19,488 matches
-
se realiza toate operațile cerute de regulilor și canoanelor bisericești: inventarierea obiectelor, mobilierului și podoabelor și realizarea unui monument de zid cu o cruce deasupra pe locul altarului și sfintei mese (cruce mutată în 1980, odată cu construcția noii hale, în incinta bisericii Bărboi din apropiere). Ștefan Emilian, profesor la Universitatea din Iași, a realizat planul bisericii, din această epocă rămânând și singura fotografie cunoscută a acesteia. Biserica a devenit în mod provizoriu, din septembrie 1877 și până în martie 1878, depozit pentru
Mănăstirea Sfânta Vineri din Iași () [Corola-website/Science/330416_a_331745]
-
remarcă prin dramatism. Concluzia criticului este următoarea: "„filmul, cu aluzii metaforice (ca secvența sacrificării cailor albi în curtea televiziunii), devine șocant uneori, îndeosebi prin violențele de limbaj, aproape insuportabil prin brutalități (secventa interogatoriului cu palme și pumni, scena violului din incinta arhivei și chiar nașterea încrâncenată din final); nu se poate trece repede, însă, peste «amănuntul» că bastardul este adus pe lume, ca o speranță amară, de maica-fecioara, care a suportat cu stoicism tragicele întâmplări la care a supus-o viața
Stare de fapt () [Corola-website/Science/329046_a_330375]
-
artă europeană, etc. Colecția Muzeului Național de Artă din Varșovia expune 780.000 de opere de artă. O data cu anul 2012, galeriile permanente ale Muzeului Național din Varșovia au suferit amenajări revoluționare. Astfel, curatorii au rearanjat majoritatea galeriilor de artă din incintă și au completat galeriile cu exponate noi luate din depozitele muzeului. Tablourile au fost așezate în simeze pe criterii tematice cum ar fi: peisaje, naturi statice, peisaje urbane, mitologice, biblice și nuduri. Lucrările nu au fost aranjate în ordine cronologică
Muzeul Național din Varșovia () [Corola-website/Science/329135_a_330464]
-
primul bulgăre de sare scos la suprafață a fost descoperit inelul prințesei Kinga. Această legendă marchează perioada de început a așezării miniere. În secolul IX, la Wieliczka a fost săpată o capelă de sare, în amintirea prințesei Kinga, chiar în incinta salinei. Păstrând modelul bisericilor obișnuite, capela, aflată la circa 100 de metri sub pământ, este executată dintr-un bloc masiv de sare, de culoare verde opalin, și are lungimea de 55 de metri, lățimea de 18 metri și înălțimea de
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
în privința exploatării, utilizându-se cele mai noi tehnici în domeniu. Ulterior restaurată identic cu cea inițială, salina are astăzi, în principal, destinația de muzeu. Numai o mică parte dintre cei angajați aici lucrează ca mineri. Cea mai mare parte a incintelor subterane au fost transformate, una în cafenea, o alta în cinematograf, ba chiar și în oficiu poștal. Din anul 1964, în salină, la adâncimea de 211 metri, funcționează un sanatoriu. Mulți bolnavi, suferinde de afecțiuni ale căilor respiratorii cum ar
Salina din Wieliczka () [Corola-website/Science/329264_a_330593]
-
de lângă Palais Equitable și se termină la intersecția dintre Kohlmarkt și Tuchlauben. În "Graben" se află restaurantele și magazinele cele mai exclusiviste. Istoria străzii "Graben" începe din epoca romană atunci când pe amplasamentul actual al Vienei se afla castrul roman Vindobona. Incinta "castellum"-ului se situa la sud de actuala stradă Naglergasse și era înconjurată de un șanț cu apă. În Evul Mediu, acest șanț exista și înconjura încă zidurile masive din jurul castelului. La sfârșitul secolului al XII-lea, seniorii din familia
Graben (Viena) () [Corola-website/Science/328635_a_329964]
-
ofere o presiune și o temperatură necesară pentru producerea diamantelor sintetice: presa cu curea, presa cubică și sfera de despicare. Nano-cristale(5 nm diametru) de diamant pot fi produse prin detonarea anumitor explozibili cu conținut ridicat de carbon într-o incintă metalică. Aceste nanocristale se numesc "nanodiamante de detonație". În momentul exploziei, presiunea și temperatura din incintă ating valorile necesare transformării carbonului din explozibil în diamant. În urma scufundării în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
și sfera de despicare. Nano-cristale(5 nm diametru) de diamant pot fi produse prin detonarea anumitor explozibili cu conținut ridicat de carbon într-o incintă metalică. Aceste nanocristale se numesc "nanodiamante de detonație". În momentul exploziei, presiunea și temperatura din incintă ating valorile necesare transformării carbonului din explozibil în diamant. În urma scufundării în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
detonarea anumitor explozibili cu conținut ridicat de carbon într-o incintă metalică. Aceste nanocristale se numesc "nanodiamante de detonație". În momentul exploziei, presiunea și temperatura din incintă ating valorile necesare transformării carbonului din explozibil în diamant. În urma scufundării în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
carbonului din explozibil în diamant. În urma scufundării în apă incinta se răcește rapid după explozie, blocând transformarea diamantului proaspăt produs în grafit. O variantă a acestei tehnici este umplerea unui tub metalic cu pulbere de grafit și introducerea acestuia în incinta de detonare. Explozia încălzește și comprimă grafitul la nivelul necesar transformării sale în diamant. Produsul de reacție este bogat în grafit și alte forme ale carbonului. Fierberea sa în acid azotic (o zi la 250 °C), duce la dizolvarea acestor
Diamant sintetic () [Corola-website/Science/328782_a_330111]
-
vest. Luat în ansamblu, Peristilul se prezintă deci puțin ca un templu clasic. Mausoleul ocupă colțul de sud-est al palatului, o zonă dreptunghiulară de circa lățime și lungime, a cărei fațadă este arcada estică a Peristilului. Celelalte trei muchii ale incintei sunt ziduri simple, de aceeași înălțime ca și arcada, având în tencuiala interioară nișe cu forme alternative de semicerc și pătrat, în care erau plasate statui. Spațiul central al acestui temenos este ocupat de mausoleul octogonal al lui Dioclețian, monument
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de la Split. În unele tradiții medievale, octogonul nu era decât un templu al palatului și un sepulcru al lui Dioclețian s-ar putea găsi în altă parte. Chiar exemplul de la Gamzigrad în care mausoleul se află pe colina Magura, în afara incintei palatului, sugerează că legătura între palat și mausoleu nu ar trebui să fie atât de strânsă. Chiar monumentul, aparent cel mai bine cunoscut din întregul complex, nu a fost deci identificat cu certitudine. În tot cazul, este unul dintre cel
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cu porticuri nu este un simbol al autorității, ci o trăsătură comună a aproape tuturor clădirilor publice; utilizarea marilor alei cu colonade într-un plan ortogonal se întâlnește în toate marile orașe ale Orientului roman; perimetrul fortificat se distinge în incintele urbane ale epocii. Chiar și descrierea verandei de la intrarea în palatul din Antiohia nu este comparabilă de fapt cu Peristilul: în primul caz, este vorba de intrarea principală dinspre exterior a complexului palatului, în vreme ce în al doilea caz, este o
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
și cea rezidențială rurală, este de fapt, reluând expresia lui N. Duval, echivalentul unui castel modern. Termenul de „castel” evocă un complex monumental asociat unei reședințe a aparatului administrativ și a dependințelor sale, o arhitectură monumentală și adesea și o incintă fortificată. Dar, așa cum abdicarea voluntară a lui Dioclețian a fost un fapt aproape nou în istoria imperială romană, reședința prevăzută pentru perioada sa de pensionare a rămas un edificiu fără un echivalent veritabil după Tetrarhie. Descoperirea în Serbia la sfârșitul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
mic mausoleu aflat la mică depărtare, unde au fost așezate rămășițele împăratului Galeriu după incinerarea lor pe un rug ale cărui vestigii au fost găsite de arheologi. În cazul Šarkamenului, villa este mai puțin cunoscută — a fost excavată doar o incintă mai puțin impozantă ca cea de la Romuliana — dar și ea este asociată unui complex funerar, sau materialul regăsit (fragmente de statui imperiale de porfir, ornamente) permite identificarea incinerării unei împărătese în epoca tetrarhică, probabil mama lui Maximinus Daia. Au existat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
partea centrală sau nucleul ei n-a diferit față de planurile din secolul al XVIII. Această parte centrală, potrivit planului ridicat de capitanul austriac de stat major Johann von Vermatti în timpul războiului din 1787-1791, și anume 1790, se alcătuia dintr-o incintă pătrată, avînd la cele patru colțuri câte un bastion circular: ea forma inima cetății, punctul ultim de rezistență. Această prima incintă era înconjurată de o a doua, tot pătrată, dar fără bastioane, apoi de o a treia, pentagonală, având la
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
capitanul austriac de stat major Johann von Vermatti în timpul războiului din 1787-1791, și anume 1790, se alcătuia dintr-o incintă pătrată, avînd la cele patru colțuri câte un bastion circular: ea forma inima cetății, punctul ultim de rezistență. Această prima incintă era înconjurată de o a doua, tot pătrată, dar fără bastioane, apoi de o a treia, pentagonală, având la cele cinci colțuri câte un bastion, din care două erau circulare, iar trei unghiulare sau poligonale. Aceste trei incinte sunt exclusiv
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
Această prima incintă era înconjurată de o a doua, tot pătrată, dar fără bastioane, apoi de o a treia, pentagonală, având la cele cinci colțuri câte un bastion, din care două erau circulare, iar trei unghiulare sau poligonale. Aceste trei incinte sunt exclusiv pe platou, sus, nu ajung la Dunăre. O a patra incinta pornește în partea de nord chiar de la fluviu, dar nu-l atinge și în partea de sud; ea formează unghiuri dar fără bastioane. În sfârșit, o a
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
bastioane, apoi de o a treia, pentagonală, având la cele cinci colțuri câte un bastion, din care două erau circulare, iar trei unghiulare sau poligonale. Aceste trei incinte sunt exclusiv pe platou, sus, nu ajung la Dunăre. O a patra incinta pornește în partea de nord chiar de la fluviu, dar nu-l atinge și în partea de sud; ea formează unghiuri dar fără bastioane. În sfârșit, o a cincea incintă, cu șapte bastioane, dublată de un șant spre exterior, se află
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
exclusiv pe platou, sus, nu ajung la Dunăre. O a patra incinta pornește în partea de nord chiar de la fluviu, dar nu-l atinge și în partea de sud; ea formează unghiuri dar fără bastioane. În sfârșit, o a cincea incintă, cu șapte bastioane, dublată de un șant spre exterior, se află tot sus, pe platou, fără să atingă Dunărea nici la nord, nici la sud. Casele orașului sunt cuprinse între această incintă exterioară și incinta a patra. Trei drumuri străbat
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
dar fără bastioane. În sfârșit, o a cincea incintă, cu șapte bastioane, dublată de un șant spre exterior, se află tot sus, pe platou, fără să atingă Dunărea nici la nord, nici la sud. Casele orașului sunt cuprinse între această incintă exterioară și incinta a patra. Trei drumuri străbat, prin trei porți, ultima incintă, ducând unul spre miazazi, spre Silistra și orașele din câmpia munteană, altul spre orașele din marginea podgoriei: Focșani, Râmnicul Sărat, Buzău și apoi mai departe spre vechea
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
În sfârșit, o a cincea incintă, cu șapte bastioane, dublată de un șant spre exterior, se află tot sus, pe platou, fără să atingă Dunărea nici la nord, nici la sud. Casele orașului sunt cuprinse între această incintă exterioară și incinta a patra. Trei drumuri străbat, prin trei porți, ultima incintă, ducând unul spre miazazi, spre Silistra și orașele din câmpia munteană, altul spre orașele din marginea podgoriei: Focșani, Râmnicul Sărat, Buzău și apoi mai departe spre vechea capitală a Țării
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de un șant spre exterior, se află tot sus, pe platou, fără să atingă Dunărea nici la nord, nici la sud. Casele orașului sunt cuprinse între această incintă exterioară și incinta a patra. Trei drumuri străbat, prin trei porți, ultima incintă, ducând unul spre miazazi, spre Silistra și orașele din câmpia munteană, altul spre orașele din marginea podgoriei: Focșani, Râmnicul Sărat, Buzău și apoi mai departe spre vechea capitală a Țării Românești, spre Târgoviște și de aici, fie prin Câmpulung, peste
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
strada Citadelei; se zice ca ar fi servit pe vremea turcilor drept ierbărie sau pulberărie ; astăzi adăpostește budane ale serviciului Vinalcool. Pe locul fostului șanț care mărginea spre exterior cetatea se întinde azi semicirculara stradă a Unirii. Cu cele cinci incinte ale ei, din care trei prevăzute cu bastioane, cu mulțimea de tunuri care o apărau, în 1809 ofițerul rus de origine franceză Langeron le apreciază la aproape 200, dispuse în baterii construite după sistemul turcesc, cetatea Brăila avea un aspect
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
ani ai stăpânirii turcești și reparatș, restaurată ulterior. Prefacerea ei în biserică ortodoxa a avut loc îndată după reintrarea orașului sub stăpânirea românească 1829. Un mecet a existat și în cuprinsul cetății propriu-zise, adică în spațiul închis de a treia incintă: urmele lui nu se mai văd însă. Îndată după constituirea cetății Brăilei a urmat și înființarea raialei sale. Se înțelegea, la noi, prin acest termen teritoriul înconjurător, cuprinzând mai multe sate din care urma sa fie aprovizionată cetatea și ai
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]