de la Roma, pentru că detesta cimitirul trist, insular, de la Veneția. Aparent, exagerase mult gravitatea bolii, sau cel puțin așa consideraseră doctorul și asistenta ei personală, căzând pradă unui obicei pe care ei Îl considerau morbid, acela de a zăbovi prea mult asupra ideii de moarte. Desigur, exista și o altă explicație pentru comportamentul ei, a cărei contemplare Îi crea lui Henry un disconfort profund, și anume faptul că plănuise deliberat și rece să se sinucidă, prefăcându-se doar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
unei prietene se transformă Într-o mascaradă grotescă, sugerând o conștiință Încărcată, care Încearcă să ascundă urmele unei crime. Desigur, era inutil să susțină că nu trăise un sentiment de vinovăție, sau măcar de responsabilitate, față de moartea lui Fenimore, care zăbovea și acum, tulburându-i gândurile În clipe de vulnerabilitate ca acestea, dar care fusese cu deosebire acut În săptămânile acelea petrecute la Veneția, când se dusese zilnic la Casa Semitecolo, unde petrecuse ore În șir ajutând familia Benedict să sorteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În căutare de aperitive sau de prieteni. Câțiva Însă rămaseră pe scaune, cu capetele aplecate, scriind În carnetele sprijinite pe genunchi. Herbert Înțelese că trebuiau să fie colegii critici, care Își Înregistrau impresiile după primul act. George Bernard Shaw nu zăbovi mult, sărind În picioare după câteva minute și pornind grăbit pe interval. Herbert Îi urmă exemplul, În speranța de a prinde un moment pentru a se prezenta, dar În foaier avu surpriza de a da peste Harry Cust și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Dat fiind că nu aveau și nici nu așteptau oaspeți, nu erau prea multe de spus pe marginea meniului și aprobă sugestia ei prudentă de „a utiliza“ ingredientele rămase În urma vizitei lui Gosse. — Altceva? o Întrebă el, văzând-o că zăbovește. — Păi, da, ar mai fi ceva, spuse ea, răsucindu-și cam neliniștită baierele șorțului. Mă Întrebam dacă v-ați gândit vreodată să angajați un băiat la toate. Un băiat la toate? o Îngână el, puțin surprins. Avem nevoie de unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cred, domnule. Un băiat de treabă. Henry se gândi o clipă. — Foarte bine, doamnă Smith. Poți s-o chemi pe doamna Noakes Împreună cu băiatul ei să stăm de vorbă Într-o zi. — Vă mulțumesc, domnule, spuse dna Smith, continuând să zăbovească. N-ați fi dispus să-i primiți acum, oare? — Acum?? Doamne ferește, sunt aici, carevasăzică? — Sunt la bucătărie, domnule. Sarah Noakes l-a adus dis-de-dimineață și m-a rugat să vă Întreb. Atâta-i de disperată. Oftă. — Bine atunci, hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
urc scările. Curând aflu că nu e nici o ieșire din casă. Să mă ascund, ce rost ar avea. Are peste douăzeci de inși, mă va găsi. Mă calmez și cobor. Îl văd citindu-și liniștit, ca și până atunci, ziarul. Zăbovesc câteva minute, se uită la mine: E o greșeală. Nu venii decât să arunc o privire pe aici. Știu. Deci pot pleca? Nu încă. Are părul brunet, e înalt și destul de chipeș. Ce vrei? întreb. Ia loc. Ți-e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
cunoaște întregul meleag al ulicioarelor Maria Rosetti, Polonă, Colței, Suțu, Sfinților și Slănic). Maică, băiat de ispravă ești. curat ești, chipeș ești. Vreo 30 de ani să tot fi adunat, lângă un bănișor pus de-o parte. Ce te mai zăbovește?... Pune și tăluță mâna de te căsătorește!... Să se căsătorească, ușor de spus. Dar cu cine? Fusese deja pus într-o situație disperată, când, invitat la un bal al ștăbărimii Ministerului de Interne și aruncîndu-și ochii pe invitație, luase la
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
proiectată de pe umăr pe mozaic. Așteptăm. Fum. Alt fum. Tot e bine. Se spală. O să cânt la lumina unor lumânări făcute din ceara urechilor lor. Ușa se întredeschide, el se așteaptă să apară pe acolo un cap, nu apare, mai zăbovește o țâră, dă ușa de perete, ia geanta cu el și pătrunde în hol. În hol totul bine. Întuneric. Atent să nu accidenteze vreo babă. Atent să se comporte gingaș, să recite frumos "bună seara". Când însă se pregătește să
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
UNIVERSITAS, chiar și portăreasa Cenaclului poseda cel mai uriaș talent dintre toate portăresele din București. Ieșea din ghereta ei cu lampă de gaz și trântea zăvorul greu și șerpuitor după ei. În încăperea de sus, de la etajul patru, a Cenaclului, zăboveau, după fiecare ședință mai importantă, șase, opt, chiar zece 319 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI Găuri, cu o sulă, cele patru noi sfârcuri. Și, de data aceasta, le ghidă cu degetul să alunece pe șiretul de piele, una după
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BUCUREȘTI Practic, n-aveai nevoie decât de o voce bălaie și nevinovată, care să-ți înceapă: "...Lacul codrilor albastru". Deslușeai imediat plescăitul apei (îmbîcsită de mareea aceea de nuferi galbeni), repezindu- se ritmic în placa frontală a șifonierului. Nemaiavând de zăbovit decât patru versuri, până cînd: "Ea din trestii să răsară" și să-ți cadă lin pe piept. Lin scria, lin cădea. De răsărit, din trestii, îți răsărea. Obligat pe piept îți pica. Mulți s-ar fi întrebat de ce umanitatea își
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
e sacră. Nu poți să omori o viațăă Poate că nu ești omul care pari a fi, adăugă ea, recăpătându-și suflul. Acela ar fi... își înghiți încă o dată vorbele și schimbă tonul: — Trebuie să intrăm. Apoi dispăru. Vultur-în-Zbor mai zăbovi un moment înainte de a se întoarce la ferestra de pe partea laterală a casei. Frazele neterminate ale Irinei îl îngrijorau. Tot astfel îl îngrijora un pic și ușurința cu care fusese acceptat. După ostilitatea de la început, din Elbaroom, nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]