21,363 matches
-
socio-ecologică a zonei, pentru viitorul muncitorilor și al mineritului, precum și pentru sustenabilitatea comunităților și recomunizarea bunurilor privatizate. Colectivul de muncitori reprezintă o intervenție de politică și arta contemporană, un mijloc artistic ce încearcă să lege trecutul prezent și viitor, punând accentul pe continuitatea scopului comun: acela de a lupta pentru că muncitorii să aibă controlul direct asupra resurselor și să organizeze mijloacele de producție și de reproducere a muncii și a vieții de zi cu zi. [caption id="attachment 836" align="aligncenter" width
#034;Colectivul de muncitori#034;: Intervenție politică și artistică la Exploatarea Minieră RTB () [Corola-website/Science/295678_a_297007]
-
de Adi Dohotaru Spre antropologia performativă Cercetarea în paradigmă acțiunii participative (PAR), prin definiție colectivă și angajată, este mai auto-reflexivă în relație cu cercetarea academică, cu accentul pus pe autonomia etanșa și linear-textuală a subiectului investigator în raport cu domeniul ori obiectul investigat. Prin relaționarea multiplă și colaboratoare pe teren, presupusul obiect al cunoașterii este transformat în subiect-partener al investigației, motiv pentru care performance-urile la care fac referire sunt
Antropologie performativă. Cazul ghetoului Pata Rât (partea II) () [Corola-website/Science/295671_a_297000]
-
obținerea integrală a informațiilor cu privire la Xagrid . Anual , EMEA va revizui orice informație nouă care devine disponibilă și prezentul rezumat va fi actualizat corespunzător . Ce informații se așteaptă în continuare despre Xagrid ? Compania care comercializează Xagrid va efectua studii ulterioare , punând accent în mod deosebit pe eficiența tratamentului cu Xagrid în comparație cu hidroxiurea ( un alt medicament folosit în TE ) , posibilitatea administrării acestuia la femeile însărcinate și modul în care medicamentul este absorbit de pacienții tineri și vârstnici . Compania va comunica de asemenea către
Ro_1171 () [Corola-website/Science/291929_a_293258]
-
construită pe nisip." Explorările biomecanicii erau înțesate de greșeli tehnice, însă cu toate astea, "un teatru construit pe elemente fizice se poate baza cel puțin pe claritatea să."[3] Înțelegerea tehnologică a teatrului l-a determinat pe Meyerhold să pună accentul pe pregătirea fizică a actorilor și să se concentreze pe corporalitate, conceptualizata pavlovian: actorul trebuia să devină un câine de laborator "atât de bine antrenat încât să răspundă imediat, prin reflex, nevoilor rolului,"[4]</a> și tehnologic: Pe viitor, actorul
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
emoție și, prin extensie, afectează întreg publicul."[ 11] Provocarea de sentimente prin gesturi poate părea un exercitiu rece, neangajat, însă cu ajutorul lui Pavlov, Meyerhold introduce un alt aspect: spontaneitatea. Când el așteaptă de la actori să devină "câini ai lui Pavlov", accentul cade exact pe folosirea în teatru a "studiilor lui Pavlov despre răspunsul condiționat, un impuls reflex."[12]</a> Biomecanica devine o formă modernă de actorie "la fel de precisă tehnic că miracolele tehnologiei," în timp ce teatrul că mașinărie profita de acest "simbol reprezentativ
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
să creeze un efect estetic, ci un efect care să nu se distingă cu nimic de ceea ce simte spectatorul în fenomene reale precum manevre, parade, demonstrații de stradă etc. Costumele și lucrurile (mari și mici) sunt exact ca în realitate: accentul cade pe natura lor, aceea de produse - fără înfrumusețări de decor, fără trucuri teatrale.”[16] Subliniind faptul că tot ce se află pe scena este “exact ca în realitate,” Meyerhold era conștient de funcția teatrală a evenimentului, obiectele reale având
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
în general, precum și de importanța socială, politică și culturală, a participării tot mai însemnate a maselor la viața publică.”[ 2] Această abordare nu era specifică României. Inspirați de politica sovietică, reprezentanții de frunte ai partidelor comuniste din Europa de Est puneau constant accentul pe vechiul crez al mișcării comuniste, și anume transmiterea mesajului partidului către întreaga populație.[3] Un oficial sovietic declara în 1984 că „principiul încadrării întregii populații într-o singură influență ideologică continuă să fie esențial în perioada socialismului matur”.[4
„Mulțumim pentru copilăria noastră fericită”: Spectacolul cu copii în România anilor 1980 () [Corola-website/Science/295691_a_297020]
-
formă în ceea ce faceți? În ce măsură vorbiți despre idei/scop/mesaj și despre subiecte importante pentru artă?</b> Pe mine nu mă prea interesează să predau partea formală, insă totul depinde de elevi. La Liceul de Artă eram nevoit să pun accentul pe formă, acolo nu reușeam, în special pe cei mari, să-i scot din modelul cu care fusesară învățați. Marea parte a orelor se desfășurau plictisitor, mizând pe exersarea mijloacelor de expresie. Pentru ceilalți elevi, de la școlile care nu au
Școala de artă activistă () [Corola-website/Science/295701_a_297030]
-
modelul cu care fusesară învățați. Marea parte a orelor se desfășurau plictisitor, mizând pe exersarea mijloacelor de expresie. Pentru ceilalți elevi, de la școlile care nu au profil de specialitate, contează foarte putin formă; ei înșiși, după nenumărate exerciții propuse, pun accentul pe idee, pe mesaj, atunci când sunt lăsați liberi să facă ce vor. Doar un număr redus de elevi, la care am avut norocul să predau trei ani la rând, conștientizau saltul de la formalism la imagini care se depărtau de el
Școala de artă activistă () [Corola-website/Science/295701_a_297030]
-
mesaj, atunci când sunt lăsați liberi să facă ce vor. Doar un număr redus de elevi, la care am avut norocul să predau trei ani la rând, conștientizau saltul de la formalism la imagini care se depărtau de el, pentru a pune accentul pe mesaj. Mai mult, intrând pe pagina mea de Facebook, începuseră să cunoască și grupurile activiste, iar la ora tratau subiectele acestora. Ultima oară, într-o discuție în fugă, am observat că erau puși la curent inclusiv cu ce se
Școala de artă activistă () [Corola-website/Science/295701_a_297030]
-
de Mihaela Michailov Janusz Korczak a revoluționat pedagogia secolului XX, prin accentul pus pe educația personalizată - pe înțelegerea subiectivității fiecărui copil, transformat în creatorul social al unei lumi pe care trebuie lăsat să o experimenteze. Fără să i se dea verdicte valorice, fără să i se submineze micile greșeli, fără să i
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
compartimentare a sarcinilor duce la implicarea copiilor în ordonarea spațiului pe care il locuiesc. Numai o cunoaștere riguroasă și exersata în timp, aplicată personalității fiecărui copil în parte, poate duce la distribuirea atentă a „sarcinilor de serviciu comunitar”. Korczak pune accentul pe teritoriul de confort pe care copilul trebuie să-l simtă în momentul în care e confruntat cu două opțiuni: să spun ce am de spus sau să tac? „Posibilitatea de a te înțelege cu copiii trebuie pregătită. Nu vine
Respect pentru copilărie () [Corola-website/Science/295708_a_297037]
-
Asemeni spiritului „olimpismului”, important este să participi, nu să câștigi. Important este procesul, nu succesul. Importantă este participarea, nu coronița, nu diplomă. În lumea noastră atât de competitivă, acest spirit s-a pierdut total, riscul fiind că și în educație, accentul să fie pus pe competiția cu ceilalți și nu cu sine. Teatrul Educațional valorizează spiritul de echipă. Poate nu este întâmplător că, în aceeași perioadă în care Pierre de Coubertin - educator, un adevărat filosof al educației - susținea valorile olimpismului, pionierii
Educația prin Teatrul Educaţional () [Corola-website/Science/295709_a_297038]
-
de echipă. Poate nu este întâmplător că, în aceeași perioadă în care Pierre de Coubertin - educator, un adevărat filosof al educației - susținea valorile olimpismului, pionierii educației prin teatru aveau să se afirme, iar în domeniul psihologiei educației, Alfred Adler punea accentul pe conceptul „sentimentul comuniunii”. Acest concept este extrem de asemănător valorii pe care în teatru o numim „spirit de echipă”. [caption id="attachment 1097" align="aligncenter" width="350"] Familia Offline, 2013. Text: Mihaela Michailov, regia: Radu Apostol. Foto: Ioana Raluca.[/caption] Adler
Educația prin Teatrul Educaţional () [Corola-website/Science/295709_a_297038]
-
regândirea statutului artistului în societate și la coagularea unor comunități critice, solide și solidare, capabile să-și afirme și să își apere drepturile, precum și să susțină noi forme de organizare socio-politică. În contextul precarității generale a domeniilor culturale și a accentului pus aproape exclusiv pe mercantilizarea artei, pe acțiunea culturală care contează doar dacă produce capital financiar, resursele sunt monopolizate de câteva instituții festiviste, care produc artă la comandă, în regim de club închis, exclusiv pentru un segment redus al clasei
Apel la solidaritate – Ce se întâmplă cu Ministerul Culturii? () [Corola-website/Science/295723_a_297052]
-
de sarcină arheologică se fac în favoarea capitalului, nicidecum a culturii; în toată țara, clădiri de patrimoniu sunt dărâmate sau lăsate să se dărâme, oamenii care sunt dați afară din ele fiind la rându-le marginalizați de un discurs ce pune accentul exclusiv pe valoarea construcției în detrimentul celei umane (cazul Buzești-Berzei din București este un exemplu în acest sens). Nici patrimoniul imobil nu are o soartă mai bună, fiind într-o proporție mare uitat. Distrugerea memoriei echivalează cu distrugerea istoriei, ceea ce lasă
Apel la solidaritate – Ce se întâmplă cu Ministerul Culturii? () [Corola-website/Science/295723_a_297052]
-
b>Vrăjitoarea pofticioasa</b><i>,</i> în care tema de fundal era uitatul la televizor, capcanele telecomenzii” (Oltița Cântec, directorul Teatrului Luceafărul). La o trecere rapidă în revistă a <i>site</i>-urilor altor teatre pentru copii și tineret, observăm accentul pus exclusiv pe povești pentru copii până la 7 ani. În repertoriul Teatrului pentru copii și tineret din Constantă găsim <b>Punguța cu doi bani</b>, <b>Capră cu trei iezi</b>, <b>Motanul încălțat</b>. La Teatrul pentru copii și
Al cui este teatrul pentru copii și adolescenți? () [Corola-website/Science/295713_a_297042]
-
spații comunitare, parcuri, grădini etc. Nu va fi nevoie de o scenă tradițională sau de decorurile aferente (în același timp continuăm să punem în scenă spectacole mai lungi în spații teatrale formale). Proiectarea producțiilor va fi flexibilă și va pune accentul pe modalitatea de performare și pe text. Fiecare poveste va fi pusă în scenă inspirându-se din prestațiile și formele de artă vizuală din diferite părți ale Indiei. Vom introduce, de asemenea, un element puternic de dezvoltare al esteticii vizuale
Recâștigarea poporului – un eseu reflexiv () [Corola-website/Science/295710_a_297039]
-
cele despre opresiune merg în direcție politică, însă în mod diferit. A spune povești despre celebrare culturală este un mod prin care membrii grupurilor marginalizate își exprimă propriile valori, si este un exemplu de organizare comunitară „calitativa”, una care pune accentul pe punctele forte ale grupului. În măsura în care povestitorul se identifică puternic cu o cultură slab sau deloc reprezentată, povestea lui/ei nu este doar personală, ci și politica; atenția dată povestirii este, de fapt, atenția dată acelei culturi, modului în care
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
dată povestirii este, de fapt, atenția dată acelei culturi, modului în care ea este auto-reprezentată. Astfel de povești servesc adesea drept contra-narațiuni istorice prin care se fac publice puncte de vedere până atunci „ascunse de istorie.” Cu ajutorul poveștilor care pun accentul pe opresiune, oamenii văd astfel de evenimente mai degrabă ca lupte într-un anumit context social decât că limitări personale: inegalitățile profunde pe care se fundamentează experiențele personale ies la suprafață. Poveștile din cadrul „Teatrului Oprimaților” rămân nerezolvate pentru că ele reprezintă
De la povestire personală la act politic () [Corola-website/Science/295715_a_297044]
-
de cele mai multe ori, ancorate într-o realitate sexistă și heteronormativă. Numărul 6 al Gazetei de Artă Politică investighează proiecte artistice și discursuri teoretice despre poziția femeii, despre sexualitatea gay și despre identitatea de gen, analizate într-o cheie queer feministă. Accentul acestui număr este pus pe spațiul românesc, unde scena artistică feministă și queer începe să prindă treptat contur. Fără a-și propune să fie exhaustiv sau să epuizeze un anumit subiect, GAP 6 prezintă o serie de proiecte și reflecții
Lansare Gazeta de Artă Politică #6 la Teatru-Spălătorie din Chișinău () [Corola-website/Science/295772_a_297101]
-
showcase. Alături de spectacolele și performance-urile propuse vă invităm și la lectura ultimului text de Nicoleta Esinencu, lansarea ultimului număr al “Gazetei de Artă Politică”, precum și discuții cu artiștii și invitații la showcase. Evenimentul este organizat cu susținerea Centrului Cultural German Accente din Chișinău, Goethe Institut București și a Institutului Adam Mickiewicz, și a Ambasadei Britanice la Chisinau. - - - pentru rezervări contactați-ne cu un apel/sms (cu excepția websms) la 060439914 sau pe mail la contact@spalatorie.md
Lansare Gazeta de Artă Politică #6 la Teatru-Spălătorie din Chișinău () [Corola-website/Science/295772_a_297101]
-
compania Cristinei Rât și a lui Adi Dohotaru. Primul protest - Sunt rom și vreau să trăiesc în demnitate[1] - a venit, din păcate, după evacuarea forțată din decembrie 2010, în ianuarie 2011, si a atras atenția asupra celor întâmplate prin accentul pus pe lezarea demnității umane, în urma relocării în preajma rampei de gunoi și a demolării cu buldozere a locuințelor de pe strada Coastei. Apoi, în decembrie 2011 am mobilizat solidarități în jurul Marșului pentru dreptate socială[2]</b>, care a implicat multă lume
„Am pus împreună bazele unui concept de activism artistic” () [Corola-website/Science/295761_a_297090]
-
inclusiv în documentarul După revoluție, al lui Calciu - mă uitam recent la filmările cu Ion Rațiu - vedeai, în sărăcia cruntă care era în România atunci, un tip îmbrăcat ultra-elegant, la patru ace, cu haine scumpe și papion, vorbind româna cu accent britanic, care spunea numai platitudini despre cum România va ajunge „ca-n Vest”. Contrastul era enorm cu restul populației, cu muncitorii de la mitinguri, de pe stradă, care vorbeau despre organizare sindicală și despre mai multă autonomie a fabricilor. Cred că în
„S-a scandat de multe ori lozinca „singura soluție, înc-o revoluție”, care i-a și adus pe mineri la București. Această lozincă este mai actuală astăzi ca oricând!” () [Corola-website/Science/295770_a_297099]
-
în raport cu secolele trecute. Dar nu putem să nu luăm în considerare imaginea hipersexualizată a acesteia în mass-media și modul în care această reprezentare o influențează. Deși elogiat ca dovadă a emancipării și a libertății sexuale de care se bucură femeia, accentul pus pe hipersexualizare nu face decât să îi reîntărească eternul statut impus de obiect. Schimbarea în acest caz nu este decât una de suprafață, care nu reușește să chestioneze cauzele reale ale obiectificării femeii, ci mai degrabă le reproduce pentru
Patriarhatul, mașina de vise. Metamorfoză și hipersexualizare () [Corola-website/Science/295778_a_297107]