2,112 matches
-
mai departe și, într-o notă, publicată în Democratic Review, în noiembrie 184463, reluată, apoi, aproape fără schimbări importante, în Eureka (1848), declară că perfecțiunea este imposibilă în "construcțiile umane" (human constructions), aceasta fiind un atribut, rezervat de el, doar zidirilor divine: Plăcerea pe care o derivam din manifestarea ingenuității umane este în rațio de aproprierea de această formă de reciprocitate dintre cauza și efect. În construcția intrigii, de exemplu, în literatura ficționala, ar trebui să țintim să aranjam astfel incidentele
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
BOIA Lucian, România, țară de frontieră a Europei, Humanitas, București, 2002. CARAGEA Cecilia, Dialog cu Zoe Petre, Dacia, Cluj-Napoca, 2000. CIUCEANU Radu, Securitatea în ultimele ei zile, "Caietele Revoluției", nr. 1 (20), 2009, p. 22-25. CONSTANTINESCU Emil, Timpul dărâmării, timpul zidirii (4 volume: Cele două fețe ale zidului, Pietre de încercare, Lumea în care trăim, Cărțile schimbării), Universalia, București, 2002. CONSTANTINESCU Emil, Adevăruri despre România, Universalia, București, 2005. CONSTANTINESCU Emil, Revoluția din decembrie '89: Păcatul originar, sacrificiul fondator, I, Revoluția română
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
A History of Romania, Kurt W. Treptow (ed.), The Center for Romanian Studies, Iași, 1996. 9 "Romania and the Holocaust", The Romanian Digest, Los Angeles, octombrie 2004. 10 Emil Constantinescu, Un moment al neuitării, în Emil Constantinescu, Timpul dărâmării, timpul zidirii, vol. III, Ed. Universalia, 2002, p. 162. 11 George Voicu, "L'honneur national roumain en question" în Les Temps modernes, noiembrie-decembrie 1999. 12 Alex Mihai Stoenescu, Armata, mareșalul și evreii, Rao International Publishing Company, București, 1998. Despre Shoah,vezi și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
registru metaforic de inspirație masonică, maestrul metaforelor revelatorii care a fost L. Blaga (1995) [1950] a reperat "mesianismul cărții" (p. 98) drept crezul ce a acționat ca resort al mișcării inițiate de Școala Ardeleană. "Cărțile erau pentru ei cărămizi pentru zidirea lumii. Și ei se simțeau chemați să pună umărul la zidirea unei lumi în grai românesc" (Blaga, 1995, p. 99). Cuvântului scris, sub forma tipăriturii, stă la baza articulării conștiinței naționale. B. Anderson (2000) [1983], în influentul său studiu în
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
L. Blaga (1995) [1950] a reperat "mesianismul cărții" (p. 98) drept crezul ce a acționat ca resort al mișcării inițiate de Școala Ardeleană. "Cărțile erau pentru ei cărămizi pentru zidirea lumii. Și ei se simțeau chemați să pună umărul la zidirea unei lumi în grai românesc" (Blaga, 1995, p. 99). Cuvântului scris, sub forma tipăriturii, stă la baza articulării conștiinței naționale. B. Anderson (2000) [1983], în influentul său studiu în care asemuiește națiunea unei "comunități imaginate", a stăruit asupra relației intrinseci
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
motive pragmatice, recomandă utilizarea grecii ca limbă de predare în școală. Abecedarul și derivatele sale (cărțile de citire, "ducerile de mână", prime cunoștințe) - vehiculele livrești ale secularizării - vor impune un țel complementar educației, până atunci complet subjugată scopului suprem al zidirii morale a subiectului religios: producerea de subiecți obedienți statului, docili politic și utili pe plan economic. Este finalitatea ideologică a ceea ce am numit, mai sus, patriotism utilitarist sau instrumental. Educația este însărcinată, în privința misiunii sale, cu o dualitate asimetrică: edificarea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și numele de "bucoavnă"), cartea era menită să îi introducă pe puținii învățăcei în tehnica buchisirii pentru a le sluji la treburile bisericești și, cu bătaie mai lungă, în vederea edificării religioase. Finalitatea educațională a bucoavnei consta, fără niciun dubiu, în zidirea sufletească. Întru aceasta, bucoavna își asuma sarcina preliminară, tehnică, "să deprindă pe copii cu învățătura de carte", după cum este statuat încă de pe coperta cărții (Bucoavna Bălgrad 1699, ediție critică, 1989, p. 133). Având un conținut exclusiv religios (ortodox), prima parte
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
originea latină a poporului român, fapt pentru care consideră necesar ca istoria românilor să fie prefațată de o incursiune în preistoria Romei. Odiseea poporului român începe așadar cu "Stricarea Troiei". "Nașterea și creșterea lui Remul și a lui Romul", apoi zidirea Romei, ș.a.m.d., sunt cărămizi fundaționale nu doar ale istoriei Imperiului Roman, ci și ale poporului român, a cărui excrescență și este. O linie continuă traversează narațiunea istorică de la căderea Troiei, nașterea lui Romulus, zidirea Romei, înființarea Republicii, și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a lui Romul", apoi zidirea Romei, ș.a.m.d., sunt cărămizi fundaționale nu doar ale istoriei Imperiului Roman, ci și ale poporului român, a cărui excrescență și este. O linie continuă traversează narațiunea istorică de la căderea Troiei, nașterea lui Romulus, zidirea Romei, înființarea Republicii, și mai apoi a Imperiului, până la bătăliile romanilor cu dacii. Toate aceste evenimente sunt aliniate într-un singur șirag pe verticala timpului istoric a poporului român. Astfel este subliniată în forță nu doar originea romană a românilor
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
originalitate radicală. Înaintea lui, Samuil Micu (1995) [1805], în lucrarea sa nepublicată Istoria și lucrurile și întâmplările românilor a început nararea trecutului românesc pornind de la " Stricarea Troiei", ajungând în cele din urmă la nașterea lui Romulus și Remus și la zidirea Romei. Iar Gheorghe Șincai, în Hronica românilor, rămasă și ea nepublicată până în 1853, utilizează în paralel un sistem de datare dublu: cronologia creștină (care formează principalul cadrul de referință temporal în funcție de care este structurată cronicăresc întreaga secvență de evenimente narate
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
referință temporal în funcție de care este structurată cronicăresc întreaga secvență de evenimente narate de Șincai) este pe alocuri dublată de specificarea anului de la fundarea Romei. Spre exemplu, din când în când, Șincai face astfel de referiri: "Anul 306. Care este de la zidirea Romei 1059" (Șincai, 1886, p. 58) [1811]. Laurian a preluat de la Micu înrădăcinarea originii istoriei române în preistoria romană, iar de la Șincai sistem cronologic roman, pe care l-a transformat în principalul cadru de referință temporală a evenimentelor istorice. "Implicatura
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
suveranilor și ale altor figuri istorice de prim rang, precum și 224 de busturi ale Regelui Carol. Douăzeci de mii de hărți ale României Mari, în 13 culori, au fost tipărite în 1923 pentru a acoperi pereții claselor. În comparație, pentru zidirea sufletească și educația religioasă au fost tipărite o Icoană a Maicii Domnului și alte trei tablouri religioase în câte 10.000 de exemplare fiecare, o altă icoană cu Iisus Cristos fiind în curs de tipărire. Alte 20.781 de tablouri
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
economia simbolică a trecutului românesc. Această lipsă este accentuată și de nevalorizarea anului 1918, anul Unirii Transilvaniei de Regatul României. Ceea ce se va condensa în conștiința națională românească drept apexul împlinirii unui destin istoric nu figurează ca piatră unghiulară în zidirea națiunii române, fiind tratată ca parte dintr-o secvență unificatoare. Absența este cu atât mai pregnantă cu cât ziua de 1 decembrie, data adoptării Rezoluției de la Alba Iulia prin care Adunarea Națională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat și Țara
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
uman este, "într-o oarecare măsură, același pentru toți cetățenii" (Durkheim, 1980, p. 38) [1911]. În contextul tranziției postcomuniste, idealul de om despre care vorbește Durkheim ca finalitate a educației în societatea românească a luat forma cetățeanului angajat civic. De la zidirea antropologică a Românului Național în secolul al XIX-lea, revizuit în idealul omului socialist instituit de regimul comunist, s-a trecut la construirea cetățeanului european sub auspiciile politice ale postcomunismului românesc. Călcând pe urmele analizei întreprinse de S. Szakács (2013
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
sat de călugărițe dar și de mireni, are mai multe biserici). Vă mai amintiți poezia Melancolie: „Bogată în întinderi stă lumea ’n promoroacă / Ce sate și câmpie c’un luciu văl îmbracă;/ Văzduhul scânteează și ca unse cu var / Lucesc zidiri, ruine pe câmpul solitar./ Și țintirimul singur cu strâmbe cruci veghează / O cucuvaie sură pe una se așează / Clopotnița trosnește, în stâlpi izbește toaca,/.../ Biserică ’n ruină / Stă cuvioasă, tristă, pustie și bătrână /.../ Drept preot toarce-un greer un gând
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
teamă ca Sfânta Vineri să nu le apară noaptea în vis ca să le certe și să le schilodească. Vinerea bărbații nu lucrează la vie, nu găuresc în lemn, nu încep nici un lucru, nu cumpără și nu vând. Vinerea simbolizează ziua zidirii omului, este ziua când s-a răstignit Hristos. Sâmbăta este o zi nefastă, cea mai nenorocoasă din săptămână, având un ceas rău. Sâmbăta nu se începe nicio lucrare și nu se pleacă la drum. Duminica este o zi bună, o
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
ajutătoare / Și folositoare, / Ajută-mi, Doamne! / Sfântă marți! / Curătoarea ceriului / Și-a pământului, / Mă rog sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare / Și folositoare, / Cu rugă rugată, / Cu inimă plecată, / Cu îngerul meu / Dat de Dumnezeu, / Ajută-mi, Doamne! / Sfântă miercuri! / Zidirea Domnului Hristos, / Mă rog sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare / Și folositoare, / Cu rugă rugată, / Cu inimă plecată, / Cu îngerul meu / Dat de Dumnezeu, / Ajută-mi, Doamne! Sfântă joie, / Sobornica lui Hristos, / Mă rog sfinției tale / Să-mi fii ajutătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
este, a căscat gura mare și a lepădat pe Nefârtat, care a răspuns în locul șarpelui: Cine să fie, ia Fârtatu tău! Iar Fârtatu i-a zis: Tu ești Nefârtatu!"347 Într-o altă legendă, șarpele este creat de Nefârtat, la zidirea cosmosului: "După ce Nefârtatu a scos pământ din fundu apei și Fârtatu a făcut turtița de pământ pe care s-a odihnit, Nefârtatu s-a jucat noaptea cu pământ și a făcut pe șarpe, care l-a sfătuit pe Nefârtat să
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
numește tehnic „teologia rugăciunii”, ci o lucrare practică, experimentală, din care își poate culege îndemnuri și sfaturi de viață creștină. Nu o lucrare de speculație cu privire la cea mai înaltă și mai ispitită lucrare a minții umane, ci o scriere de zidire sufletească și de dobândire a deprinderilor duhovnicești. Dacă rugăciunea curată este o culme a nevoințelor umane, această lucrare a P.C. Părinte Ion Cârciuleanu este o culme a vieții sale creștine și o încununare a vocației lui, o operă reflexivă, meditativă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
încununare a vocației lui, o operă reflexivă, meditativă, ce ne mărturisește despre setea permanentă a Părintelui de aflare a adevăratelor valori ce ne conduc, dacă le urmăm, la o viață duhovnicească îmbunătățită. Lucrarea este una de reflecție teologică și de zidire sufletească. în ea se îmbină la modul cel mai fericit cunoștințe înalte despre arta cea sfântă și mântuitoare a rugăciunii cu îndemnul la practicarea ei, considerații morale privind starea lumii contemporane, cu speranța apostolică într-o renaștere duhovnicească prin credință
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
spune: „inimă curată zidește întru mine, Dumnezeule”. Oare de ce spune așa? Pentru că transformarea interioară a păcatului înseamnă schimbarea inimii viclene într-o inimă curată, care este o lucrare de durată și trebuie făcută zi de zi, iar la această zidire meșterul zidar este Dumnezeu, care conlucrează cu dorința și voința omului. Oricum, inima, deși reprezintă partea cea mai intimă a omului, fiind sinonimă cu cugetul sau chiar cu sufletul omului, este, totuși, un organ limitat, chiar dacă acesta s-ar zidi
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nedreptatea și viclenia. Dacă păcătosul pocăit a reușit să se transforme astfel sufletește cu ajutorul lui Dumnezeu, el a devenit stâncă puternică ce stă neclintită în mijlocul valurilor. Un păcătos care a dobândit de la Dumnezeu o inimă curată prin lucrarea de zidire a acesteia și a fost înnoit întru cele dinlăuntru ale sale cu duh drept, în realitate este o ființă renăscută pentru o nouă viață; și atunci, el este în stare să se opună păcatului mult mai ușor, făcând ceea ce este
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
moralreligioasă a copilului, iar mama, cel dintâi pedagog; pe ea Dumnezeu a chemat-o și a dăruit-o să fie purtătoare de grijă și ziditoare de suflet a tuturor celor născuți din ea. Tot ce face mama pentru educația și zidirea religios-creștină a copilului nu se termină cu sfârșitul ei pământesc, ci se prelungește în viitor, când apar la lumină munca, dăruirea și jerfa sa iubitoare. De aceea, mama trebuie să întruchipeze dăruirea, viața morală ca rod al rugăciunii, spiritul creator
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
le-a gătit să umblăm întru ele.”. Lucrarea faptelor bune, a tot ce este frumos și înălțător ține de destinul final al omului. în planul măreț și veșnic al lui Dumnezeu, lucrarea binelui a constituit și constituie aspectul esențial al zidirii omului. Prin fapte bune „ne curățim de toată întinăciunea trupului și a duhului”, „ne îmbrăcăm în omul cel nou”, „creștem în Hristos până la starea bărbatului desăvârșit”, „făcându-ne făptură nouă.”. Valoarea faptelor bune se prelungește și pe planul mai larg
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
un nume, „Dumnezeu”, pentru că ele au o putere și o cinste și alcătuiesc o singură Ființă. Nu se poate exprima în cuvinte măreția sufletească a copilului. Acolo unde mama nu reușește cu credința și răbdarea ei să ridice cu adevărat zidirea lui Dumnezeu, se poate prin rugăciune, după cum spune Sf. Ioan Hrisostom „îndreptându-ne pașii spre calea lucrării lăuntrice”. Aceasta ar constitui „mâna” întinsă a lui Dumnezeu, pe care Mântuitorul ne-o dă spre a putea lucra cu mai multă duhovnicie
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]