19,594 matches
-
Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 19 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Cernavodă. La intrarea în război, Regimentul 39 Infanterie a fost comandat de colonelul Marin E. Ionescu. Regimentul 39 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 39 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336098_a_337427]
-
școală și în mediile conservatoare. Ulterior a completat studiile medii într-un liceu laic, într-o clasă cu profil de cosmetică. Hovi Sekuletz a fost înrolat în armată, mai întâi, vreme de doi ani, în ansamblul muzical al Comandamentului spatelui frontului, apoi în ansamblul Poliției militare. Cu jumătate de an înainte de eliberarea la vatră, a participat la a 7-a stagiune a concursului televizat de tinere talente „Se naște o stea” (Kohav nolad), unde s-a clasat, în cele din urmă
Hovi Star () [Corola-website/Science/336087_a_337416]
-
27 august 1916, prin mobilizarea unităților și subunităților existente la pace aparținând de "Regimentul Războieni No. 15". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Piatra Neamț. Regimentul a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, atât între 14/27 august 1916 - și prima sa demobilizare din 28 mai/10 iunie 1918 cât și în perioada de desfășurare a operațiilor militare pentru apărarea Marii Uniri, La fârșitul anului 1918 și în
Regimentul 15 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336094_a_337423]
-
la Viena, Regimentele 2 Brașov, 37 Oradea și 51 Cluj la Praga, 43 Caransebeș într-o localitate aflată la nord de Praga. La Brno fuseseră încartiruite alte unități militare din Banat. Suplimentar, odată cu intrarea României în război, regimentele românești de pe Frontul de Est au fost relocate pe frontul italian. Odată desprinse de pe frontul din Peninsulă, drumul acestora spre Transilvania a fost dirijat contrar dispoziilor comandamentelor proprii prin Viena, la îndemnul preoților militari și al ofițerilor români, urmarea respectivei rute având rolul
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
și 51 Cluj la Praga, 43 Caransebeș într-o localitate aflată la nord de Praga. La Brno fuseseră încartiruite alte unități militare din Banat. Suplimentar, odată cu intrarea României în război, regimentele românești de pe Frontul de Est au fost relocate pe frontul italian. Odată desprinse de pe frontul din Peninsulă, drumul acestora spre Transilvania a fost dirijat contrar dispoziilor comandamentelor proprii prin Viena, la îndemnul preoților militari și al ofițerilor români, urmarea respectivei rute având rolul de a împiedica intrarea lor pe teritoriul
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
43 Caransebeș într-o localitate aflată la nord de Praga. La Brno fuseseră încartiruite alte unități militare din Banat. Suplimentar, odată cu intrarea României în război, regimentele românești de pe Frontul de Est au fost relocate pe frontul italian. Odată desprinse de pe frontul din Peninsulă, drumul acestora spre Transilvania a fost dirijat contrar dispoziilor comandamentelor proprii prin Viena, la îndemnul preoților militari și al ofițerilor români, urmarea respectivei rute având rolul de a împiedica intrarea lor pe teritoriul maghiar în calitate de unități constituite ale
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
într-un context în care ultimele guverne ungare din toamna anului 1918 au urmărit menținerea integrității Ungariei cu orice preț. În acest cadru, capitala Imperiului - Viena, a fost unul dintre principalele centre de concentrare a convoaielor de soldați întoarse de pe front, mai ales de pe cel italian. Aici se aflau în luna octombrie 1918 un număr de 70.000 (40.000 după altă sursă) de soldați originari din Transilvania, Banat și Bucovina. Crearea aici a Senatul vienez a fost astfel o expresie
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
manifest al Împăratului Carol la 11 noiembrie. În noaptea de 31 octombrie/01 noiembrie 1918, trupele regulate din Viena s-au descompus, austriecii încercând înjghebarea unor trupe de mercenari intitulate „Volkswehr”. În această perioadă, soldații sosiți în Viena de pe diversele fronturi au început să se complacă în demonstrații și acțiuni samavolnice, manifestând pentru libertate și socialism, iar soldații care se înfruptaseră din spargeri și devastări au început să-și desfăcă prada în împrejurimile gărilor. Ungurii nu au putut concepe o știrbire
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
de la Budapesta prin reprezentanții săi, adresându-se tuturor cetățenilor - contrar curentului general, a încercat să obțină un jurământ de fidelitate față de statul maghiar. unda dintre măsuri a fost aceea de a orpi la frontieră toți soldații care se întorceau de pe front, pentru a-i pune să jure pe steagul ungar și a-i încadra și instrui în unități proprii. Părăsind frontul italian spre Viena, sublocotenentul Iuliu Maniu (singurul militar din Comitetul Executiv al Partidului Național Român) a primit din partea fruntașilor politici
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
față de statul maghiar. unda dintre măsuri a fost aceea de a orpi la frontieră toți soldații care se întorceau de pe front, pentru a-i pune să jure pe steagul ungar și a-i încadra și instrui în unități proprii. Părăsind frontul italian spre Viena, sublocotenentul Iuliu Maniu (singurul militar din Comitetul Executiv al Partidului Național Român) a primit din partea fruntașilor politici români transilvăneni misiunea de a organiza trupe regulate din regimentele ardelene relocate din garnizoanele lor de origine pe teritoriul Austriei
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
al Partidului Național Român) a primit din partea fruntașilor politici români transilvăneni misiunea de a organiza trupe regulate din regimentele ardelene relocate din garnizoanele lor de origine pe teritoriul Austriei și în Boemia, precum și de a organiza soldații români întorși de pe front, activând în calitate de "„însărcinat cu afacerile pe lângă guvernul comun de la Viena”" al Consiliului Național Român Central. Aflat aici, pe 30 octombrie 1918 într-una din întîlnirile caramaderești ale ofițerimii române de la cafeneaua „Westminster” situată pe Mariehilferstrasse, Maniu a făcut apel la
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
regiment național sub comanda căpitanului Loichiță, având la origine efectivele românești ale Regimentului 64 Orăștie. Conduși tot de către căpitanul Loichiță, ofițerii români au început o intensă activitate propagandistică prin discursuri în cazărmi, piețe și gări, destinate militarilor români întorși de pe front și staționați temporar în Viena, sprijinită de editarea unei gazete numită „Timpul nou”, al cărei redactor a fost Filimon Taniac. Începând cu 3 noiembrie s-a trecut la dezlegarea simbolică a soldaților de jurământul depus față de împărat, preoții militari oficiind
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
la Praga , pentru a ajuta la calmarea manifestările naționaliste ale celor care erau încă adepții ideii de imperiu și a asigura liniștea. Pe 27 noiembrie, succesiv eșecului ultimelor tentative de resuscitare a monarhiei austro-ungare și în contextul în care de pe front nu mai soseau soldați, Senatul Militar Român Central din Viena și-a ținut ultima ședință. Considerându-și misiunea încheiată, acest for prin conducerea sa a hotărât întoarcerea în Transilvania, cu scopul de a se pune în slujba Consiliului Național Român
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
27". Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 13 Infanterie, fiind dislocat la pace în garnizoana Bacău. La intrarea în război, Regimentul 27 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Gabriel Niculescu. Regimentul 27 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 27 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336096_a_337425]
-
a comis atentate și actiuni de sabotaj contra forței de ocupație britanice, a unor ofițeri și instalații strategice ale armatei britanice în Palestina. Grupul difuza emisiuni radio, afișe și manifeste propagandistice, și a tipărit două gazete periodice clandestine „Bahazit” (Pe front) și „Hamáas” ( Acțiunea) Autoritățile britanice foloseau pentru organizația Lehi denumirea de „Stern gang” sau „Banda Stern”, după numele întemeietorului și primului ei comandant, Avraham Stern, zis Yair. După uciderea lui Stern de către agenți britanici într-un apartament în care se
Lehi () [Corola-website/Science/336100_a_337429]
-
pentru a participa la Revolta Națională Slovacă. În 1945, după cel de-al Doilea Război Mondial, conducătorii Cehoslovaciei s-au întors din exil de la Londra și Moscova, iar Slánský a avut întâlniri care au dus la formarea unui guvern al Frontului Național cu concursul președintelui Edvard Beneš. La cel de-al VIII-lea congres al Partidului Comunist Cehoslovac din martie 1946, Slánský a devenit secretar general al Partidului Comunist. Această alegere l-a făcut omul nr. 2 în partid, după Gottwald
Rudolf Slánský () [Corola-website/Science/336090_a_337419]
-
sau cu președintele Beneš la Aston Abbotts, amândouă aproape de Aylesbury în Buckinghamshire. În 1942 Masaryk a obținut un doctorat în drept la Bates College. Masaryk a rămas ministru de externe în urma eliberării Cehoslovaciei, ca parte a unui guvern pluripartid al Frontului Național dominat de comuniști. Comuniștii conduși de Klement Gottwald și-au consolidat poziția după alegerile din 1946, dar Masaryk a rămas ministru de externe. El a fost preocupat de păstrarea relațiilor de prietenie cu Uniunea Sovietică, dar a fost consternat
Jan Masaryk () [Corola-website/Science/336101_a_337430]
-
cercul de recrutare Constanța, din cadrul Comandamentului V Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 29 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 74 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Ioan Petrescu. Regimentul 74 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 74 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336153_a_337482]
-
cercul de recrutare București, din cadrul Comandamentului V Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 29 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 80 Infanterie a fost comandat de colonelul Gheorghe Vlădescu. Regimentul 80 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 80 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336154_a_337483]
-
cercul de recrutare Focșani, din cadrul Comandamentului III Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 35 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 50 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Mihail Anastasiade. Regimentul 50 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 50 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336149_a_337478]
-
cercul de recrutare Găești, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 23 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 68 Infanterie a fost comandat de colonelul Gheorghe Meleca. Regimentul 68 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 68 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336152_a_337481]
-
cercul de recrutare Pitești, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 23 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 44 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Dumitru Mihăilescu. Regimentul 44 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 44 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336148_a_337477]
-
cercul de recrutare Fălticeni, din cadrul Comandamentului IV Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 28 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 56 Infanterie a fost comandat de colonelul Constantin Neculcea. Regimentul 56 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 56 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336150_a_337479]
-
cercul de recrutare Târgoviște, din cadrul Comandamentului II Teritorial. Regimentul a făcut parte din organica Brigăzii 24 Infanterie. La intrarea în război, Regimentul 62 Infanterie a fost comandat de locotenent-colonelul Constantin Caluda. Regimentul 62 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Regimentul 62 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336151_a_337480]
-
de Blaise Cendrars. Cendrars îl descrie ca un „soldat mândru, calm, placid, puternic...”, dar prea bătrân pentru a fi un soldat, fiind cu cel puțin 25 de ani mai în vârstă decât restul. Când regimentul a plecat din Paris pe frontul din Picardia (au mărșăluit tot drumul pe jos) doamna Kupka a întâlnit coloana în rondul din La Défense, aproape de locul unde locuiau. Ea a defilat împreună cu ei, cărând geanta și pușca soțului ei. Ea ar fi mărșăluit tot drumul către
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]