1,973 matches
-
Sculați-vă slugile, / Să măture curțile, / Cu poalele supniței, / Cu vârfu cosițelor. / La mulți ani cu sănătate, / Că-i mai bună decât toate!"199 Motivul "copilului ales", prezent în scenariul ritualic din cadrul colindelor în care se înfățișează devenirea, transfigurarea exteriorizând zbuciumul interior al ființei umane aflată în așteptarea unei noi lumi, reclădite din perspectiva sacrului, este însoțit de motivele astrale care dezvăluie însemnele cosmice: "Doamnele, / În prundul mării, / Doamnele, / Născut-au, crescut-au, / Doi, trei păltiori, / Nalți și gălbiori, / Sus e
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
cere. / De m-a da, de nu m-a da, / Eu pe laiță m-oi culca, / Pe fereastră mi-i fura, / La lună ne-om cununa, / Soarele ne-a judeca!"206 Luna tăinuiește trăirile sufletești ale omului și participă la zbuciumul lăuntric: "Frunză verde măr domnesc, / Of, împărate ceresc, / Mai dă-mi zile să trăiesc; / Cu puica să mă-ntâlnesc. Două vorbe să-i vorbesc / Ș-apoi să mă săvârșesc. / Nu știu luna-i luminoasă, / Ori puicuța-i preafrumoasă. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Cine n-are dor pe vale / Nu știe luna când răsare / Și noaptea cât îi de mare, / Cine n-are dor pe luncă / Nu știe luna când se culcă, / Și noaptea cât e de lungă."207 Uneori, pentru a ilustra zbuciumul lăuntric, luna devine termen de comparație, sugerând, astfel, co-participația teluricului cu cosmicul: "Eu de-aici mă duc cu dor / Cum merge luna prin nor, / Eu de-aici mă duc cu jele / Cum merge luna prin stele."208 Absența lunii induce
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
În public, alții În singurătate; unii Își trăiesc viața pur și simplu, alți se pregătesc continuu pentru a-i aduce noi sacrificii de orgoliu și de voință; unii realizează sentimentul demnității personale ca mărire de sine, alții Îl trăiesc În zbuciumul smereniei și al căinței. Toate aceste tipuri de atitudini, a căror exemplificare ar putea continua, nu sînt decît niveluri ale Înțelegerii propriei spiritualități, pe care - așa cum am văzut - unii o Închid În forme de egoism, trăind doar În iubirea de
[Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cu personalitatea atât de complexă a autorului ei, că deși tratează o temă atât de cunoscută și larg analizată, este o carte autobiografică a Părintelui. în ea îi descoperim sufletul său iubitor și înalt, frământările sale spirituale și neliniștile existențiale, zbuciumul și mâhnirea sa văzând cum unii ignoră rugăciunea, dar și speranța sa vie într-un timp nou al redescoperirii și cultivării valorilor creștine. în această lucrare, Părintele Ion Cârciuleanu aduce ofrandă sufletului său lui Dumnezeu, în stare de rugăciune, și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
sufletului nostru. Viața de azi, zisă modernă, se caracterizează prin grabă. Obișnuim să afirmăm că trăim în secolul vitezei, în secolul în care totul are un ritm accelerat. Rugăciunea are o lege sfântă, care ne face să ne desprindem din zbuciumul intens al acestei lumi, din frământările neâncetate pe toate planurile vieții și ale activității spirituale. Ne detașăm câteva clipe de cele lumești ca să ne putem ruga și viața noastră să devină sublimă, plină de pace și de bucurie. Prin rugăciune
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
pocăinței sunt postul, milostenia și toate lucrările bune care umplu golul din suflet și răscumpără vremea petrecută în păcat. Cred că nu este nici un creștin care să nu fi simțit greutatea și răspunderea păcatului, durerile unei conștiințe chinuite de remușcări, zbuciumul lăuntric al inimii care ne îndeamnă să facem binele în luptă cu legea trupului, care ne duce la păcat. Din mijlocul acestui chin sufletesc, Sf. Apostol Pavel strigă: „O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de trupul morții acesteia
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
ei nu-și pot depăși slăbiciunea (percepută distorsionat ca atotputernicie). Sufletul neiertător este plin de teamă și nu oferă iubirii, pentru a fi el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. El este un suflet trist, fără speranța unui respiro și a ușurării din chin. Sufletul neiertător este sfâșiat de îndoială, de neîncredere, confuz, atât în ceea ce-l privește, cât și față de tot ce vede; el este temător și mânios
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Anul 1 de apariție a ziarului : 1917. Tipografia C.D. Lupașcu - Bârlad. Iată cuprinsul câtorva numere din 1925: „M.S. Regele și Poporul” de D. Urzică; poeziile „Zile de toamnă” de Gh. Ponetti și „Alarmă” de G. Tutoveanu - „scrisă în vremuri de zbucium , dar și de glorie a regelui nostru, Ferdinand I ”; „Cronică feminină - Influența mediului” de Penelope D. Urzică, câte „o pagină - Tribuna industriei și comerțului”, „Răspândirea culturii la sate” cu o fotografie de la șezătoarea literară ținută de Societatea literară Academia Bârlădeană
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
în paragină („...munca mea... vai...”), o priveliște dezolantă. Acum în mintea inculpatei se cristalizează ideea de a-l pedepsi pe frate: „Mă gândeam de mult timp, cum să-l pedepsesc, să-l dau afară, să-l trimit la S. (tuta)...” Zbuciumul interior care o macină, resentimentele care îi accentuează starea de anxietate, modul în care acesta a răspuns ajutorului oferit înving respectul pe care îl avea față de frate (haiducul...), inculpata hotărând alungarea din casa părintească a fratelui (el este persoana care
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
e livrată sub formă de instigare sangvinar teroristă, așa cum se întâmplă în cazul unor comentatori TV. E timpul să ne luptăm pentru prezervarea flăcării anemice de civilizație și normalitate pe care am reușit să o dobândim după două decenii de zbucium politic și social. Măcar din acest punct de vedere și referința la un Imperiu a cărui provincie privilegiată ne revendicăm a fi e mai simpatică și mai profitabilă decât aluziile la presupuse virilități "gothice", căci am putea spune că încă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
așezat pe o piatră. Pictorul de război s-a lăsat pe vine lângă el. - Ești Înarmat, domnule Faulques? - Într-o oarecare măsură. - Atunci, nu te apropia prea mult. A urmat altă pauză lungă. Croatul părea că râde printre dinți, În zbuciumul liniștit, dar depărtat, al mării de sub faleză. - Să Înțeleg că ești mulțumit de pictura dumitale? Faulques a dat din umeri În Întuneric. - Cred că da - a dat din cap. Nu. Sunt sigur. E așa cum trebuia să fie. Markovic n-a
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
în spiritul pilduitor al genului, procesul de formare a caracterului. A scris și nuvele (Moara ciorii, 1981), epigrame, parodii și fabule ( Din desaga cu ciulini, 1988), precum și două romane istorice, Sub cârma vremii (1986), consacrat domniei lui Vasile Lupu, și Zbucium (1989), dedicat lui Ion Neculce. Pe baza scenariilor scrise de L. s-au turnat două filme. SCRIERI: Clopoțeii primăverii, Chișinău, 1972; Inimi înflăcărate, Chișinău, 1973; Brânduș, Chișinău, 1975; Vulcan, Chișinău, 1976; Moara ciorii, Chișinău, 1981; Sub cârma vremii, Chișinău, 1986
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287782_a_289111]
-
baza scenariilor scrise de L. s-au turnat două filme. SCRIERI: Clopoțeii primăverii, Chișinău, 1972; Inimi înflăcărate, Chișinău, 1973; Brânduș, Chișinău, 1975; Vulcan, Chișinău, 1976; Moara ciorii, Chișinău, 1981; Sub cârma vremii, Chișinău, 1986; Din desaga cu ciulini, Chișinău, 1988; Zbucium, Chișinău, 1989. Repere bibliografice: N. Bilețchi, Mesajul inimilor înflăcărate, „Moldova socialistă”, 1973, 31 decembrie; N. Bilețchi, Într-o nouă viață a căutărilor, „Moldova socialistă”, 1977, 9 ianuarie; Vasile Badiu, De pe vremea lui Vasile Lupu, LA, 1985, 22 august; A. Roșca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287782_a_289111]
-
și jurnal de criză 11. Fără Îndoială, relevant pentru studiul nostru centrat pe sinucidere este jurnalul de criză. Doar el (greu de găsit, de altminteri, În stare pură: nici un autor nu e capabil să noteze, Într-un jurnal intim, doar zbuciumul existenței sau doar fulgurația pură a ideii. Cazurile extreme, un Amiel, pentru prima situație sau Baudelaire, pentru a doua, rămân totuși rarisime. Notația aproape maniacală a lui Amiel, atent să capteze absolut totul, revenind de două sau mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
spune: Aceasta este acum os din oasele mele și carne din carnea mea; ea se va chema femeie [ishshah], căci din bărbat [ish] a fost luată" [Facerea, 2:22-23]. Se regăsește aici mitul arhetipal al androginului, prin care Platon sugera zbuciumul celui hărăzit să își caute întreaga viață jumătatea (partea), pentru a se întregi ca entitate. c) Geneza femeii este legată de înzestrarea ei cu o funcție esențială (pentru existența viitoare a omenirii căzute în păcat): aceea a procreației prin iubire
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cea de adolescență (Luttke, Gilbert, Hutinel și Lesne). După părerea altor autori există o deosebire netă între pubertate și adolescență. Spre deosebire de adolescență, care este o fază de liniștire și stabilitate, determinând și desăvârșind opera pubertății, pubertatea este o fază de zbucium și schimbări. Este stadiul cu cele mai intense transformări și modificări, perioada caracterizată printr-o „accelerare a creșterii fiziologice și somatice” (J. Piaget, B. Inhelder, 1970). Este, de fapt, ultima „accelerație” a creșterii biologice ce se manifestă cu pregnanță. Acest
Metodica predării fotbalului în gimnaziu by Gheorghe BALINT () [Corola-publishinghouse/Science/1663_a_3119]
-
investirea unor eforturi de promovare a artei naive din fiecare zonă. “Căci cine iubește pădurea, știe că vuietul ei nu devine posibil decît prin foșnetul aparte al fiecărui ram, și că numai toate Împreună Îi conferă rezonanța de catedrală și zbuciumul unui ocean vegetal răscolit de furtună. (4, pag. 179-180). Acest album În care Încercăm a prezenta cîteva pagini de artă naivă ieșeană, se dorește a fi o contribuție În această direcție. Iașul s-a remarcat ca un puternic centru al
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc. Apusul ne-ar cere doar o îndârjire goală, o biată libertate (calificativ cu totul inacceptabil), spectacolul zbuciumului nostru gol și alte asemenea noicisme. N-ar mai fi, după Noica, absolut nimic de făcut. Mai mult: desolidarizare totală și pe față și de scriitori (ca Goma, Țepeneag și alții) care au îndrăznit totuși să protesteze: Ce putem face
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
-n oceanul de ispite, Rostind în adevăruri ce fi-va să se poată Stai, tinere, o clipă și printre cărți adastă Afla-vei ce prin secoli s-a zămislit cu minte Că drumul înspre-nalturi e cale-atât de vastă E zbucium, înțelege-i ocean cu multe dune, E necuprinsu-n care vei fi de-acum-nainte Încununat de lauri, știință și renume ! Format întru rigoare și temeinicie de mari profesori de la facultățile de Filologie/Litere și Filosofie ale Universității ieșene, cărturarul Andone Cumpătescu, truditor
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
fără scumpete”) sau unele accente de nesfârșită însingurare și melancolie, lirismul lui D. prevestește, în câteva rânduri, neașteptat, intensități eminesciene. Stăpânind peste „unda mării”, „craiul țării” - divinitatea umanizată de o metaforă cu reverberații folclorice - face să tacă, într-un psalm, zbuciumul interior, dăruind aspirația spre necuprinsă odihnă: „Că pre tot craiul potoale, / Ca spuma mării cea moale”. Accentuat, un element de mișcare - zbaterea valurilor - figurează suferința lăuntrică, intensificată de mânia divină: „Ț-ai pusu-ț asupră-mi mânia ta svântă / Preste mine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
etape savante ale disperării. Surescitarea atinge faza mâniei teatrale când eroul află că vesta în care se bănuia a fi biletele fusese schimbată la o chivuță pe farfurii. Platitudinea obișnuită a lui Lefter, exasperată, dă un patos burlesc. După atâta zbucium, Lefter suferă alt șoc: găsește biletele. Acum devine euforic, și într-o petiție țanțoșă își dă demisia din slujbă. Îl aștepta o lovitură și mai grozavă. Biletele câștigase dar... viceversa. Aruncat pe rând de la supliciul disperării la cel al speranței
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a parcurs, de fapt, drumul invers al devenirii unui prozator. Afirmația nu se referă, bineînțeles, la aspectul valoric, ci doar la evoluția „canonică” întâlnită în majoritatea cazurilor.) În romanul de debut intenția era de a explora preocupările unor tineri debusolați, zbuciumul lor în gol, senzația de apăsare pe care o dă viața, intransigența unora, greșelile și abuzurile comise tocmai din dorința de a nu greși, spaima de banal, de ratare - toate acestea într-o perioadă când se lupta pentru un ideal
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286507_a_287836]
-
cu o anumită lipsă de modestie din partea poetului Ovidiu se compară cu Hercule la necaz: dușmanii lui Hercule (= Ovidiu) ar trebui să fie îmblânziți de către Tezeu (Albinovanus). Invitația preterețială la "exterminarea dușmanilor care obstacolau accesul în Istm" se naște din zbuciumul lăuntric al conștiinței sale. El este de-acum aproape disperat de lunga așteptare și de dorul chinuitor de Patrie: "să mi se dea licoarea de lotus care te face să-ți uiți Patria exclamă poetul -, eu o voi cumpăra cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
de vițeii care se reped zglobii la ugerele pline, de laptele care susură În șiștare, de aerul serii care vibrează de geamătul greu al taurilor. Imaginația se deschide, bucuroasă, spre mit, opunînd (după un procedeu romantic răspîndit) acestei nemișcări pline zbuciumul erotic. Un factor de ocrotire și de mulțumire este căminul În sensul cel mai prozaic, templul unei instituții sacre: familia. Se va vedea atunci cînd vom analiza poezia dedicată erosului că Heliade pune la baza sistemului său de valori morale
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]