3,317 matches
-
Filipescu și C. Holban), a-l saluta cu toasturi entuziaste. Oameni politici importanți, ca N. Filipescu, Take Ionescu, I. Lahovary, C.C. Arion, C. Dissescu, sau intelectuali de primă mărime, ca Delavrancea, Rădulescu-Motru, au făcut parte din suita care a celebrat zgomotos prezența la București a acestui reprezentant funambulesc al culturii franceze de atunci, ținînd mai degrabă de zonele ei periferice efemere, ca un fel de necesar exutoriu al rătăcirilor ei morale. Va fi fost implicat poate în acest entuziasm exacerbat ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
personajului” trecut prin extravaganța esteticii dandy, manifestele avangardiste vădesc o „conștiință a jocului” și apelează la o „gestică de comedie, uneori elegant-rostandiană, alteori burlescă”. Cu măști de clovn pe texte, autorii joacă de fapt comedia „proclamației către popor”, parodiind stilul zgomotos al reclamei comerciale sau de circ. Însă nu numai manifestele sînt „teatralizante”, ci, la limită, întreaga noastră producție radical-avangardistă din anii ’20: revista 75 HP, ca și unele numere speciale din revistele unu și Alge, este concepută histrionic, asezonată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
asupra timpanului: țipa la el de jos, din hol. Încă pe jumătate adormit, nu-i deslușea cuvintele. Atacul acesta putea fi parat cu un simplu „da, da“ sau „îhî“. A doua oară trecea la amenințări sau proceda ca acum, tropăind zgomotos pe scări și strigând la el. Nici de data aceasta nu avea de ce să se teamă. Răspundea pur și simplu că tocmai se îmbracă. — Vezi să nu mă minți! — Bine. Zău că vin! Nu mai putea fi dusă de nas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
vânzare în ziua aceea. — Ce-o să te faci? Dacă e străin, n-o să-i poți vorbi în japoneză. Cred că va trebui să înveți măcar câteva cuvinte englezești. — Ce tot spui? Știu destulă engleză ca să mă descurc. Iritată, Mă-chan zăngănea zgomotos vasele în chiuveta din bucătărie. — A, da? zise el. — Fisherman back. — Ce naiba zici acolo?... Nici măcar atâta engleză nu știi? îi zise Mă-chan, cu un zâmbet rece. Înseamnă că a venit pescarul, omul nostru cu peștele. A, da, normal. Eu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pe el, dar în loc de cămașă purta un pulover de damă roșu, zdrențăros. — Atunci noi plecăm acasă, spuse femeia. Bătrânul nu i-a răspuns. Și-a turnat în ceașcă un lichid negru dintr-un ceainic din lut și l-a sorbit zgomotos. După ce-au plecat femeile, a continuat să tacă, bându-și ceaiul, cu privirile ațintite asupra lui Gaston, studiindu-l atent. Într-un târziu spuse: — Nu ești american, nu? De unde ești?... Adică nu-i nevoie să-mi răspunzi. Ghicesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
că a fost văzut pe-acolo un străin care semăna cu Gaston. Noi facem verificări în continuare, dar se pare că e vorba de altcineva. Takamori coborî privirile. Polițistul luă ceașca cu ceai adusă de secretară și începu să soarbă zgomotos. — Am întocmit un raport oficial pe care l-am trimis Ambasadei Franței... Credeam că poate știți dumneavoastră pe unde ar putea fi. — Gaston și-a lăsat la noi acasă bagajul, adică un sac vechi din molton. Poate... Au stabilit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
N-avea să-mi spună nimic pămîntul? Tot pămîntu-acesta neîndurător de larg și-ucigător de mut, nimic? Ca să-l aud mai bine mi-am lipit de glii urechea - îndoielnic și supus - și pe sub glii ți-am auzit a inimei bătaie zgomotoasă. Pământul răspundea. GORUNUL În limpezi depărtări aud din pieptul unui turn cum bate ca o inimă un clopot și-n zvonuri dulci îmi pare că stropi de liniște îmi curg prin vine, nu de sânge. Gorunul din margine de codru
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
o familie numeroasă, ca a voastră. — Bun, zise ea, cuprinzîndu-mi umerii cu un braț și strîngîndu-mă. Pentru că acum poți să fii membră a acestei familii. Cum ți se pare? — Minunat. Și nu mințeam. Prînzul a fost delicios. Și lung. Și zgomotos. Pe măsură ce trecea vremea, Dan, Emma și Richard păreau să redevină adolescenți, iar eu nu m-am putut abține și m-am alăturat lor, simțindu-mă ca o școlăriță neastîmpărată, chicotind la glumele spuse pe ascuns, ca să nu le audă părinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Aceasta oftează. — Sally, da’ știi că ești de plîns? — De unde să știu ce anume ar trebui să suport și ce nu, dacă o femeie măritată de atîta vreme, ca tine, nu-mi spune? — Bine. Trage vînturi În pat. — Încet sau zgomotos? sar eu În ajutor. Nici măcar. CÎt se poate de tare și de revoltător. Mă jur pe ce-am mai sfînt că fundul bărbatului meu e cea mai distrugătoare armă din dotarea acestei țări. Sally clătină din cap. — Scuză-mă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
șeful meu oftează și se oprește din ce are de zis ca să mă țintuiască cu privirea, În vreme ce eu mă Înroșesc ca sfecla. Crezi oare că ar fi mai nimerit să răspunzi la telefon? Întreabă el, căci vibrațiile mobilului par mai zgomotoase și mai deranjante decît ar fi fost În mod normal, din cauza liniștii din sala de conferințe. — Îmi cer scuze. Închid imediat telefonul, Înjurînd-o În minte pe afurisita asta de femeie. — Nu e ceva urgent și poate cu siguranță să suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu siguranță minunată. Florile (bujori și calle) au fost extraordinare În simplitatea lor, mîncarea delicioasă, iar orchestra (Dan și cu mine am fi preferat un DJ, dar Linda și Michael au insistat să avem orchestră) a fost și suficient de zgomotoasă, și destul de Însuflețită pentru ca invitații să danseze mai toată seara. Ca simplu spectator (căci, la drept vorbind, așa mă simțeam), trebuie să recunosc că a fost impresionant. Cea mai luxoasă și mai extravagantă nuntă la care am participat vreodată. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Întoarceți din luna de miere, tu și Ellie veți veni să stați puțin la noi. Dan se uită la mine, iar eu am Încuviințat. — Ne-ar face mare plăcere, tată, zîmbi el și-i strînse mîna. Linda Își făcu apariția zgomotos. — Hei! Nu știam că o să vorbiți și dumneavoastră! Mă Împinse Într-o parte, ca să se prezinte tatei. — Eu sînt Linda, mama lui Dan, iar el este Michael. Nici nu știam că sînteți aici. Îmi aruncă o scurtă privire, care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iasă și soarele, așa că putem să ne jucăm cu Tom În grădină. O să pun de ceai imediat. — SÎnt complet de acord. Femeia asta e de vise rele, spune cumnată-mea, ținîndu-l În brațe pe Tom și acoperindu-l cu sărutări zgomotoase, care-l fac să chițăie și să rîdă. Dar cred că are cele mai bune intenții. Vorbele ei Îmi amintesc de cele ale lui Fran și mă Întreb dacă e oare o idee bună să mă confesez Emmei. În fond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pe Tom cu părul ei lung, În timp ce micuțul chicotește incontrolabil și se Întinde să-i atingă fața. — Te pricepi la copii, nu? zîmbesc eu. Încă o fațetă ascunsă a personalității tale. Îmi plac la nebunie copiii mici. Emma Îl sărută zgomotos pe Tom pe gît, făcîndu-l să rîdă și mai tare. — Oricînd vrei să stau eu cu el, nu trebuie decît să-mi spui. — Vorbești serios? — Desigur. — Pentru că joia asta sîntem invitați la cină de niște prieteni noi de-ai noștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
brațele lui Aristotel, dar nu te-ai dat înapoi să-i lingușești pe protectorii de care ai avut nevoie. Iezuiții nu-ți cereau prea mult. Te-ar fi lăsat să-ți susții ideile dacă ai fi făcut-o mai puțin zgomotos și provocator, punîndu-l și pe Papă într-o situație delicată. Ți-ai închipuit că nimeni nu va îndrăzni să se lege de tine. Abia când ți s-a făcut frică ai dat înapoi. Ai avut curaj ― se zice ― doar până la
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
să vadă cum sfârșește un nefericit de eretic. După care s-ar fi dus acasă, pentru a le povesti celor care nu fuseseră în piață cum a fost. Cu toții grăbindu-se să considere că mersesem prea departe, îmi susținusem prea zgomotos ideile, provocând Inchiziția să nu poată ignora erezia, pentru ca, astfel, să nu fie nevoiți să se rușineze de cumințenia lor. Mă purtasem prea sfidător. Drept care, cu părere de rău, se vedeau obligați să admită că găsisem, în definitiv, ceea ce căutasem
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
decât ea în încăpere, și orice obiect de aur și de argint, orice postav fin sau broderie era întunecat de imensa ei umbră vălurită. Mânca pâinișoare făcute cu miere și grămăjoare de migdale, nuci și alune, pe care le ronțăia zgomotos între dinți. Mai curând înfășurată fără urmă de gust decât îmbrăcată, stătea într-o poziție vulgară, cu picioarele desfăcute, din pricina coapselor enorme. I-am sărutat poalele rochiei, și aceea pătată. M-a cercetat în tăcere o vreme. După care, continuând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
într-un colț, lăsându-i sub paza a doi longobarzi din cei trei. Am coborât o a treia scară, foarte abruptă, ajutați să înaintăm în beznă de o vagă lumină venită parcă tocmai din fundul pământului. Auzeam valurile spărgându-se zgomotos de stânci. Ne-am trezit într-o grotă cu podeaua jilavă și nisipoasă, în care răsfrângerea razelor pe apă lumina un străvechi templu transformat în altar. Grilajul masiv și ruginit care despărțea grota de mare era dat de perete. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aflau scările care duceau spre locul rezervat matroanelor, colibe deschise în care au fixat niște bucăți de fier, aramă și bronz. Un slujbaș le lovea cu o măciucă, stârnind un sunet puternic și, pentru urechile mele, supărător. În felul ăsta zgomotos se dădea de veste credincioșilor începutul slujbelor mai importante. Culmea este că, în ziua botezului, pentru prima dată zarva aceea nu m-a enervat. Mozaicul de pe cupola cristelniței îl reprezenta pe Iisus pășind dinspre apus spre răsărit, botezat în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de jos. M-am dus la spital și am furat câteva pungi cu sânge. Când am ajuns acasă, am deschis calculatorul și am căutat informații despre criminal. După multe ore de lucru, m-am trântit în pat și am oftat zgomotos. Habar nu aveam unde va ataca acum. Prima dată a atacat pe strada 326, apoi strada 358, iar mai apoi pe plajă! Nu înțeleg...ia, stai! M-am ridicat din pat și am luat harta orașului în mână. Prima dată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și oameni au venit lângă tine și mi te-au cules ca pe o floare, te-au dus undeva. Mi se sfărâma ceva în mine. Priveam locul unde ai căzut, ca o frunză slabă, bolnavă. Am înmărmurit la auzul cuvintelor zgomotoase și agitate: Atac de cord! Azi, lângă al tău mormânt, mă gândesc cât de scurtă și diafană ți-a fost viața. N-am venit la înmormântare, regret. M-am comportat ca un amorezat și totuși te știam doar de o
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Înalt, frumos, cu părul lăsat pe spate, mândru și voinic, Prâslea visă că ajunge din lumea poveștilor în lumea reală, o lume stranie pe care nu o cunoștea. Prâslea merse să cunoască această lume, dar lui i se părea prea zgomotoasă și agitată. Obișnuit cu niște curți mari, unde se plimba în voie, ajunge mai întâi pe o șosea plină de mașini care îl claxonau, deoarece mergea nestingherit prin fața lor. Era impresionat de ceea ce vedea: case mari, oameni mulți, mașini colorate
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
meu altfel măsoară clipele, orele: prin întrebări, nedumeriri, emoții, tristețe, așteptări. Cred că dincolo de podoaba de pe mână, privirea fiecăruia măsoară timpul într-un fel aparte. În ochii noștri bate ceasul vârstelor, iar ,,muzica” lui pornește din inimă. Această muzică este zgomotoasă, romantică, tristă, după vârstele omului sau după felul său de a trăi clipa. Ceasul inimii cred că nu este sincronizat cu ceasul de pe mână, cu orologiul, cu pendula, cu cronometrul... cu Big Ben-ul Londrei. El măsoară fericirea, liniștea, disperarea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
generații întregi. Nu era pământ disponibil pentru toți în țara mamelor lor. Dacă familia nu pleca împreună, femeile aveau să asiste cu inima frântă la lupta dintre fiii lor sau la răspândirea lor care încotro. Suflarea Zilpei devenea grea și zgomotoasă când femeile vorbeau despre plecare. - Eu nu pot să plec, spunea ea. Nu pot să las copacul sacru, care e sursa mea de putere. Și nici bamah-ul, care e ud de la ofrandele pe care le-am adus. De unde o să știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
prea mulți oameni cu părul roșu pe aici. Acolo de unde vin eu se zice că femeile cu părul roșu sunt concepute în timp ce mamele lor sunt la menstruație. Așa de înapoiați sunt oamenii în nord. Bilha a izbucnit într-un râs zgomotos la auzul unei așa mojicii din partea unei străine. Asta a părut să-i facă plăcere musafirei noastre, pentru că s-a întors spre Bilha și s-a prezentat: - Mă cheamă Werenro și o slujesc pe Bunica. Și și-a dat părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]