20,452 matches
-
din lume, la 1600 MWe și element esențial în industria nucleară europeană—urmează să fie operațional în 2014. O cantitate variabilă (5-17%) de electricitate se importă din Rusia (circa 3 gigawați capacitate a liniei electrice), Suedia și Norvegia. Finlanda a negociat termeni costisitori conform Protocolului de la Kyoto și la nivelul UE, ceea ce poate determina o creștere a prețului energiei, amplificată de vârsta înaintată a unor capacități de producție ce urmează a fi scoase din uz. Companiile de energie intenționează să crească
Finlanda () [Corola-website/Science/296867_a_298196]
-
de creștini. Lovitura de grație este distrugerea Turnului de apă care făcea legătura între oraș și castel, iar cei din cetate rămân fără apă pe o căldură dogoritoare. Așadar, comitele Ștefan de Losoncz nu mai are altă soluție decât să negocieze predarea cetății și reușește să obțină promisiunea că trupele creștine decimate și civilii din oraș vor putea trece cu tot avutul lor, lăsând cetatea în mâna turcilor. Astfel, la 30 iulie 1552 soldații, civilii și răniții ies din cetate încrezători
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
șanțul adânc care înconjura zidul exterior. S-au mai construit noi ziduri de-a lungul litoralului sub administrația perfectului Cyrus. Attila a invadat Imperiul Roman de Răsărit, devastând Peninsula Balcanică, și amenințând Constantinopolul. Împăratul roman, Theodosius al II-lea a negociat cu Attila pentru pace , acceptand predarea a peste 6.000 de kilograme de aur ca tribut, fiind de acord să plătească 2.100 de pfunzi de aur pe an pentru ca hunii sa nu se mai reîntoarcă la Constantinopol. Teodosiu al
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
în Alexiada afirmă la un moment dat că dacă oamenii cei mai simpli erau împinși de dorința sinceră de a se închina înainte Sfântului Mormânt, alții precum Bohemund dorea de fapt să cucerească Constantinopolul. Alexios găsește o metodă pentru a negocia cu acești cavaleri, cu atât mai mult cu cât unii dintre ei, precum Raymond de Saint-Gilles se apropie foarte mult de împărat. Soluția lui Alexios a fost aceea de a le solicita în schimbul promisiunii de a asigura aprovizionarea și de
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
dar aceștia nu au reușit să taie în totalitate aprovizionarea. Se poate vorbi și de un război psihologic, în contextul în care francii aruncau capetele celor care fugeau din cetate peste ziduri. În cele din urmă, sultanul Klij Arslan a negociat predarea cetății către Alexios. Cruciații au fost surprinși să vadă că peste noapte orașul fusese ocupat de bizantini. Aici s-a produs prima ruptură între cruciați și greci, în contextul în care împăratul nu le-a permis acestora să prădeze
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
IV a avut sprijinul cruciaților pentru a-și duce la capăt planul, însă problemele majore au apărut atunci când acesta a fost nevoit să își respecte promisiunile pe care le făcuse cruciaților, mai ales când venea vorba de bani. Acesta a negociat cu ei o prelungire a tratatului pentru încă 6 luni, până în aprilie 1204. Faptul că latinii au rămas la Constantinopol, nu a rămas fără consecințe. Atât sursele occidentale, cât și Nicetas Konyates prezintă aceste consecințe, cu atât mai mult cu
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
puternică a culturii franceze, iar recomandarea de către Napoleon al III-lea a prințului Carol a valorat mult în ochii politicienilor români, la fel ca și rudenia de sânge cu familia prusacă domnitoare. Ion Brătianu a fost politicianul român trimis să negocieze cu Carol și familia acestuia posibilitatea ca prințul Carol să vină pe tronul României. În 10 aprilie 1866, o proclamație a guvernului provizoriu ajuns la putere după alungarea lui Cuza de către coaliția formată din liberalii radicali și conservatori, a declarat
Carol I al României () [Corola-website/Science/296762_a_298091]
-
era regele României. Totuși, în cele din urmă, în martie 1948, Mihai își denunța abdicarea ca fiind smulsă cu forța și ilegală. Revista americană "Time" susține că lui Mihai i-au trebuit peste două luni pentru a denunța abdicarea, deoarece negociase cu comuniștii recuperarea unor proprietăți din România, în ciuda unui articol anterior cum că Bucureștii i-ar fi permis să scoată din țară numai 3.000 de dolari americani, patru automobile și o decorație cu diamante și rubine, acordată de către Stalin
Mihai I al României () [Corola-website/Science/296764_a_298093]
-
Afganistan și Irak. Guvernul său a finalizat negocierile de aderare la Uniunea Europeană și a emis pachetele de legi pentru îndeplinirea reformelor legislative și sociale solicitate de aderarea la UE, prevăzute să aibă loc în 2007 sau 2008. Guvernul său a negociat cu succes ridicarea vizelor pentru cetățenii români care călătoreau în Spațiul Schengen. Privatizarea marilor companii de stat a continuat, cu vânzarea companiei Sidex Galați către compania indiană Ispat și a companiei Petrom către OMV, o companie austriacă. Au existat unele
Adrian Năstase () [Corola-website/Science/296800_a_298129]
-
similară. Datorită recunoașterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă și succesorul său, Răzvan Ștefan, Mihai trimite o delegație de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relațiile munteano-transilvănene. Delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie a negociat aderarea la această alianță și a semnat la Alba Iulia la 20 mai 1595 un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea vasal al lui Sigismund. Ei și-au depășit atribuțiile inițiale, probabil din dorința de a îngrădi puterea domnului
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
agricultura a fost modernizată în oarecare măsură, s-a dezvoltat infrastructura, a fost introdus curentul electric. Cu toate acestea, condițiile politice erau cât se poate de nefavorabile, în special pentru germani, care nu aveau niciun drept politic. Ceaușescu i-a „negociat” pe germanii din România cu Republica Germană. Astfel, în schimbul unei sume în valută, li se permitea să părăsească țara. O parte dintre germanii din Stamora au emigrat pe această cale. Ultimul mare val de emigrări a avut loc imediat după
Stamora Germană, Timiș () [Corola-website/Science/301398_a_302727]
-
că nu scrie scrisori mai lungi, pentru că nu este un stângaci natural. În acest timp, cei aflați sub comanda lui Sir Thomas Toubridge sunt blocați și nu se pot retrage pentru că bărcile lor au fost scufundate. Toubridge este constrâns să negocieze cu comandanții spanioli și ulterior i se permite să se retragă. Expediția este un faliment, un sfert din forțele britanice sunt morți sau răniți. Britanicii rămân la Tenerife trei zile, iar în 16 august escadrila se unește flotei lui Jervis
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
prelua orașul. La sfârșitul lunii iunie, armata lui Ruffo intră în Neapole și îi forțează pe francezi și pe susținătorii lor, să părăsească fortificațiile orașului. Printre indisciplinatele trupe napolitane izbucnesc revolte și jafuri, iar Ruffo, consternat de vărsarea de sânge, negociază o amnistie generală pentru forțele iacobine și repatrierea lor în siguranță în Franța. Nelson, la bordul lui "Foudroyant", este indignat și sprijinit de regele Ferdinand, susține că rebelii trebuie să se predea necondiționat. Îi preia sub pază armată pe cei
Horatio Nelson () [Corola-website/Science/301513_a_302842]
-
secrete pentru scurtcircuitarea acestor măsuri punitive. Una din cele mai importante acțiuni în acest sens a fost încheierea unui tratat secret cu Uniunea Sovietică, cunoscut ca din 1922. s-a deplasat în secret în Uniunea Sovietică în 1923, pentru a negocia totul în amănunțime. Acordul și convențiile încheiate prevedeau că Germania urma să ajute Uniunea Sovietică economic în diferite aspecte concrete ale , și militar cu pregătirea ofițerilor sovietici în Germania. Specialiștii germani în tancuri urmau să fie pregătiți în Rusia, iar
Wehrmacht () [Corola-website/Science/301540_a_302869]
-
Bosnia a devenit o povară pentru Șerbia. Țară a cunoscut o inflație puternică și o scădere dramatică a nivelului de trai, din cauza colapsului economic și a efectelor sancțiunilor internaționale. Milošević a crezut că poate forță croații și sârbii bosniaci să negocieze, dar au refuzat brutal liderii naționaliști. Drept răspuns, cu toate ca înainte i-a sprijinit pe rebeli, a subliniat că de acum încolo sunt pe cont propriu. Războiul din Croația s-a încheiat în august 1995, cănd operațiunile armate întreprinse au răsturnat
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
Bosnia sau Șerbia. O lună mai tarziu, sârbii bosniaci au fost aduși în pragul colapsului militar de către forțele NATO în urmă operațiunilor aeriene și ofensivei de la sol. Încă o dată, sute de mii de sârbi au luat calea exodului. Milošević a negociat Înțelegerea Dayton în numele sârbilor bosniaci, punând capăt conflictului. În urmă înțelegerii și a sfârșitului războiului din Bosnia, Milošević a fost creditat de Vestici drept unul dintre stâlpii păcii din Balcani. Însă, Înțelegerea Dayton nu garanta și amnistia pentru crimele de
Slobodan Milošević () [Corola-website/Science/301559_a_302888]
-
Partida de Ceai de la Boston” ce s-a propagat de-a lungul coastei Atlanticului. Pe 25 decembrie , Vasul Polly a întâmpinat o mulțime de 8000 de oameni ce l-au convins pe căpitan să se întoarcă cu încărcătură. Nereușind să negocieze, mulțimea s-a urcat pe vas și a aruncat lăzile cu ceai în apă. Vasele încărcate cu ceai au fost incendiate la Annapolis și Greenwich, Dacă Compania nu avea să fie despăgubită cu contravaloarea ceaiului distrus-15 000 de lire, Parlamentul
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
între luptă sau supunerea necondiționată. Au ales “lupta” pentru libertate și respingerea violenței britanice. Congresul a fost nevoit să-și assume treptat noile funcții guvernamentale, respingând politica de conciliere a lordului North. La 19 iulie, a numit comisari pentru a negocia tratate de pace cu indienii , și la 26 iulie, a înființat un Departament al Poștelor în frunte cu Benjamin Franklin. John Adams îi scria lui James Warren că stăpânirea britanică avea să revină îndată ce vor auzi de victoria de la Lexington
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
a lansat firma fictivă Rodrigue Hortalez & Company pentru comerțul cu America. În martie 1776, Congresul l-a mandatat pe Silas Deane să reprezinte Congresul în Franța. În septembrie, Congresul i-a numit pe Benjamin Franklin și pe Thomas Jefferson să negocieze tratate cu puterile europene alături de Silas Deane pentru a contracara un împrumut de 2 milioane lire sterline. Jefferson și-a înclinat numirea și în locul lui a fost ales Arthur Lee, care se afla în Europa. Armata lui Washington era stabilită
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
și să trimită o expediție în Georgia pentru a pregăti un atac asupra insulei St. Lucia din Indiile de Vest franceze. Comisia pentru negocieri a cerut Congresului să înceapă tratativele, iar Congresul a răspuns la 17 iunie că nu va negocia până când independența nu va fi recunoscută și până când trupele britanice nu se vor retrage. Congresul a ratificat pactele cu Franța și în august 1778 a refuzat să mai negocieze cu comisia britanică. Spania a tratat în secret cu Anglia, oferind
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
tratativele, iar Congresul a răspuns la 17 iunie că nu va negocia până când independența nu va fi recunoscută și până când trupele britanice nu se vor retrage. Congresul a ratificat pactele cu Franța și în august 1778 a refuzat să mai negocieze cu comisia britanică. Spania a tratat în secret cu Anglia, oferind neutralitate în schimbul Gibraltarului și insulei Minorca, dar Anglia a refuzat. Floridablanca a obținut sprijinul lui Vergennes că să recapete Gibraltarul, convenind în 1779 să semneze Convenția secretă franco-spaniolă de la
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
iunie, a sosit și Jay ce a cerut recunoașterea independenței înainte de încheierea tratatelor de pace. La 26 octombrie, a sosit și John Adams. Între timp, Rockingham a decedat și noul premier i-a mandatat pe Oswald și Henry Strachey să negocieze. Jay și Adams l-au convins pe Franklin să se acționeze fără Franța. În noiembrie 1782, britanicii și americanii se întâlneau zilnic, discutând chestiuni în privința datoriilor, pescuitului și loialiștilor. La 5 noiembrie proiectul de tratat ea în drum spre Londra
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
mare pentru a continuă comerțul cu ambele părți. Relațiile cu Franța s-au înrăutățit, existând riscul izbucnirii unui război. În aceea perioada s-a manifestat afacerea XYZ. Pentru a nu ajunge la război, a fost trimisă o delegație care să negocieze la Paris. Francezii au declarat că vor ușura negocierile în schimbul unei sume de bani, iar John Adams a cerut a numele emisarilor francezi ce au primit mită să fie porecliți „XYZ”. Relațiile cu Franța s-au calmat în cele din
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
fapt, el a condamnat pe președintele Wilson pentru ruperea relațiilor cu Germania „cu atâta brutalitate” după ce telegrama fusese interceptată, și prin urmare ambasadorului german „nu i s-a dat ocazia sa explice atitudinea Germaniei, și guvernul american a refuzat să negocieze”. Era un ton de onestiate în discurs pentru că Zimmermann avusese timp să se gândeasca la impactul și efectele telegramei între timp, dar era hotărât să-și apere ideile originale. Oricum, el a dezvăluit și faptul că a fost informat greșit
Telegrama Zimmermann () [Corola-website/Science/300565_a_301894]
-
amestecăndu-se în probleme de politică și l-a mâniat și pe Benjamin Franklin prin comentarii la adresa comportamentului sau. În final, dând frâu liber ostilităților el s-a retras în Olanda unde s-a asigurat de recunoașterea independenței Americii și a negociat un împrumut și tratatul de amiciție și comerț. Întorcându-se la Paris în octombrie 1782, Adams s-a alăturat lui John Jay și lui Benjamin Franklin în discuțiile pentru pace. La aceste întruniri Adams a insistat pentru extinderea teritoriului american
John Adams () [Corola-website/Science/300726_a_302055]