24,729 matches
-
acelui proprietar. De asemenea, când pământul șanțului este aruncat ori înălțat pe o parte a acestei despărțituri, înseamnă că el este proprietatea numai a proprietarului spre care este aruncat pământul. Există și semne de necomunitate a despărțiturilor dintre proprietăți. Șanțurile, zidurile, gardurile etc. sunt deseori motive de vrajbă între proprietari, care pot fi totuși stopate prin procedura medierii, dacă mediatorul cunoaște bine reglementările pe această linie. Iată, de exemplu, proprietarul unui teren pe care se află o construcție, îl poate obliga
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
Tot la fel, proprietarii vecini sunt obligați să contribuie la cheltuielile de întreținere a gardului, ca semn despărțitor dintre proprietăți, proporțional cu dreptul fiecăruia. Codul civil prevede și excepții de neparticipare, de necontribuire la cheltuielile de întreținere și reparare a zidului (gardului) despărțitor. De zidul comun pot fi sprijinite anumite construcții dacă sunt respectate regulile statuate prin Codul civil. La nevoie, oricare dintre coproprietarii zidului poate să-l înalțe în așa mod încât acesta să reziste, iar în caz contrar are
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
vecini sunt obligați să contribuie la cheltuielile de întreținere a gardului, ca semn despărțitor dintre proprietăți, proporțional cu dreptul fiecăruia. Codul civil prevede și excepții de neparticipare, de necontribuire la cheltuielile de întreținere și reparare a zidului (gardului) despărțitor. De zidul comun pot fi sprijinite anumite construcții dacă sunt respectate regulile statuate prin Codul civil. La nevoie, oricare dintre coproprietarii zidului poate să-l înalțe în așa mod încât acesta să reziste, iar în caz contrar are obligația să-l reconstruiască
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
Codul civil prevede și excepții de neparticipare, de necontribuire la cheltuielile de întreținere și reparare a zidului (gardului) despărțitor. De zidul comun pot fi sprijinite anumite construcții dacă sunt respectate regulile statuate prin Codul civil. La nevoie, oricare dintre coproprietarii zidului poate să-l înalțe în așa mod încât acesta să reziste, iar în caz contrar are obligația să-l reconstruiască cât vrea de gros, dar pe fondul său și cu cheltuiala sa. Vecinul, pentru a redobândi proprietatea comună asupra zidului
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
zidului poate să-l înalțe în așa mod încât acesta să reziste, iar în caz contrar are obligația să-l reconstruiască cât vrea de gros, dar pe fondul său și cu cheltuiala sa. Vecinul, pentru a redobândi proprietatea comună asupra zidului va trebui să plătească jumătate din valoarea materialelor folosite și a manoperei, cât și a terenului pus la dispoziție de către vecin, pentru îngroșarea zidului. B. Forma de proprietate ÎN DEVĂLMĂȘIE Este forma de stăpânire sau de folosire în comun a
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
gros, dar pe fondul său și cu cheltuiala sa. Vecinul, pentru a redobândi proprietatea comună asupra zidului va trebui să plătească jumătate din valoarea materialelor folosite și a manoperei, cât și a terenului pus la dispoziție de către vecin, pentru îngroșarea zidului. B. Forma de proprietate ÎN DEVĂLMĂȘIE Este forma de stăpânire sau de folosire în comun a bunurilor aflate în devălmășie sau de-a valma. Proprietatea în devălmășie în sensul prevederilor codului civil înseamnă că dreptul de proprietate aparține în același
Noţiuni juridice de bază utile pentru mediatori şi mediere redate şi comentate by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Law/1772_a_92273]
-
Ștefan se străduia În zadar să-l estompeze, să și-l rețină sub forma unor icnituri și geamăte scurte, apoi cele două gazde amuțiră atunci când văzu că oalele, una câte una, sunt luate de la locul lor și din spărtura falsului zid apăru mai Întâi capul lui Ștefan și după ce acesta se Împiedică și sparse una din oalele de lapte, omul păși În odaia mică. Maria țâșni imediat afară, potrivi bățul de „nu suntem acasă”, cu o viteză de care nu o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
sunt viu și pot gândi!”. Se Înțeleseră din priviri că asta le este soarta și că au o misiune riscantă și o obligație morală așa cum rar se Întâmplă printre oameni. Ștefan se duse În „salon” iar Victor Începu să refacă „zidul” de oale, timp În care vorbea clar: Domnul Fane te invit „să gândim pozitiv, ca doi oameni inteligenți” (uză el de o vorbă care Îl marcase și pe care o preluase de la maiorul de miliție, când acesta Îi trase aproape
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
tot ce găsi ea bun În frigider, apoi Îl pupă pe amândoi obrajii pe „iubitul și dragul meu nenea Popa” și Îi vorbi din ochi despre preaplinul din sufletul ei. Ajuns acasă, Victor trăi o altă bucurie atunci când discutând prin zid cu Ștefan, acesta Îi spuse că este foarte sigur că aceste medicamente sunt bune și-și vor face efectul asupra celor două răni care nu se Închideau. L-a Întrebat de Sorina, a plâns calm și reținut, așa cum numai bărbații
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
de Gare de l’Est? — N-am fost niciodată în partea aia, spuse Pierre. Eu cunosc Gare Montparnasse. —Așa? Atunci n-ai de unde să știi de St Jean... Pierzându-și orice speranță, Chavel renunță și se așeză din nou lângă zidul de ciment, departe de toți ceilalți. În noaptea aceea împușcăturile se auziră pentru a treia oară: o rafală scurtă de mitralieră, câteva focuri de armă răzlețe și ceva ce semăna cu explozia unei grenade. Prizonierii stăteau întinși pe jos, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fost gata, Krogh și băcanul semnară testamentul. —Tu să ții hârtiile, îi spuse Janvier primarului. Poate nemții or să te lase să le trimiți după ce termină cu mine. Dacă nu, le păstrezi până la sfârșitul războiului... Se sprijini cu spatele de zid, tuși epuizat și spuse: Sunt un om bogat. Totdeauna am fost convins că voi ajunge bogat. Treptat, lumina părăsi celula, traversând-o de la un capăt la altul ca un covor care se rulează. Întunericul îl înghiți pe Janvier, pe când funcționarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
bulevardul Montparnasse, o fată care primea o sărutare, un consiliu municipal care-și alegea primarul, iar în mintea a trei bărbați viitorul rămânea la fel de implacabil ca însăși nașterea - un culoar de vreo patruzeci de metri acoperit de zgură și un zid de cărămidă purtând urme de gloanțe. Lui Chavel i se părea acum, după ce depășise criza de isterie, că acel culoar banal era infinit mai dezirabil, până la urmă, decât drumul lung și obscur în care își plantase propriile picioare. Partea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încuiase casa și, dacă pentru el timpul aproape că stătuse în loc, aici părea să fi trecut în goană. Pe durata câtorva sute de ani casa îmbătrânise încet, imperceptibil: anii nu lăsaseră mai mult decât o umbră în plus pe un zid. Asemeni unei femei între două vârste, casa se ținuse bine, aranjându-și tenul la momentul potrivit; acum însă, în patru ani, toate eforturile anterioare se spulberaseră și masca de email, neglijată, era vârstată de crăpături. Pe alee crescuse iarba printre pietricelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nu mai mare decât aceea a unui covor. În rest, de jur împrejur, totul avea un aspect dezolant. Își aminti cum arăta locul odinioară, cu straturi de căpșuni, tufe de coacăze și de zmeură, scăldat în parfumul dulce-amărui al ierburilor. Zidul care despărțea grădina de ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum spre grădină vreun hoț; asta se întâmplase cu mult timp în urmă, căci peste pietrele căzute la pământ crescuseră urzici. Bărbatul rămase privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ogoare se prăbușise într-un loc - sau poate pe aici își croise drum spre grădină vreun hoț; asta se întâmplase cu mult timp în urmă, căci peste pietrele căzute la pământ crescuseră urzici. Bărbatul rămase privind îndelung prin spărtura din zid spre ceva ce rămăsese neatins de trecerea timpului: pajiștea care cobora în pantă spre râu și ulmii de pe mal. Pentru el casa era un lucru pe care-l stăpânești, iar lucrurile pe care le stăpânești stau sub blestemul schimbării. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
și cinci, după ceasul primarului și șapte fără două minute după ceasul deșteptător al lui Pierre) germanii veniseră și îi luaseră pe Voisin, Lenôtre și Janvier. Acela fusese momentul când îndurase cea mai cruntă rușine din viața lui, așezat lângă zid, urmărind expresia de pe chipurile tovarășilor săi și așteptând să audă răpăitul împușcăturilor. Deja devenise unul de-al lor, un om fără bani și fără o poziție socială, iar ei îl acceptaseră în mod firesc și începuseră să-l judece după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de casă simțea o rușine aproape la fel de intensă. Căci își dăduse seama că Janvier i-ar mai putea fi de folos o dată, chiar și după moarte. Ferestrele goale îl priveau întocmai cum îl priviseră ochii celor din celulă așezați pe lângă ziduri. Își ridică ochii și cuprinse totul dintr-o singură privire: cercevelele nevopsite, geamurile sparte acolo unde fusese cândva biroul lui, balustrada terasei ruptă în două locuri. Apoi privi în jos, la picioarele lui care răscoleau pietrișul. Se gândi că poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mâine la prânz... Dar Charlot nu se mai întoarse. De aproape două zile nu mâncase decât niște chifle. Își dădu seama brusc că a ajuns exact în punctul din care plecase. În lumina soarelui de după-amiază se sprijini de un zid și i se păru că aude ticăitul ceasului primarului. Bătuse cale lungă și se trudise din răsputeri, dar acum se găsea din nou la capătul culoarului cu zgură, cu spatele la zid. Tot avea să moară, măcar să fi murit bogat, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
plecase. În lumina soarelui de după-amiază se sprijini de un zid și i se păru că aude ticăitul ceasului primarului. Bătuse cale lungă și se trudise din răsputeri, dar acum se găsea din nou la capătul culoarului cu zgură, cu spatele la zid. Tot avea să moară, măcar să fi murit bogat, fără să le fi făcut necazuri altora. O porni încet spre Sena. După un timp nu mai auzi ceasul primarului; auzea în schimb un foșnet ritmic, ca un mers târșâit. Îl auzea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
primarului; auzea în schimb un foșnet ritmic, ca un mers târșâit. Îl auzea așa cum auzise și ceasul primarului și înțelese că totul e o iluzie. La capătul unei străduțe pustii licărea râul. Constată că respira greu și se sprijini de zidul unei vespasiene, rămânând pe loc, cu capul plecat, căci strălucirea râului îl amețise. Foșnetul ritmic se apropie și se opri în spatele lui. Firește, și ceasul se oprise la un moment dat. Nu dădu nici o atenție acestei noi iluzii. —Pidot, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
când căruța trecu pe lângă el și-și acoperi fața cu mâna, dar Roche nu-i dădu nici o atenție; ochii întunecați, crânceni nu vedeau decât drumul din fața lui, iar bustul lui mutilat se înălța între el și lumea toată ca un zid prăbușit. Charlot constată cu timpul că erau prea mulți oameni pe drum ca el să atragă în vreun fel atenția celorlalți. Pe toate drumurile Franței oamenii își căutau calea spre casă venind din lagăre, din ascunzători, de pe meleaguri străine. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
momentan din ceață. Pe ambele părți ale drumului se întindeau parcele lungi, cenușii, fragmente de cremene licăreau ca niște așchii de gheață, o pasăre se ridică și apoi se depărtă în zbor. Drumul coborî din nou, ceața îi închise între ziduri imateriale, iar pașii lui continuau pledoaria constantă, fără răspuns. —Ai obosit? întrebă el. — Nu. — Mi se pare tare curios să merg întruna pe drum drept, fără urcușuri și coborâșuri. Ea nu răspunse și lui îi plăcu tăcerea ei, nimic nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dau măcar o coajă de pâine, interveni iute Charlot. Prea ar fi fost inuman. A plecat pe ușa din spate. Thérèse își îndreptă privirea spre fereastră și spre vremea mohorâtă de afară. Se auzea cum rafalele de ploaie bat în ziduri, în ferestre și cum se scurge apa din streșini. Pe o astfel de vreme nici o ființă omenească n-ar trebui să stea sub cerul liber, își spuse el, grozav trebuie să-l mai urască. Se gândea cu detașare la Chavel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ca niște giuvaiere: avea sentimentul că unul sau altul dintre acești oameni mari putea fi amanetat, la nevoie, pentru un câștig imediat. Și totuși în aceeași dimineață, mai devreme, în St Jean, îl cuprinsese o neliniște trecătoare când văzuse pe zidul de lângă secția de poliție un afiș cu o listă cu nume de colaboraționiști aflați în libertate (printre care și al său) și un altul care se referea la moartea unui om într-un sat cam la optzeci de kilometri distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
dragoste adevărată care ar fi fost în egală măsură dispusă să-l accepte pe șarlatanul Carosse așa cum îl acceptase și pe lașul Chavel. Nu-l mai interesa nimic pe lumea asta decât să reușească să înalțe între ei doi un zid indestructibil... cu orice risc, își spuse el, cu orice risc... — Știi ceva, ia-ți patul tău și umblă, zise Carosse. Aici nu mai ești deloc bine-venit. —Mademoiselle Mangeot este stăpâna casei. Să vorbească ea. Ce escroc nenorocit! A venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]