2,112 matches
-
alte eparhii se demolau bisericile, acesta s-a opus cu vehemență distrugerii acestora, pilduitoare în acest sens fiind salvarea bisericii Sfântul Nicolae din Miercurea Ciuc. A restaurat vechea biserică a Mănăstirii Râmeț, alături de care a construit o biserică nouă, a cărei zidire a durat până în anul 1986. A renovat și construit Manastirea ”Sf. Ilie” din Toplița, județul Harghita. A contribuit la reconstruirea din temelii a unui număr de 72 de biserici ortodoxe și la repararea altor sute de lăcașuri de cult. Fără
Emilian Birdaș () [Corola-website/Science/307113_a_308442]
-
de Istorie ᗰi Arheologie Cluj-Napoca, XXVIII, 1987-1988, p.157-176. (în colaborare cu A. A. Rusu) Noi date privind activitatea unor pictori români în Sălaj în secolul al XVIII-lea, în Acta Musei Porolissensis, XII, 1988, p.883-892. · 500 ani de la zidirea bisericii arhiepiscopale din Feleac, ctitoria lui ᗠtefan cel Mare, în Îndrumător bisericesc, Albă Iulia, XII, 1988, p. 29-36. · Pictură veche maramureᗰeană, tezaur de istorie ᗰi artă, în Îndrumător bisericesc, Cluj-Napoca, 1989, p.149-151. · Frescele de la Răchitova, în Anuarul Institutului de
Marius Porumb () [Corola-website/Science/307140_a_308469]
-
intrare în biserică, a fost pusă o pisanie cu caractere slavone, având următorul cuprins: ""Cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh s-a început acest pridvor și cu stăruință s-a zidit în numele Sfântului Ierarh Nicolae, făcătorul de minuni, cu zidirea și cu ordinul dumnealui Costea Băcioc, mare vornic al Țării de Jos și cu principesa Candachia și s-a început a se zidi în zilele bine credinciosului domnitor Io Constantin Moghilă voievod la anul 1611 iunie 7 zile și cu
Mănăstirea Râșca () [Corola-website/Science/308496_a_309825]
-
Moș Ilie”, însoțit de tânăra familie Șandru, aduce binecuvântarea și aprobarea de construcție a bisericii de la Bucium, iscălită cu dragostea și harul Înalt Prea Sfinției Sale, Mitropolitul Bălan. De astă dată însă, opresiunea regimului comunist se resfrânge nefast, îngrădind drumul spre zidire. Trebuind “cu prețul vieții” să ridice mănăstirea, familia Șandru vede strădania de jumătate de veac împlinindu-se în 1990, când I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului apreciază și aprobă inițiativa întru zidirea Mănăstirii Bucium, iar apoi, la 6 august
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
comunist se resfrânge nefast, îngrădind drumul spre zidire. Trebuind “cu prețul vieții” să ridice mănăstirea, familia Șandru vede strădania de jumătate de veac împlinindu-se în 1990, când I.P.S. Dr. Antonie Plămădeală, Mitropolit al Ardealului apreciază și aprobă inițiativa întru zidirea Mănăstirii Bucium, iar apoi, la 6 august 1995 se sfințește Biserica între timp înălțată. Truda și rugăciunea obștii, sub binecuvântarea ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române, încununată de dragostea credincioșilor și eforturile “Doamnei de la Mănăstire” au continuat cărămidă după cărămidă, înălțarea și
Mănăstirea Bucium (județul Brașov) () [Corola-website/Science/308517_a_309846]
-
determinând o nouă și substanțială refacere în timpul lui Matei Basarab. Astfel, reclădirea mânăstirii îi este atribuită marelui dregător Diicu Buicescu vel agă, rudă a domnitorului Matei Basarab, împreună cu soția jupâneasa Dumitra și cu mama sa, jupâneasa Mara. Cert este că zidirea bisericii vechi a început în 1645 și a durat câteva luni. Ctitoria lui Diicu Buicescu mai conținea însă și câteva chilii și incinta de zid. Nu se cunosc datele finalizării întregului complex și a pictării bisericii. O tradiție spune că
Mănăstirea Clocociov () [Corola-website/Science/308524_a_309853]
-
care a reînceput-o cu construcția bisericii din Boroaia. Ani de zile a refuzat cu demnitate să se înscrie în PCR. Cu binecuvântarea mitropolitului Iustin Moisescu, părintele Ioan Argatu a pus prima cărămidă a bisericii la 22 iunie 1969, iar zidirea sfântului lăcaș a durat până la 2 mai 1970. A urmat apoi tencuiala, pictura, clopotnița și casa de prăznuire, lucrarea fiind terminată de către fiul său, preotul Alexandru Argatu, deoarece părintele Ioan se călugărise. Biserica din Boroaia a fost sființită în anul
Ilarion Argatu () [Corola-website/Science/308546_a_309875]
-
în cei doi ani de activitate a târnosit și a deschis spre oficierea cultului divin public demisolul Catedralei Episcopale „Învierea Domnului” din Caransebeș și a reluat lucrările de construcție la noua Catedrală Episcopală din Caransebeș, obținând fonduri concretizate în finalizarea zidirii locașului de cult și acoperirea acestuia cu învelitoare de cupru, urmând ca la sfârșitul anului 2008 să se poată săvârși serviciile divine publice în noua catedrală. A mutat într-un sediu nou Seminarul Teologic din Caransebeș, unde cadrele didactice și
Lucian Mic () [Corola-website/Science/308643_a_309972]
-
obținere a Atestatului profesional teologic, comisia pentru examenul de capacitate a candidaților la hirotonie și comisia de examinare a candidaților pentru parohiile din mediul urban. Printr-o astfel de activitate multifuncțională, se străduiește a fi împreună lucrător cu Hristos la zidirea Trupului Său tainic, al Bisericii. Din anul 1994, Prea Sfinția Sa a adus o contribuție deosebită la susținerea și dezvoltarea învățământului teologic universitar clujean și la formarea viitorilor slujitori ai Bisericii, prin predarea cursurilor de Morală creștină și Spiritualitate ortodoxă la Facultatea
Irineu Pop () [Corola-website/Science/308640_a_309969]
-
a dat din nou Parohia Boroaia, trebuind să ia viața de la capăt, pe care a reînceput-o cu construcția bisericii din Boroaia. Cu binecuvântarea mitropolitului Iustin Moisescu, părintele Ioan Argatu a pus prima cărămidă a bisericii la 22 iunie 1969, zidirea sfântului lăcaș durând până la 2 mai 1970. A urmat apoi tencuirea și pictarea lăcașului de cult, construirea clopotniței și a casei de prăznuire. Casier principal și supraveghetoare permanentă a lucrării a fost presbitera Georgeta, până la trecerea sa la cele veșnice
Biserica Sfinților Părinți din Boroaia () [Corola-website/Science/308711_a_310040]
-
datinile de la nunțile românilor ardeleni” (1890), „Povești din popor” (1895, editat sub auspiciile ASTREI și premiat de Asociație), „Bocete” (1897), „Românul în sat și la oaste, apreciat din cântecele lui poporale” și „Pântea Viteazul: tradițiuni, legende și schițe istorice” (1898), „Zidirea lumii. Adam și Eva. Originea Sfintei Cruci și cele 12 Vineri: după tradiții poporale și manuscrise vechi” (1901, ed. a 9-a în 1915), „De la moară: povești și snoave” (1903) etc., volumele de proză „Nuvele și schițe” (2 vol. 1898-1899
Ion Pop-Reteganul () [Corola-website/Science/307655_a_308984]
-
care vor avea dragoste a ceti pe aceste slove, cu umilință vă rog să ertați orice greșală veți afla și se ziceți cuvântul: "Milostiv fii Doamne păcătosului acestuia" ca și voi aseminea să aflați milă înaintea Domnului. S-a început zidirea bisericei la anul 1836 și s-a sfârșit la anul 1841, Octomvre 30."“ Din diferența dintre cele două inscripții cu privire la anul finalizării rezultă că zidirea bisericii s-a încheiat în 1839, iar pictarea acesteia în 1841. Pe arcul-dublou dintre pronaos
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Doamne păcătosului acestuia" ca și voi aseminea să aflați milă înaintea Domnului. S-a început zidirea bisericei la anul 1836 și s-a sfârșit la anul 1841, Octomvre 30."“ Din diferența dintre cele două inscripții cu privire la anul finalizării rezultă că zidirea bisericii s-a încheiat în 1839, iar pictarea acesteia în 1841. Pe arcul-dublou dintre pronaos și naos, alături de cele șapte sinoade ecumenice, a fost zugrăvit și "Sinodul de la Iași" (15 septembrie - 27 octombrie 1642), orașul vechi fiind zugrăvit pe fundal
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
Ion Mitican a început să publice materiale istorice despre Iașul de odinioară, cuprinzând evocări și monografii literare - majoritatea cu conținut inedit - a unor locuri și clădiri, în revista "Cronica" și în cotidianul "Flacăra Iașului", susținând rubrica duminicală "Vechi locuri și zidiri ieșene". El dorea să apropie cititorii de trecutul așezării, pledând pentru cunoașterea și conservarea patrimoniului cultural-arhitectonic și militând să se oprească distrugerea vechilor străzi și a zidirilor încărcate de istorie. După ieșirea la pensie, în anul 1994, Ion Mitican și-
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
revista "Cronica" și în cotidianul "Flacăra Iașului", susținând rubrica duminicală "Vechi locuri și zidiri ieșene". El dorea să apropie cititorii de trecutul așezării, pledând pentru cunoașterea și conservarea patrimoniului cultural-arhitectonic și militând să se oprească distrugerea vechilor străzi și a zidirilor încărcate de istorie. După ieșirea la pensie, în anul 1994, Ion Mitican și-a păstrat spiritul dinamic și inovator: a organizat și predat cursuri de utilizare a calculatoarelor la Clubul CFR Iași; a desfășurat o susținută activitate publicistică editând foaia
Ion Mitican () [Corola-website/Science/306569_a_307898]
-
nu s-a păstrat, fiind înlocuită la refacerea din 1699 - 1700 cu o alta, a strănepotului său, Șerban Cantacuzino, care va cinsti cum se cuvine numele străbunicului domnesc, pomenindu-l în înscrisul săpat deasupra intrării lăcașului ca prim ctitor al zidirii pe care o reface. Radu Șerban moare în 1620 la Viena, unde se refugiase la pierderea domniei, și a fost înmormântat în biserica Sf. Ștefan din Viena. Soțul fiicei sale, Anca, Nicolae Pătrașcu, fiul lui Mihai Viteazul, moare în 1627
Mănăstirea Comana () [Corola-website/Science/306614_a_307943]
-
mai găsesc și moaștele sfinților Nicolae, Tecla și Filofteia. Data exactă a întemeierii mănăstirii nu este cunoscută. Conform unor izvoare documentare cunoscute indirect biserica mănăstirii a fost (re)zidită în 1443 de către călugărul Macarie de la Tismana. Tradiția consideră ctitori la zidirea bisericii pe urmașii despotului Serbiei Gheorghe Brancovici, care au donat o icoană mănăstirii. Mănăstirea a fost renovată în 1730, de către Giuriciko Lazarevici și fii săi Nicolae și Jivan. Cu această ocazie a fost repictată fresca de către zugravii Andrei cu fiul
Mănăstirea Săraca () [Corola-website/Science/306703_a_308032]
-
Suceava, în nordul Moldovei. Mănăstirea a fost un important centru cultural; aici s-au copiat manuscrise și au fost realizate miniaturi prețioase. Lăcașul deține un bogat muzeu mănăstiresc, cu broderii, manuscrise, obiecte de cult, icoane etc. Potrivit vechilor cronici moldovenești zidirea mănăstirii, ctitorie a lui Ștefan cel Mare (al cărui mormânt se află aici), a început în anul 1466 și s-a terminat în 1469. Sfințirea sa a avut loc la 3 septembrie 1469, „"fiind de față întreg clerul moldovenesc"”. Slujba
Mănăstirea Putna () [Corola-website/Science/306828_a_308157]
-
Sibiu la 9 martie, unde a fost întâmpinat de o numeroasă delegație în frunte cu arhimandritul dr. Ilarion Pușcariu. A fost mitropolit al Ardealului, între anii 1899 și 1916, anul morții sale. Din poziția de mitropolit a îndrumat lucrările de zidire a Catedralei Mitropolitane din Sibiu, ridicată între anii 1902 și 1906, și a unei noi clădiri pentru Institutul Teologic-Pedagogic (actuala Facultate de Teologie „Andrei Șaguna”). A fost înmormântat în cimitirul Bisericii din Groapă din Sibiu.
Ioan Mețianu () [Corola-website/Science/306955_a_308284]
-
Cronicarul Ion Neculce menționează că ""l-a dus cu toată boerimea cu mare cinste, de l-au îngropat la mănăstirea lui, în Bărnova, care este de dânsul, isprăvită; iară din temelia ei a fost început-o Bărnovscki Vodă a o zidire, și n-a apucat să o isprăvească, că a perit la Poartă"". Începând din anul 1662, Mănăstirea Bârnova a fost închinată pe rând Patriarhiei Ierusalimului, Muntelui Athos, Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol și Patriarhiei din Alexandria, fiind administrată de către călugării
Mănăstirea Bârnova () [Corola-website/Science/307927_a_309256]
-
Inscripția este în versuri și reprezintă opera poetului Dimitrie Notara. Inscripția prezintă un aspect inexact și anume Nicolae Mavrocordat și mitropolitul Daniil Topoloveanu (1719-1731) sunt prezentați ca fiind ctitrii lăcașului de cult, ei de fapt fiind restauratorii acestuia. La momentul zidirii clopotniței complexul mănăstiresc era înconjurat de ziduri, construcțiile mănăstirești fiind amplasate în interiorul curții delimitate de aceste ziduri. În anul 1698 Constantin Brâncoveanu dispune construirea unei porți de intrare în interiorul mănăstirii conform tradiției, adică sub forma unei clopotnițe. Clopotnița a fost
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
Bun cunoscător al Tipicului bisericesc și iubitor de viață liturgică, P.S. Gherasim slujea cu multă bucurie și evlavie. Din încredințarea I.P.S Pimen Zainea, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, a sfințit zeci de biserici de mir și de mănăstire, a încurajat zidirea de biserici, înființarea de schituri și mănăstiri, acordând o atenție deosebită Mănăstirii Cămârzani, din satul natal al mamei sale. În același timp, a fost preocupat de viața duhovnicească a clerului, monahilor și credincioșilor, fiind un duhovnic al multor oameni de
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
între anii 1512-1513, în timpul domniei lui Bogdan cel Orb (1504-1517), de către Drăgan Donavac (Donavachian), un negustor armean de vite. Acest lucru reiese dintr-o inscripție săpată cu dalta în ușorul ușii de intrare în biserică. Există mai multe legende cu privire la zidirea acestei biserici, cu ușoare deosebiri între ele. Conform tradiției, Drăgan Donavac conducea o dată o cireadă de boi spre Beci (Budapesta) și a făcut un popas pe locul unde se găsește astăzi mănăstirea, adormind. El ar fi auzit îngerii cântând, în
Mănăstirea Hagigadar () [Corola-website/Science/308403_a_309732]
-
Moldovei, înconjurat de un mare sobor de preoți și călugări, în prezența domnitorului Vasile Lupu. Deasupra ușii de intrare în biserică, de pe latura sudică, se află o pisanie cu următorul text în limba slavonă: În cei trei ani scurși de la zidire până la sfințirea bisericii, ctitorii au construit careul de chilii care însoțesc zidul de incintă, împreună cu turnul-clopotniță din piatră și granit de pe latura de răsărit. Atât ctitorii, cât și domnitorul au înzestrat mănăstirea cu mai multe moșii, mari sume de bani
Mănăstirea Agapia () [Corola-website/Science/308457_a_309786]
-
neamului meu”. O înștiințare, apărută în Foaie pentru minte, inimă și literatură (1842) îl menționează pe Constantin Diaconovici Loga ca autor al unor lucrări în manuscrise ce ieșeau din sfera didactică, fără a trăda însă interesul instructiv-educativ: Istoria românilor de la zidirea Romei, Istoria Bibliei și romanul Belisarie, tălmăcit din Marmontel. Soarta acestor lucrări nu este cunosacută. Întors la Caransebeș, Constantin Diaconovici-Loga, slăbit de bătrânețe, se stinge din viață în 1850.
Constantin Diaconovici Loga () [Corola-website/Science/303028_a_304357]