21,807 matches
-
consolidarea noii celule familiale. Depășirea sub cele mai bune auspicii a pragului dintre categorii sociale depinde în mare parte de ei.(...) Metamorfozarea mirilor în tineri gospodari este înțeleasă și ca o naștere pe care o moșesc nunii”. La nivelul expresiei poetice funcția rituală a nașului este sugerată de un portret hiperbolizant: „Dar nunul cel mare/ Cu grija-n spinare,/Călare pe-on cal/ Ca un Ducipal/ Se ridică în scări/ Și se umflă în nări,/ Făcu ochii roată/ Peste oștirea toată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o ducă „peste mulți munți” într-un ciclu existențial nou. Flăcăul vânător nobil și fata ciută din colinde își trăiesc pasul următor inițierii în orațiile de nuntă, unde gestul lor cosmocrator, unirea ceremonială, se împlinește. Cele două forme de expresie poetică populară nu pot fi înțelese una în absența celeilalte, iar funcția șablon cu care se încheie basmele, nunta împărătească, întărește semnificația hierogamiei. Colinda dezvăluie o inițiere în sacru, personalizată, în timp ce orațiile se reîntorc în spațiul profan, printr-o reluare a
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
semnificația hierogamiei. Colinda dezvăluie o inițiere în sacru, personalizată, în timp ce orațiile se reîntorc în spațiul profan, printr-o reluare a gestului mitic creator în profan, cunoscut doar prin cei inițiați: fecioara și tânărul. Coordonate stilistice De-a lungul lucrării, funcția poetică a limbajului popular a fost reliefată printr-un raport continuu cu semnificațiile inițiatice. La nivel stilistic, sintagmele care se reiau neschimbate în cadrul aceleiași specii (formulele de incipit și de sfârșit pentru basm, apelativele pentru tinerii colindați) sau trec în alte
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mărci ale identității artistice. Structuri de tipul Cu roua în picioare,/ Cu ceața-n spinare, regăsită în balade și cântecele ritual-ceremoniale, sau Unde câinii nu latră/ Cocoșii nu cântă, ce apare în descântece, balade fantastice și basme, au, pe lângă valoarea poetică de instaurare a lumii mitice, funcția de marcă stilistică a textului popular, ce actualizează imaginarul arhaic. Nivelul fonetic al analizei stilistice a devenit cel mai evident în timpul exercițiului asupra colindei din antologia lui Petru Caraman, când s-a demonstrat legătura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ci prin ipostaza socială. În contingent, actanții se înscriu în multitudinea de clase umane (împărați, feciori, fete, neveste), în timp ce pătrunderea sau aparteneța la sacru aduce o titulatură singularizantă. Formarea cuvintelor prin derivare dezvăluie o creativitate cu rezultate directe în plan poetic. Prefixarea augmentativă, foarte frecventă în descântece, face din po- un echivalent popular al obișnuitului răs-: „Un om negru,/ Ponegru,/ Cu topor negru,/ Ponegru,/ Boi negri,/ Ponegri,/ S-o dus în pădurea neagră,/ Poneagrî”. Prefixul negativ are o egală valoare magică
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o dus în pădurea neagră,/ Poneagrî”. Prefixul negativ are o egală valoare magică, în acceași specie literară: „Spri sfântu soari răsari,/ Pi potecî nicalcatî,/ Pi roua niscuturatî”, „Cu roua nescuturată,/ Cu ceața neridicată”. Definirea apofantică a lumii instaurate prin funcția poetică absolutizată a limbajului deschide o antiteză față de planul uman, în care repetabilitatea gesturilor devine o mecanică rutinantă, și nu o reluare a faptelor zeilor. Orice drum urmat în contingent este deja bătătorit, ceea ce implică apartenența drumețului la colectivitate, spre deosebire de călătorul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ceea ce implică apartenența drumețului la colectivitate, spre deosebire de călătorul în mit, prin care fiecare potecă este smulsă din sacru și dăruită profanului. Procedeul derivării cuvintelor prin sufixare conține o altă opoziție, de data aceasta între dimensiunea negativă (malefică, distructivă) a lumii poetice și cea pozitivă (estetică, eroică), la care naratorul popular aderă. Sufixele augmentative definesc planul sacrului stâng: leoi, săncoi, strânsoi, fricoi, spăimoi, jidăvoaică, în timp ce sufixele diminutivale arată o implicare afectivă față de lumea familiară (sătișoare), erou fiușori, voinicel) și toate caracteristicile lui
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
actuale. În comparație cu prezentul indicativ, imperfectul implică o coborîre în timp, actele eroice ale strămoșilor sunt reluate de neofitul întors pe axa temporală. Cele două mișcări ale energiilor, dinspre sacru și dinspre profan, dezvăluie raportul de lumi comunicante, stabilit de limbajul poetic într-un timp magic aferent. O valoare diferită de imperfectul durativ au verbele în fragmentul următor: „Un buzdugan ș-alegea,/ D-o mie cincizeci de-oca,/ Toarta patruzeci venea.../ În mână că mi-l lua,/ De genunche mi-l trântea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
în balade, constituie o localizare a spațiului sacru prin supradimensionarea distanței care nu trebuie măsurată cu mijloace specifice profanului (nici departe, nici aproape). Calea jumătate are un punct de referință ambiguu în absența destinației precise, iar aceasta sintagmă are funcția poetică de a dezmărgini percepția și de a îndepărta de contingent scena evenimentelor ulterioare. Ca și adresarea directă boierii dumneavoastră, întâlnită în basme, apelativul vere creează o alianță cu receptorul, căruia i se câștigă încrederea pentru tot ceea ce va urma. Repetiția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
întrebări orientează conștiința ascultătorului spre importanța acțiunilor și finalitatea lor. Întrebarea disimulează un narator par derriere, așa cum se întâmplă în fragmentul următor: „Nu-ș’ ce răsărea,/ Nu știu, păr or măr?”, numai pentru a momi și mai mult ascultătorul în interiorul lumii poetice. Stârnirea curiozității, suspansul instaurat de un narator care scapă firele epice numai pentru a le reliefa mai bine sunt toate tehnici stăpânite cu virtuozitate de povestitorii populari. Similară este și tehnica de a compara lumea eroilor cu date familiare din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
structurează pe tiparul ritmic al „refrenului”: „Se luară, se luptară,/ Zi de vară până-n seară./ Se luară a doua oară,/ Zi de vară până-n seară”. Efortul cu care se măsoară forțele egale dintre neofit și fiara haosului necesită o transpunere poetică adecvată: perfectul simplu transmite o încordare prelungită, superioară redării prin perfect compus. Accentul pe vocala a mărește durata confruntării tergiversate de echivalența energiilor, răsfrântă unitar asupra adver¬sarilor, după cum sugerează forma reflexivă a verbului. Determinarea temporală a acțiunii războinice dă
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
a diluviului și apariția cosmocratoare a soarelui incandes¬cent, al cărui răsărit constituie și debutul procesului inițiatic. Nu orice aversă a umplut luncile de apele germinative și nu doar un răsărit din seria mișcării de rotație a pământului luminează tabloul poetic. Anterioritatea adjectivelor are ca emițător instanța cunoscătoare a evenimentelor sacre, care își realizează menirea de a transmite informația sacră prin semnale lingvistice. Mutarea accentului frazei pe gradul de tensiune descriptivă este un indicator pentru însemnătatea mesajului poetic. Adjectivele apreciative apar
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământului luminează tabloul poetic. Anterioritatea adjectivelor are ca emițător instanța cunoscătoare a evenimentelor sacre, care își realizează menirea de a transmite informația sacră prin semnale lingvistice. Mutarea accentului frazei pe gradul de tensiune descriptivă este un indicator pentru însemnătatea mesajului poetic. Adjectivele apreciative apar în structura frazei într-o relație sintactică de incidență ce vorbește despre același discernământ naratorial cu rol de ghidare a ascultătorului: „Crșșt’e-o flore d’in mormîntu fșt’ii, mîndră flore, da n-o șt’iut-o
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
În loc de încheiere Operele folclorice analizate conțin numeroase elemente prezente în mitologia universală, datorită capacității cuvântului artistic de a memora fapte de cultură străveche. Practici primitive atestate de etnografi încă de la începutul secolului al XX-lea s-au refugiat în forma poetică, ca dovadă a existenței lor în spațiul european acum mai bine de o mie de ani. Stilizarea artistică și recurența pe care o au motivele inițiatice, în spații românești aflate la distanțe considera¬bile, constituie proba de netăgăduit a unității
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
care pătrund periodic aborigenii, legătura strânsă dintre numeroase specii folclorice românești și sugestiile lexicale, revelate prin mijloace stilistice, pot ilustra împreună o dimensiune privilegiată a timpului eroic. Accesul în această lume arhetipală mai este posibil omului modern numai prin codurile poetice ale operelor populare, al căror sens complex încă mai învățam să-l pătrundem. Mai puțin spectaculoase (în sensul șocului pe care îl creează outsiderului) decât obiceiurile triburilor primitive, indiciile reperabile în cultura populară românească se ridică deasupra procesiunilor sângeroase din
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
să simt direct de ce se afirmă că "Lima este un oraș cu inimă, singurul pe coasta vestică a Pacificului care posedă ceea ce lipsește altor orașe, poezia unor amintiri seculare, personalitatea vitală pe care timpul o imprimă lucrurilor". Lima, în limbajul poetic, este orașul luminii, al ceței și al stropilor de rouă sau, cum afirma un peruan de geniu, " Dacă Santiago de Chile este forța, Lima este grația". Știam din lecturile mele că mulți scriitori, poeți și artiști latino-americani și nu numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
pagină din Biblie, în limba română, ca un fel de rugăciune. Pentru că nu se poate spune că româna cu amestecul său curios de latină și de slavă ar fi o limbă frumoasă, dar spre deosebire de franceză este o limbă extraordinar de poetică. Benedetta Craveri: Și apoi ce s-a întâmplat, cum ați trecut la franceză ? Cioran: Dintr-o dată, la sfârșitul războiului, mi-am dat seama că a mă îndârji atât de o limbă a unei țări cu care tăiasem punțile era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
condamnat la 4 ani de detenție și dus la execuția la canalul Dunăre-Marea Neagră. În 1958 este condamnat la 18 ani temniță grea, din care ispășește 6 ani, în închisorile de la Jilava, Aiud, Pitesti, Sighet. Este grațiat în 1964. Opera poetică este un protest împotriva opresiunii comunismului românesc. CALEV (Dimov) Lidia Id. S-a născut la 25 decembrie 1920 în com. Cartal, județul Izmail (azi, Ucraina). Stud. Absolventă a liceului de fete Regina Maria din Bolgrad în 1939, cu examen de
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
am ca profesor. Îl așteptam cu mare emoție și cu dragoste pentru că ne impresiona prin claritatea expunerii și ținuta sa vestimentară impecabilă. La testarea cunoștințelor era foarte exigent, dar și foarte drept. Acorda o deosebită atenție elevilor cu înclinații poetice, pe care, în afara orelor de școală, erau oaspeții săi acasă pentru îndrumări. Pe lângă profesorat, a îndeplinit și funcția de inspector școlar. - Ca poet era unul dintre intelectualii cei mai respectați ai orașului Bolgrad. Generația lui, a lui T. Nencev, Ecaterinei
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
respectați ai orașului Bolgrad. Generația lui, a lui T. Nencev, Ecaterinei Cavarnali, lui Chiril Cuțarov au conferit orașului mic de stepă, denumirea prin creațiile lor, de „centru cultural” al coloniștilor bulgari în anii 30 ai secolului XX. Printre operele sale poetice menționez: - Răsadul verde al inimii stelele de sus îl plouă, Bolgrad 1939. - Poezii, București 1934. „Poet planetar, cu gesturi largi democratice în stil Whitman, Vladimir Cavarnali, cum apreciaza Mihai Cimpoi, este producător de chiote și țipete înfricoșătoare, colorate în chip
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
ingenuitate eseniană, de singurătate ciudată, logodită cu taina, la ruptura de veacuri, în Viziune”. „S-au rupt zilele clare ale istoriei. Sub fruntea de vis moare o epocă. Ca un mugure biciuit de fiorul crivățului.” George Călinescu îi situează creația poetică în „lirica proletariană modernă a hoinăririi, a uneilității deurne, din jurul lui Esenin fără apocalipticul aceluia, aprofundându-se în felul acesta de ardeleni”, iar Eugen Lovinescu, caracterizează poezia sa ca „eruptiva, oarecum primară dar viguroasă, cu adevărat lirică și patetică”. Fundația
MONOGRAFIA ABSOLVENȚILOR LICEELOR DIN BOLGRAD STABILIȚI ÎN ROMÂNIA by NENOV M. FEODOR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1830_a_92278]
-
însă contează mai puțin, premiile sunt simple atenții care, în cele mai multe cazuri, sunt date autorului și mai puțin scriiturii lui, dar despre acest aspect vom vorbi cu altă ocazie. Ca vârstă țin de-o generație, dar refuz să mă înregimentez poetic vreunei mode sau vreunui grup, astea vin și trec, important este să-ți combustionezi "cuvântul hărăzit" la modul cel mai sincer cu putință, iar vaietele lui să le așezi pe o partitură care să te satisfacă și în același timp
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
literaturii ? Că este scrisă de oameni păcătoși, serafimii nu sunt capabili să scrie nici măcar un poem minor Mi-a plăcut fără rezerve cartea ta de poeme "Ținutul Klarei", apărută prin 2005 parcă, o carte importantă pentru tine și pentru zestrea poetică a generației noastre. Exorcistul din poet face prăpăd într-un teritoriu al valpurgiilor...! Unde începe și unde sfârșește "ținutul Klarei"? Cine e Klara? Klara nu-i decât femeia-bestie, negativul femeii bestiale, este suma femeilor ciudate din viața mea și din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
diferit de colegii mei de generație? Fiindcă, așa cum amintești, am intrat în literatură înaintea lor (talentul precoce îl consider, în cazul meu, un dezavantaj, nu un avantaj: am debutat mai devreme decât se cuvenea, doldora de influențe și de clișee poetice...). Apoi, fiindcă n-am venit dintr-un cenaclu, cu un maestru la cârmă și cu un program literar limpede, explicit, ci m-am format de unul singur, ezitant, prin succesive renunțări la mine însumi, prin încercări, ca o apă care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
apropii. Am multe amintiri pregnante cu el, ani la rând am fost foarte apropiați, ne vizitam, am făcut și vacanțe împreună, am jucat și fotbal împreună, câte și mai câte. În ce măsură poetul român este prins, în acest moment, între "cultura poetică" și "poetica culturală"...? Unde mai încape boemia culturală astăzi, în condițiile în care vizionarii se plâng că nu au mijloace să-și cumpere ochelarii cu care să vadă până departe, iar publicul pare să fie consumator mai mult de Mc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]