192,941 matches
-
Cioacă, el e criminalul. Apropo de uniforma din râpă. Țipete de durere și trupuri mutilate - este imaginea care probabil le va rămâne în minte eroilor muntenegreni, care au salvat turiștii români din râpă morții. Când au văzut tragedia, fără să stea pe gânduri, s-au alăturat echipelor de salvare și au scos răniții din râpă. El a mai spus că toți oamenii care s-au oprit au coborât în râpă. Stâpânii, înspăimântați, refuzau ideea de a își duce cei trei companioni
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
complet prevâzute în viitorul program de guvernare. Acesta a asistat și el impasibil și surâzător la conflict și dădea impresia că vrea să blocheze camera de filmat atunci când bătrâna era brutalizată. El este ca și copiii râzgâiați, dacă vrea să stea în prima bancă, așa trebuie să fie, în caz contrar se supără. Astfel, în primul rând au fost reținuți vâzătorii de droguri cunoscuți, prin verificarea conținutului portofelelor. Nu pot să-ți spun, pentru că o să râzi de mine, zice localnicul de
colectie de articole Editura DCNEWS citite () [Corola-website/Journalistic/92302_a_92797]
-
împotrivească trei turci? -„Doar o minune dumnezeiască mă va mântui”, grăi Ștefan inimoșilor săi oșteni din jurul lui. Sultanul turcesc avea la îndemână călăreți neîntrecuți, pe cai arăbești iuți ca săgeata; tunuri îndemânatice cărora cele mai mari cetăți nu le stătuse în cale, ieniceri plini de îngâmfare, obișnuiți cu războiul și cu biruința... Ștefan se încumetă să ducă în fața unei oștiri atât de puternice, mai mult muncitorii pământului strămoșesc: oameni de sapă și de plug, care aveau drept podoabă minteanul și
Postul lui ?tefan cel Mare ?i Sf?nt [Corola-other/Imaginative/83497_a_84822]
-
ȘTEFAN-VODĂ <footnote Simion T. Kirileanu, Ștefan-Vodă cel Mare și Sfânt, Tipografia Mânăstirii Neamț, 1924, pagina 349. footnote> (M.Eminescu, Scrieri politice și literare, vol.I, f.210) La Putna, un călugăr bătrân mi-a arătat locul înlăuntrul bisericii, în care stătea odată aninat portretul adevărat al lui Ștefan-Vodă. După acest portret (original) el a fost mic de stat, dar cu umeri largi, cu fața mare și lungăreață, cu fruntea lată și ochi mari, plecați în jos. Smad și îngălbenit la față
R?pirea Bucovinei si chipul lui ?tefan-Vod? by M. Eminescu [Corola-other/Imaginative/83535_a_84860]
-
fier, se zăriră, zic, moaștele celui pentru care însuși Papa de la Roma a poruncit ca în toate bisericile din târgurile lumii să se facă rugăciuni de mulțumire către Dumnezeu pentru că scăpase creștinătatea întregii Europe de îngenunchierea păgânilor turci. Teoctist Blajevici sta pe gânduri în fața mormântului descoperit, răzămat de un stâlp de marmură și de emoție nu putea vorbi un cuvânt. Atunci se apropie un moșneag bătrân (Toader Mițu) din Putna în genunchi și plângând spre mormântul descoperit al lui Ștefan cel
Aista-i Tat?l nostru [Corola-other/Imaginative/83533_a_84858]
-
de blestem și i-a topit chipul în floare galbenă. Cu toții s-au îngrozit de turbarea nedreaptă a Lunii. Bătrânul Vodă, cu fața îndurerată de suferință, prinde a spune stăpânei rătăcite a întunericului tot jarul înlăcrimatului său suflet. Luna neîncrezătoare sta rece și fulgerătoare. Mesenii boceau și ei povestea tristă a odraslei fără noroc. Soarele furios își prinde nevasta de belșugul înstufat al razelor și îi face vânt pe fereastră, de o înnămolește departe în valurile norilor. După asta, ia pe
Povestea florii soarelui [Corola-other/Imaginative/83528_a_84853]
-
a văzut nevoia, a prins a se trage din calea lor, că-l urmăreau să-l prindă. Fiind strâmtorat de turci, s-a suit într-un stejar, care venea pe locul unde se află astăzi biserica din Scânteia și cum stătea în copac, Ștefan s-a rugat lui Dumnezeu. - Doamne! scapă-mă de focul în care mă găsesc astăzi și în locul stejarului acesta voi zidi un locaș dumnezeiesc. Turcii au trecut înainte fără ca să-l zărească și Ștefan a scăpat cu
R?zboiul de la Podul ?nalt by S.T. Kirileanu [Corola-other/Imaginative/83496_a_84821]
-
multor sate: Șovârcani, Grăpeni, până și satul Hârtop a fost pârjolit; iar pe Ruxanda, văzând-o atât de frumoasă, Soleiman, pașa cel turcesc, o ia cu dânsul în robie. Când s-a dat bătălia de la Racova, Mihu, zărește pe Ruxanda, stând pe calul lui Soleiman. Turcul, văzând că va fi biruit, străpunge cu paloșul său pe Ruxanda, ca și cum ar fi zis: „Nici a mea, dar nici a ta să nu fie!” Iar Mihu, turbat de mânie, s-aruncă precum un leu
Fr?ncu [Corola-other/Imaginative/83523_a_84848]
-
s-a întrecut pe sine. În fine, Concertul pentru vioară și orchestră “Trinity“ din ciclul “Bizanț după Bizanț“ ni-l arată pe Theodor Grigoriu așa cum îl apreciem de decenii: expresiv, auster, cu idei mustoase, constructor savant, orchestrator ingenios. Partea solistică stă în bun echilibru cu ansamblul; Sherban Lupu, căruia i se cuvin laude nicicum exagerate în promovarea muzicii românești pe mapamond s-a integrat perfect în lumea plăsmuită de compozitor. După cum a pătruns-o, în întregul program dirijorul Sascha Goetzele, a
Filarmonca "Transilvania" din Cluj by Petre Codreanu () [Corola-other/Journalistic/83552_a_84877]
-
Sfânt, fie de La Vera Storia de Berio la Teatrul alla Scala din Milano. Formată de mine și câștigătoare a Marelui Premiu Darclée al Concursului Internațional de Canto purtând numele legendarei soprane, i-am spus că merita să facă tot ce stătea în mijloacele ei pentru a continua această prestigioasă tradiție. Depășită timiditatea inițială în abordarea unui repertoriu nou pentru ea, convinsă de mine că o partitură contemporană trebuie cântată nu “modernist”, ci cu aceeași pasiune, cu aceleași rigori de stil ca
Celan la Bucure?ti by Mariana Nicolesco () [Corola-other/Journalistic/83596_a_84921]
-
Laios apare sus, în centru, coboară, este ucis, iar Oedip... parcurge traseul invers al regelui și iese prin acea fantă, deși spusese că se întoarce în Corint, deci, logic, în direcția inițială; cât timp Sfinxul își rostește teribila șaradă, Oedip stă lejer, nemișcat, sprijinit în toiag, iar momentul încoronării... nu există, eroul rămânând la rampă, în timp ce Iocasta apare pe trepte, stând astfel până la lăsarea cortinei; în actul III, doar la început câțiva coriști sunt întinși pe jos, dând impresia
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
că se întoarce în Corint, deci, logic, în direcția inițială; cât timp Sfinxul își rostește teribila șaradă, Oedip stă lejer, nemișcat, sprijinit în toiag, iar momentul încoronării... nu există, eroul rămânând la rampă, în timp ce Iocasta apare pe trepte, stând astfel până la lăsarea cortinei; în actul III, doar la început câțiva coriști sunt întinși pe jos, dând impresia suferinței, dar ulterior se regrupează pe trepte, poate ca un cor antic fără contur); gafa uriașă se produce însă în final, când
Un "Oedip" cenu?iu by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83554_a_84879]
-
nimic mai prejos, ba chiar cred că are mai multă suplețe și căldură în glas. În Dama de companie a apărut soprana Crina Zancu, solistă căreia cineva ar fi trebuit să-i explice faptul că, în scena petrecerii, nu poate sta alături de cuplul regal, venind în prim plan într-o manieră chiar mai impunătoare decât Lady Macbeth, cântând astfel încât să se audă peste întreg ansamblul; mă îndoiesc să reușească, prin asemenea “ieșiri în față”, să se evidențieze altfel decât eronat, remarcându
La pomul l?udat by Anca Florea () [Corola-other/Journalistic/83591_a_84916]
-
diferitelor activități sociale muzicale. Vor fi mult mai multe activități decât am avut până acum. D. N.: Cum vă petreceți timpul liber, cum vă relaxați ? M. V.: Îmi place natura, îmi place să combin munca cu statul în natură, să nu stau acasă ci în grădină, studiind partitura, un lucru pe care nu-l puteam face când cântam la vioară. D. N.: Când a avut loc premiera concertului de Yusupov, lucrare dedicată dumneavoastră, ați fost nevoit să învățați să dansați tango. Ați
De vorb? cu MAXIM VENGEROV by Dorina Necula () [Corola-other/Journalistic/83599_a_84924]
-
știi Tatăl Nostru? Păcat că n-am știut eu asta mai demult, că de-atunci te- aș fi alungat de la curtea mea!... Mă, dar ce ești tu? păgân? turc? tătar? pro ce liftă rea? să nu știi tu Tatăl Nostru? Stai numai!... - Ba îl știu Măria-Ta, da-l greșesc într-un loc. - Spune-mi-l dar! - Tatăl nostru, carele ești în ceruri, sfințească-se numele tău, vie împărăția ta... - Mai departe! - Aici am uitat o vorbă. - Fie-n voia ta... zi
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
că mi ți-l voi învăța eu!... Ștefan-Vodă se făcu foc; porunci curtenilor să-l prindă pe Tolpa și să-l spânzure. Tolpa însă, când istorisea pârcălabul lui Vodă și când Vodă porunci să-l prindă și să-l spânzure, stătea la ușă și asculta toate, și cum a auzit aceasta, îndată s-a făcut nevăzut, ascunzându-se în grădina domnească, care era foarte mare, știind că acolo nu va da nimeni de dânsul, iar trecând mânia Domnului, poate să scape
?tefan-Vod? ?i Tolpa [Corola-other/Imaginative/83531_a_84856]
-
începuturi. Frumusețea muzicii fiecăruia este dată tocmai de diversitatea temperamentală și caracterială a celor care o compun. Cât de mult înseamnă compozițiile pentru cei care le scriu, cum arată un pui de lied proaspăt ieșit din găoace și cât a stat el la incubat, iată câteva dintre multele întrebări pe care mi-am dorit de mult a le pune celor ce sunt binecuvântați cu darul compoziției. Cunoscându-i, le înțelegi mai bine muzica și rădăcinile ei, tinzând către idealul de interpretare
Vladimir ?colnic - M?rturisiri by Mirela Zafiri () [Corola-other/Journalistic/83629_a_84954]
-
decât Paul Urmuzescu! Nașul Urmuzescu “De Paul Urmuzescu și de familia sa mă leagă o prietenie specială. Eram vecini, eu locuiam pe Știrbei Vodă, vis-à-vis de Conservatorul de muzică “Ciprian Porumbescu”, unde eram și studentă, el - la Sala Palatului, unde stă și azi. Ne-am “descoperit” destul de târziu, iar pentru colaborări sau înregistrări nu mai rămăsese foarte multă vreme, eu fiind mai tot timpul plecată din țară. Abia după 1968, după plecarea Pompiliei Stoian în Germania, Paul Urmuzescu mi-a încredințat
Povestea adev?rat? a primului "Cerb de aur" by Octavian URSULESCU () [Corola-other/Journalistic/83698_a_85023]
-
Dumnezeul nostru.” Însuși Papa de la Roma l-a lăudat, numindu-l ”Atletul lui Hristos”. Chiar și după înfrângerea de la Valea Albă (sau Războieni), Ștefan a ridicat în acel loc o mică biserică pentru sufletele celor morți în luptă, pe care stă scris: “Noi, Ștefan Voievod și cu fiul nostru Alexandru, am ieșit înaintea turcilor și am făcut cu dânșii mare război în luna iulie 26 și, cu voia lui Dumnezeu, fură biruiți creștinii de către păgâni si au căzut acolo o mare
?tefan cel mare by Gelu ANDONE [Corola-other/Imaginative/83494_a_84819]
-
Era noapte rece, ploioasă și neagră ca păcatul, după lupta sângeroasă de la Grivița. Regele Carol I săvârșise minuni de vitejie cu mica sa oștire. De trei ori focul Iadului azvârlise înapoi de pe rădvenele Plevnei pe vânători și pe dorobanți. Regele stă cu fața lui aspră, ca de piatră și cu ochii săi vulturești, în mijlocul câmpului de bătaie, în ploaia de gloanțe și când a treia oară oamenii lui se retrăgeau, pentru că jumătate di ei, tocmai 2000, zăceau la pământ, atunci lacrimile
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
putere și curaj, după acea lungă zi grea în care a văzut atâția inși căzând? El mai văzuse și că Grivița nu era Plevna, ci mai era o vale între fort și reduta cea mare. Cu inima împovărată de griji stătea acolo. Somnul nu i se lipea de gene, nu luase nimic în gură, căci împărțea toate neajunsurile cu soldații săi. Pe patul săi, în multe nopți a nins și-a viscolit așa de tare, încât a trebuit să așeze câteva
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
gură, căci împărțea toate neajunsurile cu soldații săi. Pe patul săi, în multe nopți a nins și-a viscolit așa de tare, încât a trebuit să așeze câteva scaune umblătoare de fier peste manta, pentru ca să rămână teafăr. Înaintea cortului său stă un tânăr soldat de strajă, căruia îi ardea inima de părere de rău că a trebuit să rămână, căci și el voia să se facă vrednic de „Crucea Sf. Gheorghe” și „Virtutea militară”, și acum scapă din mână un prilej
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
turcii după rădane trăgeau în carne vie. Se gândea numai ce bucurie era să facă miresei sale când s-ar fi întors acasă împodobit cu o cruce, și nu știa că luarea Griviței nu înseamnă luarea Plevnei, și că va sta de strajă multe nopți reci și lungi de-a rândul și că-i vor amorți de frig picioarele-n șanțuri, înainte de căderea Plevnei; cu urechea tot așa de ațintită asculta înfricoșatele împușcături, care pocneau mereu din redută și nici nu
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
de 84 ȘTEFAN CEL MARE ȘI SFÂNT - legende și povești aur, pantaloni roșii și ciubote galbene. De șold îi atârna un paloș ciudat, care nu era nici spadă, nici sabie. Nu știa ce să creadă de acest oaspete puternic care stătea în fața lui, și cu toate că era zguduit de-un fior de spaimă neînțeleasă, îndreptă baioneta spre el, cu un puternic: - Stăi! Cine-i acolo? - Român!, veni un glas tunător. - Parola, știi parola? -O știu! - România! zise soldatul. - Ștefan cel Mare, răspunse
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]
-
un paloș ciudat, care nu era nici spadă, nici sabie. Nu știa ce să creadă de acest oaspete puternic care stătea în fața lui, și cu toate că era zguduit de-un fior de spaimă neînțeleasă, îndreptă baioneta spre el, cu un puternic: - Stăi! Cine-i acolo? - Român!, veni un glas tunător. - Parola, știi parola? -O știu! - România! zise soldatul. - Ștefan cel Mare, răspunse ciudatul oaspete, fără să șovăiască. Atunci Stan se dete-n lături și fără voie prezintă arma și streinul ridică mâna
?tefan cel Mare ?n r?zboiul de la 1877 by Carmen Sylva [Corola-other/Imaginative/83536_a_84861]