20,296 matches
-
din București. Din viermuiala și agresiunea patologică a acestui oraș european, în care m-am născut, am crescut, m-am format, am respirat, am iubit, am suferit, am născut, la rîndul meu, am dormit, n-am dormit, am citit, am visat. Am plecat ca singura însoțitoare a fiului meu în vacanța acestuia. În această funcție, programul este clar, fix, și nu poate suferi modificări majore. Este construit pentru el, în beneficiul lui. Am plecat la Sibiel, la familia de țărani adevărați
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11378_a_12703]
-
eremit" plin de voie bună, izolat, din plăcerea proprie, pe insula Fårö, acceptând fața nouă a bătrâneții, singurătatea împlinirii, credincios amintirii ultimei lui soții, păstrând vii, mai departe, vechile prietenii cu Erland Josephson, Liv Ullman și Seven Nykvist. Dar mereu visând la noi chipuri de actori care i-ar putea inspira ideile și sentimentele unor viitoare creații. Totul pare "ușor" acum când "deșertul deșerturilor" a fost traversat, probele lăsate în urmă, ca și criticile exterminatoare care-l acoperiseră cu noroi. S-
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
Vis de femeie, de la început un eșec total și o catastrofă economică, a devenit azi un film proaspăt, vorbind timpului nostru, cu roluri excepționale interpretate de Eva Dalbeck și Hariett Andersson. E vorba despre două femei din lumea filmului care visează la lux, căsnicie, copii, dar care nu întâlnesc decât umilințe profunde, fără șansa de a atinge vreodată fericirea comună, a ființelor obișnuite. Mereu înșelate în visele lor, primesc lecția vieții cu amărăciune senină. Pentru că simt că sunt mai mult decât
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
nu. O să dureze mai puțin de doi ani.” Și într-adevăr, s-a întîmplat exact așa: am fost declarat nebun, am fost trimis în închisoarea psihiatrică și eliberat în mai puțin de doi ani. Iar pe prietenul pe care îl visasem l-am întîlnit acolo, în azilul de psihiatrie, și l-am recunoscut ca fiind cel din vis. Și el a fost eliberat în mai puțin de doi ani. Pînă acum știința nu a putut explica asemenea lucruri. Î. În aproape
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
nu a putut explica asemenea lucruri. Î. În aproape toate cărțile despre exil, am citit o variantă a ceea ce s-ar putea numi visul exilatului. Vă rog să-mi povestiți varianta dvs: „Mă aflam în Rusia și...” R. Nu am visat niciodată că mă întorc în Rusia și n-am simțit niciodată nici un fel de nostalgie în acest sens... Î. În închisoare, fiecare om a avut și momente de bucurie (Steinhardt, din care v-am trimis acel fragment despre dvs., a
Convorbire cu Vladimir Bukovski by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/13624_a_14949]
-
literar-artistice într-o nouă perspectivă antropologică. În această privință, nici Maiorescu, nici Lovinescu, nici Călinescu nu ne mai pot ajuta cu nimic." l E de reținut și mărturisirea că excepționalul prozator, revelat deplin abia odată cu memorialistica din Caietul albastru, a visat mereu să-și poată povesti viața într-o sumă romanescă și că abia în ultimele două decenii s-a dedicat construirii acestui proiect, din care a fost publicată prima parte, compusă ca un palimpsest: jurnalul din 1954-55, Timp mort, și
Cercul poeților dispăruți by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13676_a_15001]
-
Sanda Aronescu Lansarea unei cărți este, de obicei, prilej de bucurie. Se mai deschide o poartă înspre noi lumi, mai putem visa, ne mai deprindem, iar din cotidian pentru a porni cu gândul în fascinante peripluri... conduși de cuvântul scris. Când cartea este însă elegantul album Ipostaze ( Ed. Expert, București, 2003), închinat unui "monstru sacru" al scenei românești ca Toma Caragiu, când
Posteritatea unui mare actor by Sanda Aronescu () [Corola-journal/Journalistic/13718_a_15043]
-
maimuțărelile lumii Cel pentru care nu mai există nici durere, nici neliniște și invidie, nici înfrîngere și nici victorie Așa grăia unul din acei filozofi mistici persani care încercau prin meditație și introspecție să se detașeze de chingile propriului ego, visînd la Nirvana. Un alt sistem de valori, desigur, decît acela al societăților noastre occidentalizate, bazate, între altele, pe spiritul competitivității și liberei întreprinderi, pe orgoliu și ambiție, ca piloni ai progresului. Nu e mai puțin adevărat că trăim într-un
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
pe orgoliu și ambiție, ca piloni ai progresului. Nu e mai puțin adevărat că trăim într-un microcosmos în care, mai mult, poate, decît în oricare altul, fiecare se zbate pentru propria ascensiune individuală, în care cei mărunți și mediocri visează la notorietate cu ajutorul celor puternici, și nu mai prididesc să-i lingușească, să-i proslăvească, să le cînte-n strună; în așa măsură, încît ajung să fie încredințați și să jure chiar în fața propriei imagini din oglindă, că-i iubesc, îi
Cultul forței by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/13720_a_15045]
-
este întîmpinat de chipuri necunoscute de rude, foști prieteni, agenți ai Securității mai mult sau mai putin camuflați. Fiecare are interese cît se poate de pragmatice în legătură cu el. Unii speră să obțină niscaiva avantaje materiale din redescoperirea rudei chivernisite, alții visează ( stimulați de instituții ale statului) burse în Occident sau penetrarea informativa, prin el, a unor cercuri științifice de elită. Cu oarecare naivitate, savantul este uimit de importanță care i se acordă ( nu este nici o secundă lăsat singur), iar atunci cînd
Bricolaj cu sentimente by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13735_a_15060]
-
cocoșului că nimeni. Întâi scrieți, și abia pe urmă, dacă o faceți ca lumea, stăm de vorbă. Cu versurile, în schimb, lucrurile sunt definitiv clare. Pecetea sub care se zbat ar fi versul acesta: "Să țip, să zbor și să visez". Patetice pasteluri amoroase în care "soarele străluce" și "fluturi aleargă", onor autoarea "aleargă" și ea și, prinsă în zig-zagul banalelor dileme, declară: "Vreau să plec, vreau să rămân/ Și alerg, dar mă opresc/ Stau și totuși mă gândesc..." ( Elena-Daniela Sivriu
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/13724_a_15049]
-
Patzaichin nu e printre ei); Florin Piersic vorbește de 32 de minute în fața unui invitat care, inspirat, a luat cu sine o revistă de integrame ș.a.m.d., etc., etc. Toate acestea în timp ce eu am senzația aceea din somn când visezi că economia de piață s-a metamorfozat în rechin negru( ?), îți crănțăne ciolanele între colții tranziției, simți că te sufoci, nu poți respira și nici nu poți striga către UE după ajutoare nerambursabile. Una peste alta, nu-știu-de-unde, mai aud și
Vreau la eșafod by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/13725_a_15050]
-
postul de televiziune rus ORT, care a bulversat puțin societatea rusească! E un film groaznic! Pentru că oferă explicația pieirii a câtorva zeci de milioane de oameni nevinovați din Uniunea Sovietică! Pentru că acest "mare conducător al popoarelor", cum era numit Stalin, visa "Revoluția mondială bolșevică". Ceea ce nu a reușit Lenin, în 1920-1921, când a "exportat" revoluția în Germania, Ungaria și în alte țări, trebuia să realizeze el, având cea mai mare armată. Stalin avea la granița apuseană 23.000 de tancuri, în timp ce
Mihail Friedman "Cultura - un imperiu al binelui" by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/16601_a_17926]
-
ei trec pe sub ea/ numai în genunchi/ și poarta s-a gîrbovit/ rău/ se tot scurge în pămînt/ zi de zi/ de-a rămas numai/ de-o palmă deasupra ierbii/ căci ei n-au fost/ niciodată/ lei/ nici n-au visat/ să fie!" (Dar ei cine sînt?). Sau acest final antropologic: "Totul se sfîrșise/ nimic nu mai era adevărat -/ chiar și omul acela/ plîngea numai cu umbre/ de lacrimi" (Nimic). Final însă doar aparent. Căci asumarea absurdului duce la o etică
Antiutopia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16626_a_17951]
-
și a securiștilor hămesiți e chemată, aproape plebiscitată, de-o populație adusă la capătul răbdării de inactivitatea de patru ani a uzurpatorilor ideii democratice? Ca într-un coșmar, ne trezim lac de sudoare doar pentru a ne convinge că nu visăm, că realitatea e infinit mai insuportabilă decât visul! Crima regimului Constantinescu e și ea imprescriptibilă: cu iresponsabilitate, ascunzându-și incompetența în spatele unor minciuni infantile, ei au ucis speranța. De-acum înainte, amărășteanul căruia copiii îi mor de foame nu va
Un dăunător de toamnă: indicele demografic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16640_a_17965]
-
Horia Bernea și alte zeci de artiști și de istorici de artă, alături de care ține aproape și acest ,,oarecare Șușară", cel care, contrar spuselor lui Modorcea, a văzut pe viu, chiar la dl Stanciu acasă, ,,operele" de pe urma cărora mulți neputincioși visează munți de glorie și porcoaie de bani. Dacă într-o parte s-au adunat, așadar, cercetătorii și artiștii profesioniști, oamenii care știu cum se face și cum se judecă o lucrare de artă, e limpede că în cealaltă parte foșgăie
Un document artistic și uman by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16634_a_17959]
-
Tony Blair a fost boschetar. Și asta citîndu-l pe purtătorul de cuvînt al premierului britanic. Acesta a recunoscut că Blair a dormit pe o bancă din- tr-un parc public atunci cînd a venit la Londra. Pe atunci, Tony Blair nu visa să devină premier, ci spera să devină vedetă a muzicii rock. * Cum luptă bulgarii împotriva corupției? Evenimentului zilei ne informează că guvernul de la Sofia a prezentat parlamentului un proiect de lege potrivit căruia locuințele și alte imobile aflate în proprietatea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13077_a_14402]
-
există, în schimb, șanse de a prinde ceva la împărțirea bucatelor în zona scurtmetrajelor. Doar că, spre deosebire de literatură, unde sînt nuveliști de vocație, sau autori îndrăgostiți de genul scurt, în materie de cinema, în proporție covîrșitoare, autorii de “scurte” se visează “romancieri”. Scurtmetrajul funcționează, pentru tinerii regizori, ca o soluție de tranzit, ca o modalitate de a semnala că există, că au talent, că se mențin în formă și că ar merita să treacă și la ceva mai... lung. Uneori exercițiul
Viitorul sună scurt by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13097_a_14422]
-
și „cadrul natural”, Mircea Ivănescu trasează granița fragil-dureroasă a cadrului domestic, bucurie echivocă, sacrificială (căci oare nu implică orice artificiu o jertfă?): „ce plăcut este iarna să stai la gura căminului,/ mîngîind cu mîna leneșe blana aruncată pe jos,/ și visînd la jocul flăcărilor pe tavanul, frumos/ luminat sîngeriu -, lăsîndu-te pradă deplinului/ reflex de seară care te-nchide în tăcere” (convalescență). E un ritual al purității artificiale, un soi de „paradis artificial”. Intimitatea aceasta acută, subtil dramatică, tinde a îngheța, a
Poezia lui Mircea Ivănescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13086_a_14411]
-
VIS NEÎMPLINIT În memoria eroinei de la Jiu, Ecaterina Teodoroiu Visa s-ajungă învățătoare Spunea Sabina, sora ei Destinul croi o altă cărare Pentru fata că floarea de tei. În ograda părinteasca sărăcia apăsătoare Amorțea cumpănă în vânt. În cer ciutura secase la soare Tăcerea coborâse pe pământ. Cătălina vedea părinții
Vis neîmplinit. In: Curierul „Ginta latină” by Laura Vega () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2238]
-
creștinește O cer nu unui martir-senator, Ci unui luptător trădat mișelește. Cu marele Ștefan și crucea preasfântă Pe sigla unui partid drag și ție, Cerșeam votul bătrânei smerite, Crezând că te scoatem din pușcărie. Râdeau în barbă, pe ascuns, iudele, Visându-se-n fotolii de deputați. Noi, proștii, credulii, răscoleam satele: Îl vreți pe Ilie liber? Votați!" Cu numele tău am mințit profesorul, Îngenuncheatul cu diplomă, Plugarul desculț, am mințit tricolorul, Și cu el pe mine mințindu-mă. Iartă-mă, Ilie
Scrisoare de iertare lui Ilie Ilașcu, Bunica mea. In: Curierul „Ginta latină” by Gheorghe Calamanciuc () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2256]
-
SLĂVITE ROMÂNE Iubite copile, suntem dintr-un NEAM Ce-ți poartă CREDINȚA de-a pururi spre ZEI Să fii deci și tu, am fost, când visam Și eu, ca și tine-nvățând cu temei. IUBITE COPILE, ți-e scumpă-ntâi ȚARA La fel ca părinții, bunicii și NEAMUL, La fel cum ți-e dragă nespus primăvara Cu codru-nverzit, ca și frunza, și ramul. IUBITE COPILE, ți-
Slăvite române. In: Curierul „Ginta latină” by Toma Istrati () [Corola-journal/Journalistic/1311_a_2319]
-
o sărbătoare, în toamna mea luminată a lui 2003, eu o citeam și o reciteam încet, ca pe un ghid parizian 1923, cu obstinația, cu îndărătnicia unui analfabet sârguincios. În noaptea ce urmase marșului meu lung pe Vaugirard aveam să visez, avea să mă tortureze, de fapt, o propoziție a marelui american, un tinerel pe atunci de 23 de ani, când el scrie, după ce urcase pe Sfânta Genevieva, patroana Parisului, spre Panteon, trecând pe străduța Discursului asupra metodei, unde chiar se
Caprele coborau pe strada Descartes by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13136_a_14461]
-
ne-o livrează ca pe-un produs de piață plin de vino-ncoa, gata să satisfacă exigențele românilor înamorați de pere mălăiețe și cai verzi pe pereți. N-aș avea nimic împotriva unui președinte american în România. Ba chiar, așa cum visam în adolescență, nu m-ar deranja să fim primul stat american din Europa. Dar dacă e să facem pactul, măcar să-l facem la vârf. Un Clinton reșapat (că tot suntem noi social-democrați și ahtiați după nebunii sexuale) ar face furori
Vulcanul putred by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13129_a_14454]
-
Acasa > Versuri > Iubire > SUFLLET OBOSIT... Autor: Nicolae Nicoară Horia Publicat în: Ediția nr. 1448 din 18 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului 18 Decembrie 2014 M-am visat azi-noapte, nu de-ajuns, Zorii au venit mult mai devreme, „Mi-a obosit sufletul,” mi-ai spus, Tot hoinărind aiurea prin poeme... Ce sfântă oboseală! te înțeleg, Spuneai și tu ca o mireasă dulce Tot legănând la piept un dor
SUFLLET OBOSIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349706_a_351035]