5,438 matches
-
abia perceptibilă. Îmi concentrez obiectivul telescopului, cu mai multă atenție, în acel loc. Da, acolo e ceva! Acum văd chiar bine o oarecare iluminație pe stânci și pe bradul de deasupra. Și, curios, în acea pădure mi se părea că zăceau răsturnați o mulțime de brazi, în mare neorânduială. În alte părți, prăpădul părea mai puțin evident. Cobor din mansardă și intru din nou în camera unde aveam telefonul. Dar, spre nemulțumirea mea, telefonul era complet mut: ori se stricase, ori
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (5A) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379347_a_380676]
-
Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi. Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în acea zi de 13 octombrie. Nu-mi plăceau spitalele, dar cineva mi-a bătut la ușă... Nu! Așa de curând?! Am zăcut o vreme între ”agonie și extaz”, dar a venit o ursitoare și m-a dezlegat de blestem. Cu ce-am păcătuit? Am iubit un om... mai mult decât pe mine, mai ... Citește mai mult ( un fel de ”remember”) M-am
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
nimic.Cel mult, poți primi o palmă... în mijlocul nedumeririi.Și destinul m-a lovit din toate părțile, chiar și în aceazi de 13 octombrie.Nu-mi plăceau spitalele, dar cineva mi-a bătut la ușă...Nu! Așa de curând?! Am zăcut o vreme între ”agonie și extaz”, dar a venito ursitoareși m-a dezlegat de blestem.Cu ce-am păcătuit?Am iubit un om... mai mult decât pe mine, mai ... V. IA-MI VISELE..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr.
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
N-am să pot veni în primăvara asta. Voi trimite zorii să-ți lumineze cărarea. Eu rămân să-mi îngrop singurătățile și să mă rog la zeii care m-au vândut. Tu scrie cu litere mari: ”SUNT BINE!, nu mai zac în închisorile din mine. În mijlocul luminii mă voi arunca, să înfloresc din nou, să cânt la fiecare poartă ce-și asmute câinii... Află că sunt bine! Nu te îngrijora.” În primăvara asta n-am să pot veni. Voi trimite florile
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
mai mult N-am să pot veni în primăvara asta.Voi trimite zorii să-ți luminezecărarea.Eu rămân să-mi îngrop singurătățileși să mă rog la zeii care m-au vândut.Tu scrie cu litere mari:” SUNT BINE!,nu mai zac în închisorile din mine. În mijlocul luminii mă voi arunca,să înfloresc din nou,să cânt la fiecare poartă ce-și asmutecâinii... Află că sunt bine! Nu te îngrijora.” În primăvara asta n-am să pot veni.Voi trimite florile și
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
zilei te voi ridica, fără de frâu- în soare, zveltă, să te-nalți, mai sus decât un gând, o stea, de falsul legământ. Te voi cânta, te voi cânta, iubirea mea, de vânt, de zare, de pământ, pe țărmul unde toate zac. În umbra nopții te voi aștepta, ca un tâlhar grăbit, și, pe furiș, cu tine voi pleca ... Citește mai mult Te voi cânta, te voi cânta,iubirea mea,de foc, de rătăcire,de blând zefir,pe drum fără noroc. Din
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
Din bezna zileite voi ridica,fără de frâu-în soare, zveltă,să te-nalți,mai sus decât un gând,o stea,de falsul legământ.Te voi cânta, te voi cânta,iubirea mea,de vânt, de zare,de pământ,pe țărmul unde toate zac.În umbra nopțiite voi aștepta,ca un tâlhar grăbit,și, pe furiș,cu tine voi pleca... IX. ȘI DRAGOSTEA..., de Valentina Becart , publicat în Ediția nr. 2212 din 20 ianuarie 2017. Ai grijă, și dragostea, da, poate ucide! Cineva m-
VALENTINA BECART [Corola-blog/BlogPost/379262_a_380591]
-
din 12 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Suspinul ploii ce s-așterne lin, Nostalgic, în sonetul meu se zbate Legând în taină-a mea singurătate, De ceea ce a fost al meu destin. Supuse tristei toamne pe deplin, Sub arbori gri zac frunzele uscate, Pe sub rafala ploii înghețate Și sub răsuflul vântului meschin. Aleargă fără țel , în rătăcire, Frunzișul mort, tristețea să inspire, Și să trezească stol de amintiri, Ce șerpuiesc prin undele de vreme, Înlăturând durerea din priviri Și clipe din
SONET NOSTALGIC de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379459_a_380788]
-
lutul amestecat cu paie în forme pentru a se usca la soare... „Nică, dragul de el, bătuse împreună cu un vecin lețurile, zdravăn, ca să ție! Și a ținut... cinzeci de ani!...” Țolici de coade colorate, covoare de lână țesute iarna trecută zăceau, așezate palii , palii, peste lada cu zestre, plină cu cerșafuri frumos brodate tot de mânuța ei... De la o vreme mânuța asta a cam început să-i tremure... iar la bucătărie mai scapă lucruri pe jos... Lâna covoarelor era de la oile
MARELE PREMIU LA CONCURSUL INTERNATIONAL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379417_a_380746]
-
luat-o, așa, într-o doară, Din mila, căci întreaga vară, Torida o arsese-n galantar. Ieri, far`să vreau am răsfoit-o! Și-un bilețel cu scris mărunt Mă anunță, dar foarte scurt: `La cinci, diseară, plec iubito!` A zăcut între coperți umile, Focul inimii tremurătoare, Ce-a păstrat iubirea trecătoare Și-a renviat-o-n dalbe file. Cântă un cânt nescris vreodată, Un imn îngemănat cu albul florii, Crescut pe buza unde căpriorii, Isi torc ardoarea lor cuminecata. Și totuși, e
ANDANTE de ELENA NEGULESCU în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379463_a_380792]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > EFEMERIDE (1) Autor: Gabriela Mimi Boroianu Publicat în: Ediția nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Efemeride (1) Au spart cuvântul să-i smulgă înțelesul... Frumusețea lui zăcea sfărâmată sub tălpile bocancilor risipită în mii de cioburi... Le-au îngropat sub asfalt așteptând să-ncolțească. Treceau mașinile ca niște mâini ce luau pulsul străzii așteptând ca gestația drumului să-și împlinească sorocul și să sloboadă din pântecul ei
EFEMERIDE (1) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379544_a_380873]
-
luat-o, așa, într-o doară, Din mila, căci întreaga vară, Torida o arsese-n galantar. Ieri, far`să vreau am răsfoit-o! Și-un bilețel cu scris mărunt Mă anunță, dar foarte scurt: `La cinci, diseară, plec iubito!` A zăcut între coperți umile, Focul inimii tremurătoare, Ce-a păstrat iubirea trecătoare Și-a renviat-o-n dalbe file. Cântă un cânt nescris vreodată, Un imn îngemănat cu albul florii, Crescut pe buza unde căpriorii, Își torc ardoarea lor cuminecata. Și totuși, e
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Am luat-o, așa, într-o doară,Din mila, căci întreaga vară,Torida o arsese-n galantar.Ieri, far`să vreau am răsfoit-o!Și-un bilețel cu scris măruntMa anunță, dar foarte scurt:`La cinci, diseară, plec iubito!`A zăcut între coperți umile,Focul inimii tremurătoare,Ce-a păstrat iubirea trecătoareși-a renviat-o-n dalbe file.Cânta un cânt nescris vreodată,Un imn îngemănat cu albul florii,Crescut pe buza unde căpriorii,Isi torc ardoarea lor cuminecată. Și totuși, e duios să
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Ediția nr. 2173 din 12 decembrie 2016. Suspinul ploii ce s-așterne lin, Nostalgic, în sonetul meu se zbate Legând în taină-a mea singurătate, De ceea ce a fost al meu destin. Supuse tristei toamne pe deplin, Sub arbori gri zac frunzele uscate, Pe sub rafala ploii înghețate Și sub răsuflul vântului meschin. Aleargă fără țel , în rătăcire, Frunzișul mort, tristețea să inspire, Și să trezească stol de amintiri, Ce șerpuiesc prin undele de vreme, Înlăturând durerea din priviri Și clipe din
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
din trecut voind să cheme ... Citește mai mult Suspinul ploii ce s-așterne lin,Nostalgic, în sonetul meu se zbateLegând în taină-a mea singurătate,De ceea ce a fost al meu destin.Supuse tristei toamne pe deplin,Sub arbori gri zac frunzele uscate,Pe sub rafala ploii înghețateși sub răsuflul vântului meschin.Aleargă fără țel , în rătăcire,Frunzișul mort, tristețea să inspire,Si sa trezească stol de amintiri, Ce șerpuiesc prin undele de vreme,Înlăturând durerea din priviriși clipe din trecut voind
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
S-a îmbrăcat în ploaie și îl doare, Colindă-n tăcere grădină cu urzici, Și cercetând cu ochiu`critic,aici Își cântă imnul de-ntomnare. Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat, În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fata toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat. Când iarnă te-a citat la judecata, O adiere de-arome vag crizantemale, Înmărmuresc în cercuri de petale, Iar toamnă este ... Citește mai mult Cobzarul toamnei,cu ochi iscoditori,În freamătul pădurii liniștea o curma,Când
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
-nchidea.S-a îmbrăcat în ploaie și îl doare,Colindă-n tăcere grădină cu urzici,Si cercetând cu ochiu`critic,aiciîsi cântă imnul de-ntomnare.Tu sfinte flori ibovnice-ai pictat,În alb și galben,vestale-crizanteme, Pe fata toamnei, ruginii embleme, Zac acum în templul sfărâmat.Când iarnă te-a citat la judecata,O adiere de-arome vag crizantemale,Înmărmuresc în cercuri de petale,Iar toamnă este ... XII. POEZII, de Elenă Negulescu , publicat în Ediția nr. 1701 din 28 august 2015. Noapte
ELENA NEGULESCU [Corola-blog/BlogPost/379464_a_380793]
-
Eu nu cunosc pe lume avuții/să-mi poată prețui un colț de țară.// *** Ci nu păstra în inimă sminteală,/ că nu plăieșii și-au ieșit din minți/precupețind Moldova pe arginți,/ cum le-ai adus la cuget bănuială.// Ei zac în lanțuri, lângă hăul mării, /și trag în juguri puse de călăi./ Bicele însă nu le țin ai tăi/și mâna ce izbește nu-i a țării//. *** Măria Ta. Înseninează-ți fața,/pușcașii n-au uitat să dea la semn
BUNA VESTIRE A BASARABIEI SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380965_a_382294]
-
mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde, Cădeau pe
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Pe mal, iarbă mare și plin de urzici,Și mișună-n ea colonii de furnici.Sub un falnic stejar, un țipăt de pruncMă cheamă, degrabă acolo s-ajung.În groapa cu tină, râmată de-un godac,Un pui de căprioară zăcea ca un colac.L-am scos din groapă. Să umble nu putea.Din frageda-i lăbuță, sângele curgea.Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde,Cădeau pe
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
pe brânci,/ În întuneric și minciună./ Un stol de corbi,/ Le croncănea lozinci...// O furtună,/ Lovise dinspre răsărit.../ Așa s-a nimicit/ Tot ce era frumos și bun./ Un nebun, mai mulți nebuni...// Nefârtați domneau peste pământ/ om și fire zăceau sub cnut./ Întreaga viață a pornit de s-a rugat/ Cu inima spre cer!// Într-un târziu, trecuseră atâția ani.../ Atâția morți au îngropat,/ Au ars, au aruncat în gropi comune!/ Le-au rămas doar bocete și lacrimi/ Celor ce-
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
Poet, profet, legislator, ca Solon, ca Numa, ca Empedocle, el a rostit, în cadențele sale, faptele eponime ale poporului său, oracolul destinelor sale. El este acela a cărui carte chivernisește relațiile dintre noi și strălume, dintre români și energiile care zac în corpul diafan al patriei.” (Dan Botta, Theogonia Eminesciană în Limite și Alte Eseuri. Ed. Crater, București-1996, p. 185) Prin marii poeți creștini: V. Alecsandri, G. Coșbuc, M. Eminescu, O. Goga, N. Crainic, A. Cotruș, A. Ciurunga, V. Mateiaș, V.
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
17 și chiar de-mi întorc ochii invers când trag perdeaua peste zi făcând pace între rațiune și simțire aruncând între ele un curcubeu de fluturi obraznici eu tot pe tine te vreau 18 în negura dintre noi doi distanțele zac măsurate în oameni depărtări cu plus și minus se zidesc din palme și apă de trandafiri cuvintele se iubesc cu ochii nu se rostesc niciodată arzând precum o lumânare vie între două respirații stă un piept tivit cu dorințe ascunse
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
arac, Ne mai dăm de ceasul morții, când ne facem de spanac Ori primim, de la natură-n față câte-un bobârnac. Și ascunși în visul nostru, ca-n povești, într-un dovleac, Suntem prințul sau prințesa, ce-n palate numai, zac. Aș putea noi monorime, ca-ntr-un puzzle, să atac, Dar ce-i mult nu-i bun, de-aceea mă retrag din joc și tac... (din volumul " În oglinda sufletului meu", Editura Inspirescu, Satu-Mare, 2015) Referință Bibliografică: JOC / Camelia Ardelean
JOC de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381189_a_382518]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2339 din 27 mai 2017 Toate Articolele Autorului E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare, Se pitulă vântul prin scuare, În noi amintirile plouă. Se-mparte trecutul în două, Cu vise de-acum voluptuare, E toamnă în lacrimi și-n rouă, În frunze ce zac pe trotuare. Trec anii în haina cea nouă
RONDELUL TOAMNELOR TÂRZII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/381201_a_382530]