3,296 matches
-
uscată căzând și fâșâind era destul ca să-i umple de spaimă. La un moment dat, municipalitatea a renunțat să mai pună becuri pe străzile unde toate felinarele rămăseseră oarbe. Oricum, s-a zis, ele urmau să fie sparte. Cheltuială în zadar. Nervi. Unii au protestat, arătând că de-abia astfel cei ce spărgeau becurile erau încurajați. Dar au protestat în zadar. Străzile, tot mai multe, rămâneau în întuneric. Pe mari porțiuni, nu se mai vedea nimic. Și vitrinele luminoase au fost
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pună becuri pe străzile unde toate felinarele rămăseseră oarbe. Oricum, s-a zis, ele urmau să fie sparte. Cheltuială în zadar. Nervi. Unii au protestat, arătând că de-abia astfel cei ce spărgeau becurile erau încurajați. Dar au protestat în zadar. Străzile, tot mai multe, rămâneau în întuneric. Pe mari porțiuni, nu se mai vedea nimic. Și vitrinele luminoase au fost sparte. Nu se fura nimic din ele, la început, inclusiv din cele cu bijuterii. Numai că orice lumină era vânată
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
zis într-o zi... A început să bată în retragere, să încerce s-o liniștească. Dar abia astfel reuși s-o exaspereze și mai mult. Bănuia probabil că descoperise căutările ei prin hârtii și că încerca s-o înșele. În zadar a notat el într-o zi în jurnal: Am mințit în tot ce-am scris până acum. Pură ficțiune. De fapt, n-am intenția să fac nimic". Și-a dat seama nu numai că nu l-a crezut, dar că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
închis imediat cum l-a văzut. I s-a părut ciudată această grabă. Dacă erau ei la telefon? Și au sfătuit-o... După ce mi-a spus totul, am încercat să-l liniștesc. Dar mi-am dat seama că era în zadar. Apoi n-a mai sunat. Am așteptat câteva zile, o săptămână, nimic. Cum ultima oară îmi lăsase numărul, am sunat eu. Pustiu. Nu răspundea nimeni. Telefonul suna în gol... Am început să stau ore întregi la telefon, formând încontinuu numărul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
unde voi ajunge? Sau că trăiesc un coșmar și că într-o dimineață mă voi trezi în patul meu?... Dacă sânt într-un coșmar, n-am altceva de făcut decât să aștept să mă trezesc. Orice zbucium ar fi în zadar. Visul nu poate fi grăbit când îl trăiești, când îl visezi, nu-i așa? În vis ești prizonierul visului. Aluneci pe apele lui și nu poți să ieși la mal decât dacă un val al visului vrea să te azvârle
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am dus în sala de așteptare și, căutîndu-mi un loc cât mai ferit, deoarece ploaia pătrundea pe alocuri prin acoperișul de tablă ciuruit de rugină lăsând dâre mari pe pereți, m-am ghemuit pe una din bănci încercînd, bineînțeles în zadar, să adorm. Întâmplarea era un semn că ieșirea din letargie nu înlăturase primejdiile care ne amenințau moralul. Într-adevăr, peste apa fântânii, care trebuia curățată din când în când, a început să apară iarăși o pâclă verde, ca o cocleală
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
-mă de mărăcini, dând la o parte cu mâinile însîngerate de ghimpi crengile de trandafiri sălbateci și, când credeam că voi ajunge în sfârșit la un luminiș, totul se încurca din nou. Mă întorceam și porneam în direcția opusă. În zadar. Pădurea se strângea în jurul meu, înlănțuindu-mă cu toate tentaculele și nu mai vroia să-mi dea drumul, se pregătea să mă înghită. Obosit și înfricoșat, m-am oprit, m-am așezat pe un maldăr de frunze uscate și am
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
imobilitate, din cleștele ezitărilor. E un lucru destul de cunoscut că timizii sânt uneori mai curajoși decât curajoșii. Ei au îndrăzneli de care un om normal nu e în stare. După cum nehotărâții sânt capabili de pasiuni nebunești. Numai că eu în zadar mă avântam. După o vreme ajungeam de unde am plecat. Pe peron, domnilor. Blestemat caracter. Totdeauna m-am reîntors pe peronul meu să reîncep să aștept și apoi să mă apuc de altceva. Așa pățește cine e și șobolan și sfânt
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
îmi ștergea urmele pașilor, ceea ce mă intriga cu atât mai mult cu cât nu găseam nici o explicație. Am încercat să mă lămuresc, să merg numai cu ochii în pământ, să fac zece pași și după aceea să mă întorc. În zadar. Totdeauna intervenea ceva. Făceam un pas la stânga sau la dreapta ca să ocolesc un obstacol și, gata, nu mai regăseam urmele pe care le lăsasem. De zeci de ori am încercat același lucru. Degeaba. De fiecare dată nimeream altundeva. Singura explicație
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de omizile moarte, mureau la rândul lor în mlaștina aceea aproape vie... Am vrut să plec, scârbit și înspăimîntat, dar am făcut un pas greșit și am alunecat în ea. Mă duceam la vale, apropiindu-mă de elefanți și în zadar încercam să mă opresc. Atunci m-am trezit. Dimineața scălda geamurile murdare ale gării. Și chiar deasupra mea un păianjen își țesea pânza. Dar uneori mi se pare că mai alunec încă... Nu e și destinul ca un elefant orb
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
care creștea pe măsură ce înaintam. Am priceput apoi că era lumina unui foc. Curând am văzut clar flăcările focului, și în aceeași clipă am încremenit recunoscând locul. Eram în fața colibei unde îi văzusem pe îmblînzitori și pe care o căutasem în zadar. Mă izbea un miros îngrozitor pe care nu-l puteam defini. Era un miros dulceag și grețos în același timp. Te făcea să vomiți. Știți cum miroase lemnul de santal? Ei bine, imaginați-vă acest miros dulceag amestecat cu miros
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
departe de mine. Încercam să-mi imaginez cum arăta peștera când, deodată, o lumină violentă mi-a ars ochii. Câteva clipe am rămas zăpăcit și mai orb decât înainte. Stam cu pleoapele strânse și totuși lumina spărgea ecranul pleoapelor. În zadar mă forțam să închid ochii. Și chiar când mi-am îngropat obrazul în palme, n-am scăpat cu totul de senzația că mă cufundam într-un fel de mlaștină albă. Auzeam din ce în ce mai limpede apa curgând pe pereți. "Poate am înnebunit
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
că nu mă mai strângea nimic. Nu-mi venea să cred. Și totuși așa era. Nu eram legat, nu se vedea nici urmă de legătură și parcă visasem totul. Am cutreierat din nou prin mlaștină, să caut coliba, dar în zadar. De fapt, nici eu nu știu ce să cred despre povestea asta cu coliba și îmblînzitorii. Singurul lucru pe care pot să vi-l spun sigur e că, ajungând în gară, aveam sprâncenele arse. 19. Imaginea acelei femei îmi tulbura acum nopțile
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
am întors, dar paiațele de paie nu mai erau acolo. Am ocolit toată miriștea și nimic... În noaptea următoare am dat parcă de o poartă ruginită și încuiată. M-am chinuit destul de mult s-o împing, s-o forțez. În zadar. Era înțepenită zdravăn. Și tocmai în gaura cheii își făcuse pânza un păianjen, așa că nu puteam vedea ce era dincolo. Dar, spre uimirea mea, am descoperit prin apropiere urme de pași. Se pierdeau pe iarbă și eram gata să renunț
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
făcea dramatice vorbele și privirile schimbate. La un moment dat, un ușier a adus un bilet pe care scria: "L'injustice a fletri mon coeur, je vais l'ouvrir tout entier a la Convention nationale. Saint-Just". Așadar, îl așteptau în zadar pe Saint-Just... Ce s-a întîmplat după aceea a fost povestit de nenumărate ori. Când Saint-Just a început să-și citească discursul în Convenție, la a doua frază, o voce puternică l-a întrerupt cerând cuvântul pentru o moțiune de
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în închisoare. Saint-Just a vrut să continue lectura, dar Tallien a venit la tribună și l-a dat la o parte. Și, deodată, îmbătată de acest curaj, Adunarea se dezlănțuie. Strigă și, în vacarmul care izbucnește, Robespierre se agită în zadar, palid, cu buzele tremurătoare. De fapt, bătălia s-a rezumat la puține replici schimbate, după care s-a auzit strigătul "Sîngele lui Danton te înăbușă!"... A fost votat decretul de punere sub acuzare a triumviratului Robespierre, Saint-Just, Couthon, după care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
postume. Și, când capul unui om a fost despărțit de trup, repararea erorilor judiciare nu e decât o iluzie sau o minciună. Așa că sentința nu mai poate fi revizuită. Istoria nu cunoaște decât sentințe definitive, ți-ai pierdut vremea în zadar prin biblioteci și anticariate, domnule profesor... Și totuși, ce vor spune cei care mă așteaptă dacă mă întorc pe peron și declar că nu se poate face dreptate? Sau dacă încerc să-i mint: ,,Curtea nu s-a decis încă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
după aceea să fie mântuiți. Nu, profesore. Nu sânt pentru mine lucrurile astea. Deși e trist când într-o viață nu alegi măcar între "a fi sau a nu fi", "a avea sau a nu avea", și te epuizezi în zadar. Am făcut odată o plimbare spre un munte. Era zăpadă mare. Și vânt. La un moment dat a trecut în jos o sanie ce ducea fân. A trecut repede, iar aerul a păstrat un puternic miros de fân. Extraordinar a
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Păcat..." Apoi s-a întors, îndepărtîndu-se prin întuneric spre stufăriș, care l-a înghițit ca o pală de vânt... De-atunci, n-a mai venit. Am mai ieșit de câteva ori noaptea, dar nu era nimeni în bălării. Și în zadar mi-am muncit mintea ca să înțeleg ce-a fost. Am crezut că am visat, dar poți oare visa două nopți la rând același vis? Și de ce se mira că nu l-ai recunoscut? În lipsa altei explicații, mi-am zis că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
receptor nu se mai auzea nimic. Dumneavoastră pricepeți ceva din toate astea? După ce s-a oprit furtuna, m-am dus în mlaștină și toată noaptea am strigat-o pe Eleonora. A doua zi și a treia zi la fel. În zadar. N-am auzit nici un alt zgomot în afară de cel al vântului. Atunci m-am hotărât s-o aștept. O aștept până ce voi termina de spus totul. 31. Provizii sânt încă destule. Cu țânțarii m-am învățat. Un motiv de îngrijorare ar
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
a venit timpul să fac și altceva decât să sper și să amân moartea. De săptămâni de zile amân aici moartea, dar nu pot s-o amân la nesfârșit. Ieri am rătăcit încă o dată prin mlaștină, strigînd-o pe Eleonora. În zadar. Acum mă întreb dacă am întîlnit-o vreodată. Și dacă eu însumi mai sânt eu. Mă cunoașteți îndeajuns, după tot ce v-am spus, ca să bănuiți că nu mă număr printre cei care pleacă ușor. Am avut și din acest punct
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Mele și să rupeți legămîntul Meu, 16. iată ce vă voi face atunci: voi trimite peste voi groaza, lingoarea și frigurile, care vor face să vi se stingă ochii, și să piară viața din voi. Sămînța o veți semăna în zadar, căci o vor mînca vrăjmașii voștri. 17. Îmi voi întoarce Fața împotriva voastră, și veți fi bătuți și veți fugi dinaintea vrăjmașilor voștri; cei ce vă urăsc, vă vor subjuga, și veți fugi fără să fiți urmăriți chiar. 18. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85110_a_85897]
-
veste că de când plecasem de la spital n-am rostit nici un cuvânt despre Mihaela, deși prezența ei copleșitoare o simțeam amândoi. Era parcă o moartă scumpă pe care trebuia s-o învăluim în tăcere și uitare ca să nu ne scormonim în zadar suferința... M-am întins istovit pe pat, așa cum mă găseam, căci n-am avut energia să-mi scot nîci cel puțin haina. (Socoteam la început să mă odihnesc încă o jumătate de oră, apoi să mă dezbrac, ca de obicei
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
FĂRĂ TITLU De când a venit toamna, în grădină N-am mai văzut o pată de lumină. Și picurii de ploaie cad Peste frunzele de brad. A-nghețat și un izvor Iar în livadă-i un covor... De frunze plin, Dar în zadar, căci păsările nu mai vin!... Un vânt se pornește mare, Iar el te-ngrozește tare, Dar când furtuna se stârnește, Pe toți norii-i izgonește!... Fulga Delia - Maria Școala Gimnazială Dumbrăvița O veveriță suspină Cu ochii în lumină, Fiindcă din
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
tatea, suculența circumstanțelor de-acolo să nu fie alterate de spectrul blestematei realități de acasă. Adevăr vă zic: am luptat din greu să nu cad în bine-cunoscutele lamentații valahe, pe bună dreptate alimentate de uimirile turiștilor străini. Am luptat în zadar. Martor mi-e Dumnezeu. Cărăm România după noi ca pe un blestem. Un jug nedrept, asupritor, umilitor cât cuprinde. Nu am ajuns să mă bucur de Rembrandt și Vermeer, cât de spectacolul fascinant al bicicletelor din Amsterdam, la care ne-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]