2,178 matches
-
și să te aștepți să stea prea mult acolo. Uitați-vă puțin la expresia cumpărătorilor de pe culoarele aglomerate dintre rafturile magazinelor - și vă veți aminti că, dacă s-au ciocnit de câteva ori, au devenit iritați. Iar cumpărătorii iritați nu zăbovesc; de fapt, de cele mai multe ori părăsesc terenul înainte de a cumpăra ceea ce și-au propus. Comercianții trebuie să aibă în vedere acest aspect, când decid unde să plaseze un produs sau altul. De exemplu, în raioanele de cosmetice din magazine, femeile
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
nu s-au așezat deloc pe ele, deoarece se vede clar că atunci când stai pe ele, nu ai ce vedea în jur, nici un indicator sau afiș care să facă apel tocmai la acești cumpărători satisfăcuți. Orice loc în care clienții zăbovesc ar trebui să fie o nouă posibilitate de comunicare și acesta este perfect pentru citirea pe îndelete a unor afișe de exemplu. O ultimă problemă. Uitați-vă puțin la peretele de lângă biroul unde se oferă informații despre cărți. Ce vedeți
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
într-o mănăstire, călcăm ne-păsători pe dalele care marchează amplasarea mormintelor și nu încercăm să descifrăm caracterele încrustate în piatră, pe pardoseală sau pe zidurile sanctuarelor. Asemenea inscripții se înfățișează neîncetat privirii celor care se închid în mă-năstire, care zăbovesc mult în biserică, iar prin aceste pietre funerare, ca și prin altare, statui, icoane, spațiul care-i în-conjoară pe credincioși și în mijlocul căruia ei rămîn un timp capătă o semnificație religioasă. Ne-am face o idee cît se poate de
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
asfințit, soarele se rostogolește în vatra de jeratic a apusului, topind în ea vechea ctitorie a Ducăi Vodă, iar tu, între nesfârșitele vii ce te înconjoară, meditezi la versurile lui Păstorel: „Un om grăbit la Iași, prinzându-l ploaia, A zăbovit la crâșmă șapte ani, Când cu fetească neagră de Cârjoaia, Când cu băbească de la Uricani”. Dacă am reușit să-ți alin cât de cât dorul de albastrul dealurilor ieșene, aș fi pe deplin răsplătit. Abia aștept un semn de la tine
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
istorie mai poartă pe umerii lui! De la primii pași făcuți pe bulevardul Carol I, ne întâmpină cu brațele deschise teii, al căror parfum te conduce spre regele lor - Teiul lui Eminescu din parcul Copoului. De această dată, însă, nu vom zăbovi prea mult în preajma lui, ci vom ieși prin colțul de nord al grădinii, cam pe acolo pe unde cândva se afla Bariera Copou. Drumul spre una din țintele noastre de astăzi trece negreșit prin Parcul Expoziției, unde, dintre copăcimea de pe
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
subțiri, după principiul foarfecelui, sau, mai curând, al aparatului de zdrobit căței de usturoi, plăcuțele se suprapuneau perfect, creând și o anume presiune. Mai limpede spus, mișcând ver- gelele, plăcuțele se deschideau și se închideau ca o gură. Fără să zăbovească prea mult cu explicațiile - demonstrația practică avea importanța cea mai mare - Henri și Madelaine au trecut la treabă. Femeia făcea mici gogoloaie din aluat, le punea în... gura micii unel- te, iar bărbatul închidea acea gură, după ca-re o punea
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
U... Tipograful pare să se fi condus după principiul „suum cuique tribuere“ (să dai fiecăruia ce e al său), oferind oricărui cititor al cărții barem un crâmpei de titlu în alfabetul agreat de el! Pagina de carte asupra căreia am zăbovit constituie un record, dar nu o excepție. În deceniile 4-6, procedeul secvențelor alografe (gr. allos „alt“, graphein „a scrie“) este absolut curent. În cadrul tipăriturilor chirilice sau de tranziție, titlurile figurează în caractere latine. Pe copertele cărților și pe frontispiciul publicațiilor
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
unui pișuar public” devine obiect de licitații abia în a doua jumătate a deceniului al treilea 9), dar fu mereu amînată.10) Spre deosebire de Ion Minulescu 11) și de alții pentru care „grădina publică” e legată exclusiv de tinerețe, Bacovia a zăbovit în ea atît tînăr, cît și bătrîn, de primăvara pînă toamna, cînd „plîngea” și se pustia, vîntul aruncîndu-i frunzele pe străzile din jur, - cîteodată și iarna, spectator tăcut, reflexiv și comprehensiv al naturii și al oamenilor. La fiecare vîrstă, desigur
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
m-amestec, nu mă bag, Unde-i vorba de ciomag. Dar încerc de data asta Să-mi înșel și eu nevasta, Poate n-o ieși vreo dramă Că mă dau la... epigramă. Nouă umoriști din zece, Care nu mănâncă ciorbă, Zăbovesc la Bolta rece La un păhărel de vorbă. Însă astăzi altul este Și motivul și aleanu’: Va să iasă din poveste Păstorel Teodoreanu. Dacă tot ne-am strâns grămadă, Ascultați-mă nițel: Hai să bem un păhărel, Pe furiș, să
P?storel Teodoreanu ?T?m?ie ?i otrav?? (Bolta rece ? 6-II-2009) by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84177_a_85502]
-
periculos. Pe mijlocul albiei exista o ridicătură sub formă de insuliță, pe care rămăsese o vacă. Stăpânul, însoțit de un câine, s-a dus să-și scoată, pentru orice eventualitate, animalul. Omul și vaca au ieșit, însă câinele a mai zăbovit să adulmece o urmă. Chiar atunci, cineva începu să urle ca un nebun: „Milcoveluuu! Milcoveluu!“. Milcovelul, un braț care aduna apele de pe „gura de rai“ și „piciorul de plai“, a năvălit din senin și a împânzit toată albia Milcovului, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]
-
problemei Verbalizarea gândurilor, emoțiilor, credințelor și valorilor are în multe cazuri un efect neașteptat pentru client. Acesta va primi răspunsuri obiective din partea consilierului cu privire la situațiile povestite, dar va avea și "revelații" personale legate de aspecte asupra cărora poate nu a zăbovit și nu a meditat până la acel moment. Schimbări se vor produce nu numai în modul de acțiune a unui client, ci și în modul său de a percepe anumite aspecte. Paradigme și stereotipuri se vor schimba. Cum orice proces de
Manualul consultantului în carieră by ANDREEA SZILAGYI [Corola-publishinghouse/Science/994_a_2502]
-
își găsea liniștea pentru a se mai și odihni. Adrian Maniu era și devenise un obișnuit al casei. Venea entuziast și cu bucurie la prietenul său, deși avea „delicatețele” sale. Ghiulul domnesc de pe inelarul lui nu era mai niciodată același. Zăbovea des, dar fără exces, în fața unui pahar pe care îl cânta în fel și chip...Ionel Teodoreanu, avocatul și scriitorul avea și el verva lui. Cincinat împrăștia catrenele peste tot, după cum știau toți prietenii. Dar soseau în jurul mesei lui Voiculescu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și a măsura ca un croitor. Și, mai ales, nu înainte de a cere voie marelui scriitor: „Bade Ioane, mă rog ia-mă cu dumneata și ajută-mă să înfățișez contemporanilor mei ce cărări ai călcat și prin ce locuri ai zăbovit prin Iașul pe care l-ai iubit atâta. Dar, mai ales, ce isprăvi ai făcut. Să afle lumea și să știe că mata nu ai fost un născocitor de povești hazlii și cu tâlc și un mehenghi din cei obișnuiți
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
în mașina care ne-a adus pe noi. Apoi, după ce a repartizat toată lumea, se întoarce spre mine și mă întreabă: Vrei să vii cu mine în mașina mea? Da, sire! răspund eu. Mă ajută să urc în mașină și mai zăbovește un minut pe treptele automobilului privindu-i pe ceilalți cum se îmbarcă. Șoferul e la volan, un valet stă lângă el. Prințul se urcă la rândul său și se așază în stânga mea. Servitorul aruncă o pătură peste genunchii noștri, și
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
pierdut, absent, mut, refractar oricărei comunicări și întorcând spatele camerelor de luat vederi și aparatelor de fotografiat, care-l surprindeau pentru prima dată singur. Cu o zi înainte, când sosiseră în țară pentru o vizită de trei săptămâni, Monica Lovinescu zăbovise mai mult decât trebuia în preajma porții cu aparate electronice de detecție din aeroport și acestea în dereglaseră pacemakerul. Se afla acum sub supravegherea cardiologilor români, iar pe Virgil Ierunca nu-l mai interesa din mulțimea adunată să-l întâlnească, măcar
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
lipsa lui de tradiție, cu numărul mic de aderenți, cu caracterul alogen al micii organizații radicale, antinaționale și devotate terorismului leninist). Când e vorba însă de analizat substratul acestui substrat, mi s-ar fi părut mai adecvat ca autorul să zăbovească mai mult, într-o primă instanță, pe observația că România, Bulgaria, Albania, Rusia, intră într-o clasă sensibil diferită de Polonia, Ungaria, Germania de Est și Cehoslovacia. Foarte în treacăt, Traian Ungureanu emite această idee, dar încă o dată, parcă într-
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
cea de conștiință de sine reclamă dreptul reautentificării sale filosofice. Drumul către o nouă utilitate a acurateții constatative trece prin sesizarea calitativă a tuturor proceselor interioare și nu se oprește decât la granița exteriorizantă a conștiinței obiectelor lumii. Conștiința nu zăbovește niciodată asupra unui tip de cunoaștere care o lasă în penumbra relativismului, în misterul unui context temporal considerat minor. Ea trece cu îndrăzneală epistemologică și cu tensiune cumulativă (care implică angajarea întregului arsenal teoretic la deslușirea propriilor fire constitutive) la
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
varietate se întemeiază pe importanța ce-i revine obiectului. α) În cazul în care superioritatea față de adversar este mare și profund întemeiată, efortul de învingere a rezistenței lui va semăna cu un joc și nu va exista imboldul de a zăbovi mereu asupra ei. Superioritatea reală se sprijină pe ea însăși și sentimentul său de mîndrie nu capătă caracterul de dispreț față de altceva și de alții. Tendința de a defăima sau de a simți dispreț și a le da expresie este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
zîmbetul pe care îl merită. 25. Humorul ca tip vital Marele humor este o artă de a trăi. Dincolo de orice joc estetic, el ne îndrumă cu priceperea lui în dizarmoniile vieții și, în același timp, în valorile ei. El nu zăbovește, precum arta, în sens mai restrîns, asupra imaginilor individuale ale vieții. Creația poetică și arta plastică pot oferi exemple doar pentru felul cum se pot desfășura lucrurileîn viață, dar nu pot decide dacă acele exemple sînt o regulă sau niște
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se poate prelungi. Mai concret, aș putea numi eșuarea reformei și neputința (sau lipsa dorinței) de a elimina corupția. Rateurile pur economice se pot constata ușor și, fără să fiu expert în materie, doar le menționez aici fără să mai zăbovesc asupra detaliilor. Tot concret aș aminti de tergiversarea situației dosarelor Securității, cu toate consecințele ei morale, sociale și politice care viciază atmosfera. Aș mai adăuga la neizbânde obstrucționarea clarificării celor întâmplate în decembrie 1989. Dincolo de bănuielile sinistre întreținute astfel, misterul
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
multă vulgarizare, însă, a conținutului Kama Sutrei (Sudhir Kakar este și autorul unei tălmăciri a cărții plăcerilor), a istoriei reale a vieții maestrului indian. Poziția serenității Kakar cultivă detalii de epocă și nu grăbește ritmul povestirii pentru ca cititorul să poată zăbovi asupra fiecărei dezvăluiri în parte, imaginând, aprofundând, exersând. Lumile dragostei diferă în funcție de interiorul lumii fiecărui personaj, dar în acest roman toate „categoriile“ sunt tratate cu tandrețe, de la curtezanele abile și la femeile-zeițe, până la bărbații virili ori timizii „începători“. Spusele și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
păstrează amprenta, mai ales dacă e lucioasă. Toate astea pot fi simple semne ale timpului ars numit viața noastră. Am fost tineri, am înfulecat (sau nu) la festinul ce ni s-a oferit ori l-am câștigat pe cinstite. Dacă zăbovești pe malul râului, vezi trecând nu numai cadavrul dușmanului, cum spune înțelepciunea unui popor străvechi, ci și cadavrul propriei vieți. Foarte puțini oameni au obișnuința gândirii în felul schițat până aci. Mă întreb dacă între acești puțini pot număra muzicienii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
Adelei Xenopol au fost traduse în franceză, ceea ce ni le face accesibile. Ea a mai scris romane, nuvele și a făcut campanie pentru feminism. Lectura teatrului său este ca o călătorie prin Moldova în care am avea grijă să nu zăbovim decât foarte puțin în orașe, doar cât să pătrundem în redacția unei reviste feministe (Cutia cu scrisori); la o femeie care cântă frumos în fața logodnicului ei (Între artiști); la o văduvă care are o alarmă falsă foarte amuzantă (Strigoiul) și
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
acel filtru de cafea pe care o mânuță vioaie de gospodină tocmai l-a umflat de pe raft. Ai sta mai mult la brânzeturi, dacă perechea aceasta de pensionari ar binevoi să se deplaseze mai încolo. Ți-ar face plăcere să zăbovești la vinuri, dacă niște tineri aparent alcoolizați nu și-ar vorbi tare și nesărat, pe deasupra capului tău frământat de gânduri demiseci. E preferabilă, fără îndoială, ipostaza foștilor activiști și securiști, care aveau magazinele lor, cu circuit închis, lăsând prostimea proletarizată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
de altceva, uită de muzica de jazz, de saxofoniști și de negri. De cum bău cafeaua și ea un element de exotism cotidian, rătăcit pe meleaguri mai reci -, imaginația începu să lucreze în alt sens și asta îl bucura oarecum. Mai zăbovi câteva minute în restaurant, căldura și liniștea de acolo erau de preferat vijeliei de afară. Își aplecă capul, privind desenele ciudate formate în ceașca de cafea, încerca, distrat, să le descifreze mesajul. Parcă vedea ceva și totuși nu. Insistă luând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]