19,897 matches
-
pot menționa gramaticienii Dunash Ben Lavrat și Menahem Ben Saruk. Porecla Al Fayumi demostrează că Saadia Gaon a sosit în Irak din Egipt, dar locul nașterii sale nu este clar. Unii consideră că s-a născut în satul Dilas din provincia Fayum din Egiptul de Sus în luna ebraică Tamuz 4742 (anul 852 d.Hr.), în timp ce alții (Itzhak Julius Gutmann, Avraham Wertheimer, Simha Bunem Orbach) cred că s-ar fi născut de fapt în Yemen.Tatăl său, rabbi Yossef Al Fayumi
Saadia Gaon () [Corola-website/Science/337006_a_338335]
-
în aceiași seară la 7-8 mile distanță de țărm, în golful Southwold sau Solebay. Au fost întăriți pe drum de către "Royal Katherine" (82 tunuri) și alte două nave mai mici de la Nore. Între timp însă, situația militară și internă a Provinciilor Unite se înrăutățise. Francezii se pregăteau să treacă Rinul, iar soldații Electorului de Colonia așteptau să intre în provincia Overijssel. Partiul republican al fraților De Witt era pentru acceptarea condițiilor unei păci umilitoare, dar Willem de Orania, numit în februarie
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
de către "Royal Katherine" (82 tunuri) și alte două nave mai mici de la Nore. Între timp însă, situația militară și internă a Provinciilor Unite se înrăutățise. Francezii se pregăteau să treacă Rinul, iar soldații Electorului de Colonia așteptau să intre în provincia Overijssel. Partiul republican al fraților De Witt era pentru acceptarea condițiilor unei păci umilitoare, dar Willem de Orania, numit în februarie 1672 comandant șef al armatei, deși numai în vârstă de 21 de ani, cerea purtarea războiului împotriva invadatorilor. Nemulțumirea
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
său: ""Acesta este omul nostru!"". Lângă De Ruyter, pe covertă stătea Cornelis de Witt, suferind de gută, așezat pe un scaun îmbrăcat în purpură și înconjurat de o gardă de 12 halebardieri în uniforme de culoare roșie și galbenă a provinciei Olanda. La un moment dat "Royal Prince" era înconjurat de 7 nave neerlandeze trăgând simultan asupra sa. "Zeven Provincien" a schimbat bordee cu nava Ducelui de York vreme de două ore dar în cele din urmă "Prince" a fost dezafectată
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
recondiționare. Acesta a fost deznodământul crucial al bătăliei. Englezii au fost pentru o vreme făcuți incapabili să blocheze coasta Țărilor de Jos, să intercepteze flota comercială ce se întorcea din Indiile Orientale dar și să sprjine o invazie planificată în provinciile Olanda sau Zeelanda. Iar în acest sens bătălia a fost decisivă, "spatele" Republicii fiind astfel apărat în timp ce pe uscat armata franceză părea de neoprit și amenința însăși inima țării - Amsterdam. Dacă englezii ar fi reușit să pună stăpânire pe coasta
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
decisivă, "spatele" Republicii fiind astfel apărat în timp ce pe uscat armata franceză părea de neoprit și amenința însăși inima țării - Amsterdam. Dacă englezii ar fi reușit să pună stăpânire pe coasta Zeelandei sau a Olandei, obținând controlul asupra căilor maritime, supraviețuirea Provinciilor Unite ar fi fost extrem de improbabilă. Mai înainte de flota engleză după înfrângerea din Bătălia de la Beachy Head din 1690, afirmația despre "flota în viață" ("a fleet in being") este la fel de adevărată cu privire la flota neerlandeză a Republicii Țărilor de Jos, a
Bătălia de la Solebay () [Corola-website/Science/336995_a_338324]
-
(numele la naștere — Alexandru Gennadievich Hakimov; Născut la 1 martie 1958, Korday , Provincia Jambâl, Republica Sovietică Socialistă Kazahă) — lider religios din tradiția Vaișnava, predicator și scriitor; unul dintre liderii a Societății Internațione pentru Conștiința de Krishna (ISKCON). Execută în ISKCON obligațiile "de guru inițiator" și membru al consiliului de Conducere (GBS). A crescut
Chaitanya Chandra Charan Das () [Corola-website/Science/337454_a_338783]
-
În alte cantoane (cum ar fi Aargau, Obwalden, Nidwalden și Schwyz, anterior și în Lucerna) "Statthalter, Landstatthalter" sau "Landesstatthalter" este reprezentantul și supleantul președintelui guvernului cantonal. În cantonul Basel-Oraș, vicepreședintele parlamentului cantonal poartă titlul de "Statthalter". În Republica celor Șapte Provincii Unite, cel mai înalt funcționar al statului se numea "Stadhouder". Această denumire a apărut în timpul stăpînirii burgunde și spaniole, deoarece, în perioada respectivă, Țările de Jos luate ca întreg aveau un Stadhouder general (Landvoogd) și fiecare provincie în parte era
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
Republica celor Șapte Provincii Unite, cel mai înalt funcționar al statului se numea "Stadhouder". Această denumire a apărut în timpul stăpînirii burgunde și spaniole, deoarece, în perioada respectivă, Țările de Jos luate ca întreg aveau un Stadhouder general (Landvoogd) și fiecare provincie în parte era guvernată de Stadhouder-ul ei. Exercitarea puterii diferea într-o oarecare măsură de la o provincie la alta. După sfîrșitul stăpînirii spaniole, Stadhouder-ul nu mai era delegatul sau supleantul unui monarh, ci al Statelor Generale ale Țările de Jos
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
apărut în timpul stăpînirii burgunde și spaniole, deoarece, în perioada respectivă, Țările de Jos luate ca întreg aveau un Stadhouder general (Landvoogd) și fiecare provincie în parte era guvernată de Stadhouder-ul ei. Exercitarea puterii diferea într-o oarecare măsură de la o provincie la alta. După sfîrșitul stăpînirii spaniole, Stadhouder-ul nu mai era delegatul sau supleantul unui monarh, ci al Statelor Generale ale Țările de Jos. Stadhouder-ul îi numea pe cei mai importanți funcționari, pe membrii curții de justiție, avea un drept limitat
Statthalter () [Corola-website/Science/337476_a_338805]
-
Molin (sârbă Chirilica: Молин) a fost un sat din Banatul sârbesc. Satul a fost fondat în 1832 și a existat până în 1961. Acesta a fost situat în Nova Crnja municipiului, Districtul Banatul Central, provincia Voivodina. Satul a fost abandonat din cauza apelor subterane. Astăzi locul fostului sat este Molin Pădure, care este folosit ca un teren de vânătoare. În sârbă satul este cunoscut ca "Molin" (Молин), în germană , ca "Molidorf", și în maghiară că "Mollyfalva
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]
-
situat în Molin. După închisoare comunistă tabere s-au dizolvat (în 1948), cele mai multe din restul populației germane a părăsit Iugoslavia, în principal din motive economice. Din 1944, sătul a făcut parte din Voivodina Iugoslaviei, care din 1945, a fost o provincie autonomă din din Șerbia în Iugoslavia. După război, sătul a fost populat de coloniști care au venit mai ales din comunitățile învecinate. Potrivit 1953 recensământ, Molin avut o majoritate etnică Sârbă. În 1956, sătul a fost devastat de inundații catastrofale
Molin, Serbia () [Corola-website/Science/337497_a_338826]
-
pentru realizarea legăturilor între cele două maluri ale Scheldei care vor începe cel mai tarziu pe 31 decembrie 1909”. Investiția a fost amânată, apoi împiedicată de izbucnirea Primului Război Mondial. După război, printr-o lege din 19 martie 1923, granița administrativă dintre provinciile Antwerpen și Flandra de Est a fost modificată, iar comunele Burcht și Zwijndrecht, situate pe malul stâng al Scheldei, au fost transferate provinciei Antwerpen. Aceeași lege stipula decizia guvernului de a organiza, până pe 1 ianuarie 1924, o licitație pentru forarea
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
apoi împiedicată de izbucnirea Primului Război Mondial. După război, printr-o lege din 19 martie 1923, granița administrativă dintre provinciile Antwerpen și Flandra de Est a fost modificată, iar comunele Burcht și Zwijndrecht, situate pe malul stâng al Scheldei, au fost transferate provinciei Antwerpen. Aceeași lege stipula decizia guvernului de a organiza, până pe 1 ianuarie 1924, o licitație pentru forarea unui tunel pe sub fluviu. Situația financiară de după război a regatului a făcut imposibilă respectarea datei, iar ofertele private au fost respinse, deoarece solicitau
Tunelul Sint-Anna (Antwerpen) () [Corola-website/Science/337514_a_338843]
-
Waas” transporta garnituri de tren între gările Vlaams Hoofd din Linkeroever (ulterior denumită Gară Antwerpen-Vest) și Antwerpen-Waas de pe "Sint-Michielskaai". Sesizând potențialul comun de dezvoltare a celor două maluri ale Scheldei, legea din 19 martie 1923 a modificat granița administrativă dintre provinciile Antwerpen și Flandra de Est, transferând satul Sint-Annadorp și comunele Burcht și Zwijndrecht, toate aflate pe malul stâng al Scheldei, în patrimoniul provinciei Antwerpen. Această măsură stimula extinderea și pe malul stâng a orașului Antwerpen, situat la acea vreme doar
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
dezvoltare a celor două maluri ale Scheldei, legea din 19 martie 1923 a modificat granița administrativă dintre provinciile Antwerpen și Flandra de Est, transferând satul Sint-Annadorp și comunele Burcht și Zwijndrecht, toate aflate pe malul stâng al Scheldei, în patrimoniul provinciei Antwerpen. Această măsură stimula extinderea și pe malul stâng a orașului Antwerpen, situat la acea vreme doar pe malul drept. Aceeași lege stipula și decizia guvernului de a organiza, până pe 1 ianuarie 1924, o licitație pentru forarea unui tunel pe sub
Compania Intercomunală a Malului Stâng al Scheldei () [Corola-website/Science/337534_a_338863]
-
d. 8 februarie 1250) (supranumit cel Bun) a fost primul conte de Artois. Robert era cel de al cincilea (și unicul care a supraviețuit) fiu al regelui Ludovic al VIII-lea al Franței cu Bianca de Castilia. Robert a primit provincia Artois ca un apanaj, în conformitate cu testamentul tatălui său (d. 1226) care prevedea acest lucru odată cu atingerea majorității de către Robert, lucru care s-a petrecut în anul 1237 (la vârsta de 21 de ani). În 1240, papa Grigore al IX-lea
Robert I de Artois () [Corola-website/Science/328469_a_329798]
-
urma să se căsătorească a doua zi, directorul telefonează la Consiliul Popular pentru ca oficierea căsătoriei să fie decalată la prima oră din zi, permițându-i astfel programatorului să ajungă la Ploiești. După celebrarea căsătoriei, proaspătul soț pleacă la uzina din provincie și repară calculatorul Felix C-256, apoi se întoarce acasă în seara aceleiași zile. Cei doi soți petrec singuri noaptea nunții, cei patru copii fiind luați de mătușa Marioara (Julieta Strîmbeanu). Dar, a doua zi, îngrijorat de lipsa copiilor, Alexandru
Duminică în familie () [Corola-website/Science/328520_a_329849]
-
scriitor italian contemporan. După ce a absolvit facultatea în dreptul penal și s-a înscris la Tabloul avocaților definitivi a debutat în ficțiune cu românul "Crimina română", adoptat că și manual de lege și educație legală în diferite școli din Romă. Președintele provinciei din Romă Nicola Zingaretti, în lupta sa împotriva fenomenului de creștere a delincventei juvenile, a organizat în universități mai multe conferințe despre justiție unde Arrighi a întâlnit sute de elevi ca să răspundă la întrebările lor despre infracțiuni și crime. Între
Gianluca Arrighi () [Corola-website/Science/336457_a_337786]
-
din voturi). El a intrat în funcția de șef al statului la 30 iunie 2016 pentru o cadență de 6 ani. Duterte s-a născut în 1945 la Maasin (în prezent capitala districtului Leyte de Sud), pe atunci parte a provinciei insulare Leyte din Commonwealthul Filipinelor. Tatăl său, Vicente Gonzales Duterte era un avocat si politician de origine cebuană, iar mama, Soledad născută Roa, era profesoară de școală, la origine fiind din Cabadbaran, Agisan. În familie au existat de multă vreme
Rodrigo Duterte () [Corola-website/Science/336461_a_337790]
-
de școală, la origine fiind din Cabadbaran, Agisan. În familie au existat de multă vreme preocupări pentru politică. Soledad Roa era o activistă de frunte a populației Maranao Vicente Duterte a fost primar la Danao, în Cebu, apoi guvernator al provinciei Davao. Vărul lui Rodrigo, Ronald Duterte a fost primar la Cebu City între anii 1983-1986, pe urmele tatalui, Ramon Duterte, care a fost și el primar acolo în anii 1957-1959. Familia Duterte se considera înrudită cu clanurile politice Durano și
Rodrigo Duterte () [Corola-website/Science/336461_a_337790]
-
întâi la școli elementare - un an la școala Laboon din Maasin și apoi la școala Santa Ana din Davao City, până în 1956. Apoi a învățat la Colegiul Sfânta Cruce (Holy Cross) (în zilele noastre Colegiul Cor Jesus) din Digos, în provincia de atunci Davao, după ce a fost exmatriculat de două ori pentru rea purtare din alte școli medii, inclusiv de la liceul Ateneo al Universității din Davao. În 1968 a terminat licența B.A. în științe politice la Universitatea Liceul Filipinelor din
Rodrigo Duterte () [Corola-website/Science/336461_a_337790]
-
consiliu regional al popoarelor din estul Nigeriei decide că regiunea ar trebui să se separe și să proclame Republică [[Biafra]] la data de 30 mai 1967. </ref> Războiul rezultante, care a devenit cunoscut că nigerian Războiul civil sau Războiul nigerian-acestei provincii, a durat din 06 iulie 1967 până la 15 ianuarie 1970, după care guvernul federal de reabsorbit Biafra în Nigeria. Câteva de milioane de nigerieni estici au murit din pogromurile împotriva lor, cum ar fi 1966, unde între 10.000 și
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
În lupta lor pentru autodeterminare, oamenii din Biafra a câștigat respectul unei generații, si figure cum ar fi [[Jean-Paul Sartre]] și [[John Lennon]] În iulie 2007, fostul președinte al Biafra, General [[Emeka Odumegwu-Ojukwu]], solicită reînnoirea secesiunii statului ca entitate acestei provincii suverană. "Singura alternativă este o existență separată ... Ceea ce deranjează populația Igbo este că nu sunt la fel de nigerian că și ceilalți". Războiul nigerian-biafran a părăsit Igboland devastat. Lupta împotriva a distrus complet multe spitale, școli și case. În plus față de pierderea
Igbo (popor) () [Corola-website/Science/336414_a_337743]
-
într-o epocă în care educația era destinată aproape exclusiv membrilor familiilor înstărite, a fost un pionier al educației colective la îndemâna tuturor. José Calasanz s-a născut în Peralta de la Sal, o mică localitate situată în regatul Aragón, în prezent provincia Huesca, în anul 1556 sau 1557. José a fost fiul lui Pedro de Calasanz (primarul orașului) și al Mariei Gastón. A fost ultimul dintre opt frați și surori. La doisprezece ani, José și-a părăsit satul și s-a dus
José de Calasanz () [Corola-website/Science/336453_a_337782]