46,037 matches
-
ești Doar un oaspete obscur În beznele pământești." Iar în Höcherer und Höchste (Mai înaltul și Cel mai înalt), după ce aici, pe pământ, poetul viețuiește diversele bucurii ale vieții, speră ca dincolo să se dizolve în iubirea eternă: Liberi, în zbor arzător Vom sui fără hotare Și în veșnica Iubire Ne vom pierde, vom dispare. Omar Khayyam, după ce deplânge în robaiyate măiestre nimicniciile destinului omenesc: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării! Gând, faptă, renunțare, virtuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Eminescu, trebuie să fii înaripat: Da, la voi se-ndreaptă cartea-mi, La voi, inimi cu arìpe. Ah! lăsați ca să vă ducă Pe-altă lume-n două clipe. Este acea lume a radicalei eliberări atinsă doar de cei cu vocația zborului "intelectului eroic" invocat de Giordano Bruno, sau al lebedelor din amintitul poem tagorean. Dar pentru acest zbor, "cvadratura cercului" a poemului ideea poetică și arhitectura prozodică trebuie să înaripeze. Or, acest lucru este înlesnit de cele trei însușiri orfice discutate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Ah! lăsați ca să vă ducă Pe-altă lume-n două clipe. Este acea lume a radicalei eliberări atinsă doar de cei cu vocația zborului "intelectului eroic" invocat de Giordano Bruno, sau al lebedelor din amintitul poem tagorean. Dar pentru acest zbor, "cvadratura cercului" a poemului ideea poetică și arhitectura prozodică trebuie să înaripeze. Or, acest lucru este înlesnit de cele trei însușiri orfice discutate în alt capitol al prezentei cărți: melosul capacitatea de cântare; caracterul incantatoriu și caracterul inițiatic, transfigurator. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de sclavia stihiilor și a deschide calea spre libertatea radicală. Căci dacă filozofia vorbește despre ființare, poezia este ființare; filozofia speculează despre libertate, poezia eliberează. Amintim cuvântul lui Hafiz: "Un vers frumos te-nalță când inima ți-e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și filozofie, Dante afirma: "poezia este demnitatea filozofiei". Or acest lucru îl știau și îl efectuaseră de demult presocraticii, în frunte cu Empedocle și Parmenide, culminând apoi la Platon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ultimă. Dar el își trăiește adevărata viață, își manifestă energiile spirituale eliberatoare numai în interacțiune cu cititorul, în fenomenologia activă a receptării; a unei receptări iluminate. Iar marea poezie, cea deschizătoare de noi orizonturi onto-axiologice este, repetăm, poezia ideatică, poezia zborurilor metafizice. Nu însă o metafizică mimată, teatrală, chinuită, ci autentica viziune de mare adevăr și elevație. Acea poezie pentru a cărei lectură "trebuie să te îmbraci în haine și suflet de sărbătoare", cum afirma o iluminată cititoare. Acea poezie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
tensiune a sensibilității și intelectului care depășește lumea și eul empiric intramundan și dă aripi eliberatoare sinelui transmundan, homo sui transcendentalis nietzschean, abolind timpul consumptiv, apteric, pentru a deschide porțile eliberării metafizice în mers pasionat fără încetare, asemenea lebedelor în zbor extatic din viziunea lui Tagore. Poezie și imposibil Tu m'attendais depuis l'éternité, Et maintenant qu'as-Tu fait de ma chance? Seigneur, ne fus-je que la conscience De l'absolue impossibilité ? 1942 Imposibilul este stihia care domină lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ontologice de ordin uman, urmează transcenderea diadei ființă/neființă și, finalmente, a diadei posibil și imposibil. De precizat că eliberarea radicală nu este însă un act finit, încheiat ci o goană neîncetată a intelectului de orice condiționare și determinare, un zbor fără încetare. În lirica universală, "Deschisul" a fost pentru marii poeți suprema aspirație. Pentru Pindar, deschiderea este înălțare către Eter și anume, prin sophia: Crește precum pomul cel tânăr, liberă, virtutea, în curăția picăturilor de rouă, prin dreapta înțelepciune a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Tot mă cufund fără de nume cea mai înaltă încântare !" Fără de nume în voluptatea nonidentității, a pierderii de sine, se cufundă și Leopardi, eliberându-se de suferința metafizică, de "infinita vanità del tutto" . În viziunea lui Johann Wolfgang Goethe, deschisul este zborul de contopire cu Divinitatea, așa cum scrie în finalul poemului Mai înaltul și foarte înaltul: "Liberi, în zbor arzător/ Vom sui fără hotare/ Și în vecinica Iubire/ Ne vom soarbe, vom dispare." În poezia Le Voyage, Baudelaire năzuiește irepresibil către Nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
sine, se cufundă și Leopardi, eliberându-se de suferința metafizică, de "infinita vanità del tutto" . În viziunea lui Johann Wolfgang Goethe, deschisul este zborul de contopire cu Divinitatea, așa cum scrie în finalul poemului Mai înaltul și foarte înaltul: "Liberi, în zbor arzător/ Vom sui fără hotare/ Și în vecinica Iubire/ Ne vom soarbe, vom dispare." În poezia Le Voyage, Baudelaire năzuiește irepresibil către Nou, către Necunoscut: Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe? Au fond de l'Inconnu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Baudelaire năzuiește irepresibil către Nou, către Necunoscut: Plonger au fond du gouffre, Enfer ou Ciel, qu'importe? Au fond de l'Inconnu pour trouver du Nouveau! Iar în poezia Elévation, deschiderea însemnează eliberarea din miasmele otrăvite din spațiul teluric prin zborul către "purele tării", fapt care ne face să înțelegem "le langage des fleurs et des choses muettes". Dar mai sus încă, iată viziunea poetico-filozofică a lui Giordano Bruno, care se afla în intenționalitatea lui Eminescu privind modificarea Luceafărului. În cartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
et des choses muettes". Dar mai sus încă, iată viziunea poetico-filozofică a lui Giordano Bruno, care se afla în intenționalitatea lui Eminescu privind modificarea Luceafărului. În cartea sa fundamentală, De gli eroici furori despre entuziasmele eroice filozoful italian afirmă că zborul intelectului celor rari nu sfârșește niciodată; Puterea intelectuală nu se află niciodată în repaus, nu este nicicând satisfăcută cu un adevăr inteligibil, ci aspiră mereu și mereu spre adevărul de necuprins, nu este mulțumită niciodată cu ceva finit... Ea despică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
acel Niciunde. Ca și în viziunea lui Hölderlin și Rilke, Deschisul constituie pentru Rabindranath Tagore suprema năzuință: " Sfarmă lacătele porților tale,/ Părăsește-ți măruntele sentimente/ Și aruncă-te în Marele Deschis." În viziunea poetului indian, deschiderea supremă este figurată de zborul fără răgaz, zi și noapte. al unui stol de lebede: Nu aici! Nu aici! În altă parte!" Setea nebună de transcendere către un Dincolo fără formă și nume, cuprinde întreaga natură, cosmosul însuși. Lebedele, păsări prin excelență ale misterului, împrumută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
talazuri de încântare în mările aerului. Pământul, oceanele, astrele, munții pădurile toate capătă aripi și se avântă în iureșul înălțării magnetizată de chemarea acelui Dincolo care se depărtează neîncetat. Întreg universul este transmutat într-o nemărginită ființă înaripată, al cărei zbor este impulsionat de cântecul lebedelor, metaforă a morții întru renaștere, ciclu repetat la nesfârșit, nicăieri oprire, mereu altundeva: ...Dintr-odată la această oră și în cerul serii Pe vastul abis, izbucnirea, fulgerul sunetului Care lunecă aerian de la un capăt la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
zi și noapte, pe lumină și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut, aleargă ! Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat și de cântul său unic: Nu aici ! nu aici ! mereu în altă parte ! Poetul însuși se confundă, devine zborul eliberării radicale, dincolo de dincolo, zbor care nu se mai oprește și care nu mai știe de sine. * Revelația transposibilului a fost experiența fundamentală a vieții mele spirituale. Viziunea din adolescență a constituit ghidul care m-au modelat ulterior în tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și beznă, De la un țărm cunoscut la altul neștiut, aleargă ! Tot golul e umplut de Cosmosul înaripat și de cântul său unic: Nu aici ! nu aici ! mereu în altă parte ! Poetul însuși se confundă, devine zborul eliberării radicale, dincolo de dincolo, zbor care nu se mai oprește și care nu mai știe de sine. * Revelația transposibilului a fost experiența fundamentală a vieții mele spirituale. Viziunea din adolescență a constituit ghidul care m-au modelat ulterior în tot ce am trăit și creat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Salvarea venise pe neașteptate. Într-o dimineață cu cireșe și gânduri negre, pe Dominique o vizitase François, băcanul. Fâstâcit. Ea îi oferise șerbet de lămâie. El se foise preț de multe minute lungi, prinzând, din când în când, copilul din zbor, ciufulindu-l și dându-i, apoi, din nou drumul în grădina cucerită de soare și de râsul lui în cascade. Îl urmă reau amândoi cum se pierde cu totul într-o tufă de lavandă când cuvintele își luaseră locul printre
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
îi vor ridica moralul și-i vor îndepărta, pe moment, îngrijorarea. O căută și pe Hana. N-ar fi vrut să-și petreacă fără ea ceasurile dinaintea plecării. Și împreună porniră printre copaci, veselindu-se de vremea bună și de zborul amețit al gîzelor trezite din amorțeală. Copiii se zbenguiră fericiți. Primăvara care se străduia să pună stăpînire peste pădure le insufla energie. Și Hana era veselă de bucuria copiilor și de căldura binecuvîntată a soarelui. Dacă avea s-o țină
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
dar cîtă fericire duceau cu ele acum! Atenție, draga mea! Nu vreau să riscăm. Lasă-mă pe mine să mă apropii și să evaluez situația. Așteaptă-mă aici și încearcă să nu-ți trădezi prezența. Căpriorul înaintă cu delicatețea unui zbor de fluture. Pămîntul nu-i simți pașii; și nici Lupino nu avu habar că s-a apropiat. Puiul de căprioară se supărase cu adevărat din pricina foamei și se împotrivea acum înaintării. Și nu avea dreptate? Întîi hrănești un copil și
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
caietul în care transcriu totdeauna, imediat ce ajung acasă, toate convorbirile noastre (am acordul lui Titus: „ - Cu condiția să nu mă bagi în bucluc!” „ - Fii pe pace!”). El: - Auzi, sinucidere din dragoste acum, la sfârșit de mileniu! Dar suntem în epoca zborurilor cosmice, dragă! Luna și-a pierdut aureola romantică. Ce să-i mai arate el - ei, ori ea - lui, în lună? Urmele tălpoaielor de plumb ale ghetelor lui Niel Armstrong? Ori brazdele trase de roțile „lunahodului”? ... Povestea asta, cu tot dramatismul
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
care ovaționa cu însuflețire. Fluturând apoi numai o mănușă albă, se îndreaptă grăbit către avionul aflat la capătul pistei de decolare, celelalte fiind ascunse în hangare. Un căpitan-aviator pornește motorul, regele urcă și, curând, pasărea de construcție autohtonă își ia zborul, câștigă înălțime și face viraje largi deasupra orașului. Regele are o figură mulțumită. Legănarea ușoară și zumzetul motorului îi dau o stare plăcută. Depărtarea de această mulțime gălăgioasă, care poate fi, vorba unui scriitor de aici, o hidră cu multe
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
muncă de creație, sau pun murături?”. „Nu contează! - și-a replicat de data aceasta în gând. De totdeauna arta s-a împletit strâns cu viața...”. Și continuă să reprezinte concret, cu apă la borcan, viața cărților după ce și-au luat zborul în lumea largă. Sfârșind operația, se așază din nou pe fotoliu, icnind, de parcă ar fi scris un capitol întreg. Contemplă borcanele, mulțumit și amuzat de scara bizară ce rezultă din nivelul conținutului. Dărnicia criticii a avut mari variații: când șapte
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
încă în manuscris) confirmă din plin aprecierea. Labirintul este unul dintre cele mai generoase simboluri ale umanității, traversând mituri, fiind imaginea triumfului minții asupra trupului, cuprinzând toate ezitările noastre venite din ezitări, multiplicări, reveniri. Este prin epură, un mit al zborului, ajuns tragic în mitul icaric, iar și un mit al iubirii, firul Ariadnei devenind o sintagmă generoasă și tulburătoare. Clipele fragile est clar un oximoron, adică acea figură de stil care conciliază antonimele sau unifică în sintagmă două entități incompatibile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
Pur și simplu să nu-i pese de urmările faptelor sale atât timp cât nu făcea rău nimănui. Așa cum nici altora nu le păsa ce simțea ea. Fluturele se înălță grațios bătând aerul cu aripile sale albe și catifelate. Karina îi urmări zborul lin spre alte zări în timp ce se întreba dacă aceste ființe delicate au și ele dezamăgiri în dragoste. Mai au puterea să zboare când suferă? Sau aripile cad grele pe lângă trupul firav, incapabile să se înalțe? Ea se născuse cu aripile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
întristat talent în ridicolul celor care aspiră fără să posede instrumentele metodice necesare. Don Avito, eroul principal al romanului, uimit și inspirat de modul ales în care albinele hrănesc un ou produs de regină pentru ca din el să-și ia zborul o altă regină întemeietoare de un nou imperiu, se hotărăște să-și manifeste dragostea spre a concepe un băiat (neapărat băiat), pe care să-l hrănească și să-l educe cu ajutorul principiilor cuprinse în ceea ce el numește "sociologia pedagogică". Ironia
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
a intrat el, complet confuz. Așa se face că maestrul nedându-i atunci nicio atenție, Apolodoro se visează acum cu doña Edelmira. * L-a însărcinat tatăl său să-și pună pe hârtie concepția sa despre univers, și din mai multe zboruri ale lucrurilor care îi trec prin cap, nu iese nimic. În primul rând, are oare vreo concepție despre un asemenea univers? Să-l conceapă? Dacă acesta este tocmai ceea ce abia acum începe să miroasă? Și vine amurgul care face atât
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]