2,211 matches
-
el a uitat plânsul, și a râs, și s-a jucat zile de-a rândul cu buna și bătrâna uliță. Era prietenul ei răsfățat. Ea îi făcea mingi minunate, pe care doar le privea și săreau: vrăbii. Ea îi înălța zmeie mititele, felurit colorate, care zburau fără vânt și se cârmuiau fără sfoară: fluturi. Ea îi dăruia mătănii de os întortocheat, care se înșirau singure: melci. Ea mânuind mâini nevăzute, le juca umbrele prin văzduh ca pe un zid: ciori. Ea
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
poartă, cauza întârzierii, iar alaiul plecă să-și îndeplinească menirea și toate s-au împrăștiat, fiindcă se apropia vremea culesului grânelor, legumelor... apoi a fructelor și viilor până se așternea zăpada, când se depănau la gura sobei povești frumoase cu zmei, feciori de împărați, feți frumoși, Ilene Cosânzene și salvatori miraculoși, în timp ce, în altă cameră se năștea o fetiță minunată, ce va fi iubită de mama ei! Pe acele meleaguri existau legi dure printre care una suna cam așa : ,, Cine va
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
se pare că tot ce ni se întâmplă nouă aici nu are nici o legătură cu ce se întâmplă în realitate. Stai, n-am zis bine, nu că n-are nici o legătură, dar viața noastră adevărată e undeva departe, ca un zmeu care zboară cine știe pe unde, în vreme ce pe pământ noi ținem doar un capăt de funie și ne holbăm aiuriți... ─ Cavoul cosmic, răspunde prompt Alexandru Prisăcaru, fiu de notar din Valea Lupului, aspirant la doctorat în biologie moleculară și iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Duțu și așa mai departe. Alexandru, îi zice Iulia, de parcă ar fi vorba despre un faraon gata să pășească, mereu cu piciorul stâng înainte, mereu cu surâsul faraonic pe buze, spre eternitate. Își aduce aminte de basmul în care sufletul zmeului e ascuns într-un ou, care e ascuns într-o rață, care plutește pe un iaz de argint, care se află drept în mijlocul unui codru întunecat și foarte sălbatic, care e prins într-un inel de nisipuri, care... Dar oricâte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
iaz de argint, care se află drept în mijlocul unui codru întunecat și foarte sălbatic, care e prins într-un inel de nisipuri, care... Dar oricâte piedici ar avea de trecut, făt-frumos tot pune mâna pe rață, pe ou, pe sufletul zmeului, pe care-l strivește ridicându-i astfel viața. Așa se simte și Iulia, precum oul de zmeu, care i-a fost dat lui Alexandru, să-l țină în buzunar. El nici nu știe că-l are și l-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
într-un inel de nisipuri, care... Dar oricâte piedici ar avea de trecut, făt-frumos tot pune mâna pe rață, pe ou, pe sufletul zmeului, pe care-l strivește ridicându-i astfel viața. Așa se simte și Iulia, precum oul de zmeu, care i-a fost dat lui Alexandru, să-l țină în buzunar. El nici nu știe că-l are și l-ar putea strivi chiar fără să vrea; dar dacă ar ști că-l are, ar fi poate și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
din gazdă în gazdă, probabil că nu-i plăcea să muncească și de aceea îl însoțea pe Beraru sau poate pentru că era gospodar și o făcea fericită. Când chema copiii să intre la ore, Beraru se folosea de următoarea formulă: Zmeii mei, aicea să veniți, încoa! Iar copiii erau așa de mândri și de bucuroși că-i numea zmei. În timpul liber el se delecta cu licorile lui Bachus, pe care le găsea la dugheană și fuma trabuc. Ultima dată a stat
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
sau poate pentru că era gospodar și o făcea fericită. Când chema copiii să intre la ore, Beraru se folosea de următoarea formulă: Zmeii mei, aicea să veniți, încoa! Iar copiii erau așa de mândri și de bucuroși că-i numea zmei. În timpul liber el se delecta cu licorile lui Bachus, pe care le găsea la dugheană și fuma trabuc. Ultima dată a stat cu chirie la crâșmarul Dumitru Cristescu, unde și-a găsit obștescul sfârșit și i-au făcut autopsie pe
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în povestea din visul lui PAM. Povestea din visul lui PAM ne spune acum că asupra Țării lui Verde Împărat s- a abătut o mare nenorocire. Ca un nor negru de lăcuste, s-a năpustit peste Țară o haită de zmei. Ca să nu fie descoperiți de oameni, zmeii și zmeoaicele s-au ascuns sub înfățișări felurite: unii dintre ei au luat și ei chip de om, dar cei mai mulți s-au transformat în omizi hrăpărețe care rod frunzele verzi și fructele, sau
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
din visul lui PAM ne spune acum că asupra Țării lui Verde Împărat s- a abătut o mare nenorocire. Ca un nor negru de lăcuste, s-a năpustit peste Țară o haită de zmei. Ca să nu fie descoperiți de oameni, zmeii și zmeoaicele s-au ascuns sub înfățișări felurite: unii dintre ei au luat și ei chip de om, dar cei mai mulți s-au transformat în omizi hrăpărețe care rod frunzele verzi și fructele, sau în microbi ucigași care atacă și distrug
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
luat și ei chip de om, dar cei mai mulți s-au transformat în omizi hrăpărețe care rod frunzele verzi și fructele, sau în microbi ucigași care atacă și distrug ființele vii. Cei care au chip de om sunt mai marii tuturor zmeilor și fiecare își are „specialitatea” sa. Printre cei mai periculoși și mai învechiți în rele se numără Lăcomia, Invidia, Ura, Gelozia, Prostia.... Da, așa îi cheamă de-adevărat pe zmei, dar ei, pentru că au luat chip omenesc, și-au pus
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Cei care au chip de om sunt mai marii tuturor zmeilor și fiecare își are „specialitatea” sa. Printre cei mai periculoși și mai învechiți în rele se numără Lăcomia, Invidia, Ura, Gelozia, Prostia.... Da, așa îi cheamă de-adevărat pe zmei, dar ei, pentru că au luat chip omenesc, și-au pus și câte un nume de om. Pe acestea din urmă eu nu vi le spun pentru că nu sunt adevărate. După invazia zmeilor, arborii au început să se usuce, florile au
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Prostia.... Da, așa îi cheamă de-adevărat pe zmei, dar ei, pentru că au luat chip omenesc, și-au pus și câte un nume de om. Pe acestea din urmă eu nu vi le spun pentru că nu sunt adevărate. După invazia zmeilor, arborii au început să se usuce, florile au început să se ofilească, oamenii cad la pat. Țara lui Verde Împărat își pierde, treptat, puterea și culorile. Însuși Soarele rătăcește trist prin pânza cenușie a norilor, nu mai are chef să
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
e și ea reporter, s-a grăbit să vină „la fața locului” ca să vadă cu ochii ei cum stau lucrurile. Nu vrea doar să culeagă informații, vrea să facă și ea tot ce poate ca să-i alunge degrabă pe zmei. E curioasă ca o pisică. Ca mine, adică. Dar nimic din ce află nu ține pentru ea. Exact ca mine. Sper că n-ați uitat că și eu sunt reporter. Un reporter vrea să știe nu numai pentru el ci
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
ea ce e de dres, ajutându-i pe toți ceilalți să facă fapte bune. Ana știe că împotriva dușmanilor nu se poate lupta de unul singur ci numai împreună cu prietenii. Nici chiar Verde Împărat n-a reușit singur să alunge zmeii. A căzut la pat, doborât de ei. Dar o să mai afle Ana ceva: și anume că undeva în Munții Carpați, sub aripa întinsă a curcubeielor, e vestitul Tărâm al Culorilor unde trăiește un Prinț de demult cu puteri extraordinare. Ana
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
sunt albaștri? Albastrul e culoarea păcii din suflet și a gândului înțelept - spune PAM. Albastrul te ajută să descoperi mai repede adevărul? Vom vedea. Albastru, adică senin, fără nori, fusese și cerul de deasupra Țării lui Verde Împărat înainte de venirea zmeilor. Nu vă uitați în primul rând la pantofii ei. Ana e o copilă cu ochi scânteietori, cu părul împletit în două cozi care pleacă, amândouă, din vârful capului, dar nu seamănă cu antenele extratereștrilor ci mai degrabă cu coarnele unui
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
totdeauna. Vine, adică, din străvechime. Tot de acolo a adus cu el și Culorile. Pe care le reînnoiește mereu. Pentru că le știe rețeta. Acea rețetă specială pentru Culoarea Culorilor, moștenită din moși strămoși n-o știe nimeni în afară de Prinț. Zmeii au auzit de Culoarea Culorilor și o caută cu îndârjire. Folosesc tot felul de vicleșuguri ca să-l păcălească pe Prinț. Dar Prințul se ferește de zmei. Îl ajută chiar ea, Culoarea Culorilor, să descopere zmeii, sub orice înfățișare ar încerca
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pentru Culoarea Culorilor, moștenită din moși strămoși n-o știe nimeni în afară de Prinț. Zmeii au auzit de Culoarea Culorilor și o caută cu îndârjire. Folosesc tot felul de vicleșuguri ca să-l păcălească pe Prinț. Dar Prințul se ferește de zmei. Îl ajută chiar ea, Culoarea Culorilor, să descopere zmeii, sub orice înfățișare ar încerca aceștia să se ascundă. Zmeii știu că ea poate învia orice portret, orice chip, orice tablou, că poate readuce culorile pierdute în viața unui om, că
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
știe nimeni în afară de Prinț. Zmeii au auzit de Culoarea Culorilor și o caută cu îndârjire. Folosesc tot felul de vicleșuguri ca să-l păcălească pe Prinț. Dar Prințul se ferește de zmei. Îl ajută chiar ea, Culoarea Culorilor, să descopere zmeii, sub orice înfățișare ar încerca aceștia să se ascundă. Zmeii știu că ea poate învia orice portret, orice chip, orice tablou, că poate readuce culorile pierdute în viața unui om, că poate da culoare unui obiect, unei țări sau unei
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
Culorilor și o caută cu îndârjire. Folosesc tot felul de vicleșuguri ca să-l păcălească pe Prinț. Dar Prințul se ferește de zmei. Îl ajută chiar ea, Culoarea Culorilor, să descopere zmeii, sub orice înfățișare ar încerca aceștia să se ascundă. Zmeii știu că ea poate învia orice portret, orice chip, orice tablou, că poate readuce culorile pierdute în viața unui om, că poate da culoare unui obiect, unei țări sau unei lumi întregi și poate transforma orice vis frumos în realitate
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
poate învia orice portret, orice chip, orice tablou, că poate readuce culorile pierdute în viața unui om, că poate da culoare unui obiect, unei țări sau unei lumi întregi și poate transforma orice vis frumos în realitate. Tare ar vrea zmeii să pună gheara pe Culoarea Culorilor, ca s-o folosească numai pentru ei și să-i păcălească pe oameni. Habar n-au, însă, că visele lor nu pot fi transformate în realitate de Culoarea Culorilor pentru că în compoziția ei intră
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
văd! Înciudată, doamna bătrână-bătrână deschide larg gura și îi arată Anei o pereche de colți ascuțiți... Flăcări îi izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți ce urât vorbește? Pe coada mea zbârlită, ce frică îmi e
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
izbucnesc pe nări. Brrr, deci nu e o doamnă, e un balaur. O zmeoaică. Eu n-am mai văzut până acum nici un zmeu adevărat, copii. Ana către zmeoaică: Am venit să-l văd pe Împărat! Zmeoaica: ─ Eu sunt Mama tuturor Zmeilor și dacă nu pleci imediat, te zdrobesc, proasto! ...Ah, copii, auziți ce urât vorbește? Pe coada mea zbârlită, ce frică îmi e! Zmeoaica nu mă vede, dar mie tot îmi vine s-o rup la fugă. Știu, nu-i frumos
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
pe zmeoaică ușor, cu pantoful ei albastru și - minune! - fiara se preface pe dată în stană de piatră. Nu mai are chip de om, are chip de balaur. Văd cu ochii mei, pentru prima dată în viața mea, statuia unui zmeu. Și pentru că ea nu se mișcă, mie îmi vine să râd. Ana deschide, tot cu pantoful ei albastru, ușa palatului și intrăm. Întuneric. Pustiu. Nici urmă de paznici, nici urmă de servitori. A, uite aici undeva trebuie să fie Împăratul
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
prinde și zâmbește cu lacrimi în ochi: ─ Bine-ai venit, Ana, dragă! Ana dă din cap. „Cornițele de melc”, cozile ei, se clatină stânga-dreapta, stângadreapta: ─ N-am prea venit bine, dacă Măria Ta zaci bolnav, în pat, păzit de Mama Zmeilor, dacă ploaia duce munții la vale pentru că arborii nu-i mai țin în rădăcinile lor, dacă ierburile și florile, păsările și oamenii își pierd culorile, își pierd sănătatea și viața... Nu-i bine deloc. Ridică-te Măria ta și
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]