20,565 matches
-
din baza din Dover au plecat din port la ora 11:55 și au fost primele forțe britanice care au confirmat la 12:23 identitatea vaselor germane. Acoperirea aeriană promisă de RAF pentru atacul torpiloarelor nu a fost asigurată. Torpiloarele britanice au încercat să atace, dar înaintarea lor le-a fost blocată de 12 vedete rapide (Schnellboot, S-boot), care navigau pe două linii. Vedeta torpiloare conducătoare a atacului britanic a fost oprită din înaintare de o pană de motor, dar echipajul
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
aeriană promisă de RAF pentru atacul torpiloarelor nu a fost asigurată. Torpiloarele britanice au încercat să atace, dar înaintarea lor le-a fost blocată de 12 vedete rapide (Schnellboot, S-boot), care navigau pe două linii. Vedeta torpiloare conducătoare a atacului britanic a fost oprită din înaintare de o pană de motor, dar echipajul a reușit să lanseze torpila de la o distanță de 3,7 km de țintă, după care s-a reîntors la bază. Restul torpiloarelor nu a reușit să se
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
marinari și au rănit 45 alții. Salvele de pe "Gneisenau" au distrus partea dreaptă a punții și două camere ale cazanelor. Patru salve de pe "Prinz Eugen" au produs incendierea distrugătorului. Comandantul lui "Gneisenau" a ordonat încetarea focului, fiind convins că distrugătorul britanic este pe cale să se scufunde. În dimineața zilei de 13 februarie, amiralul Ciliax i-a trimis un mesaj amiralului Saalwächter la sediul din Paris: „Am onoarea să vă informez că "" a fost finalizată cu succes." Forțele armate britanice (marina, aviația
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
că distrugătorul britanic este pe cale să se scufunde. În dimineața zilei de 13 februarie, amiralul Ciliax i-a trimis un mesaj amiralului Saalwächter la sediul din Paris: „Am onoarea să vă informez că "" a fost finalizată cu succes." Forțele armate britanice (marina, aviația și forțele terestre) au eșuat în tentativa de oprire a vaselor din grupul Brest din drumul lor spre apele teritoriale germane. În plus, britanicii au pierdut 42 de avioane doborâte și un distrugător grav avariat. Germanii au suferit
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
o turbină navală. Echipajul lui "Gneisenau" a repus în funcțiune toate instalațiile în aproximativ 30 de minute, reconfirmând în acest fel renumele de „navă norocoasă”. "Prinz Eugen", care nu suferise avarii, a pierdut un marinar ucis de atacul unui avion britanic. Ambele vase au lansat au fost trase în siguranță la mal la 09:30. Vedetele torpiloare "T13" și "Jaguar" au fost avariate ușor de șrapnelele bombelor de aviație și de focul mitralierelor grele, iar echipajul celui de-al doilea vas
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
Norvegia, pentru lupta împotriva convoaielor navale aliate din Atlanticul de Nord. Astfel, în septembrie 1943, "Scharnhorst" a participat cu succes la Operațiunea Zitronella. Winston Churchill a ordonat formarea unei comisii de anchetă pentru investigarea evenimentelor care au dus la eșecul britanic. Pentru modul în care Luftwaffe a asigurat acoperirea aeriană a vaselor germane, Adolf Galland a fost promovat la gradul de general maior, fiind la cei 30 de ani cel mai tânăr ofițer cu acest grad din cadrul forțelor aeriene. În ciuda faptului
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
a obține înființarea a unei unități militare românești au eșuat, dar au reușit în schimb să intensifice înrolările românilor în Armata Statelor Unite ale Americii. O parte dintre doritori, au trecut granița în Canada și s-au înrolat în trupele canadiene, sub drapel britanic. Totalul voluntarilor români din SUA care a ajuns până la urmă să lupte pe pământ francez a fost de 3.200-3.500 (5.000 după altă sursă). Prin discursurile sale, preotul Vasile Lucaciu a determinat un număr semnificativ de români să
Voluntarii Români din America (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/335594_a_336923]
-
parte a României, RSS Moldovenească din cadrul Uniunii Sovietice. Ea se află printre scrierile lui Ion Creangă ce au fost cunoscute de către cititorii vorbitori de limba engleză încă din perioada interbelică, atunci când acestea au început să circule în traducere. Potrivit autorului britanic Paul Bailey, variantele traduse se bazează prea mult pe arhaisme și sunt nesatisfăcătoare; el a recomandat realizarea de noi traduceri și în special a poveștii „teribil de amuzante” „Ivan Turbincă”. Povestea „Ivan Turbincă” a fost tradusă în mai multe limbi
Ivan Turbincă () [Corola-website/Science/335584_a_336913]
-
a avut loc în anul 1882 între forțele egiptene și sudaneze conduse de Ahmed ‘Urabi, pe de-o parte și Imperiul Britanic, susținut de Statele Unite, pe de altă parte. A pus capăt unei revolte naționaliste împotriva guvernatorului Tewfik Pașa și a extins mult influența britanică asupra țării, în detrimentul Franței. În 1878, un ofițer de armată egiptean, Ahmed ‘Urabi, s-a revoltat și
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
anul 1882 între forțele egiptene și sudaneze conduse de Ahmed ‘Urabi, pe de-o parte și Imperiul Britanic, susținut de Statele Unite, pe de altă parte. A pus capăt unei revolte naționaliste împotriva guvernatorului Tewfik Pașa și a extins mult influența britanică asupra țării, în detrimentul Franței. În 1878, un ofițer de armată egiptean, Ahmed ‘Urabi, s-a revoltat și a inițiat o lovitură de stat împotriva lui Tewfik Pașa, guvernatorul Egiptului și Sudanului, datorită nemulțumirilor legate de diferențele mari în ceea ce privește salariile egiptenilor
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
s-a revoltat și a inițiat o lovitură de stat împotriva lui Tewfik Pașa, guvernatorul Egiptului și Sudanului, datorită nemulțumirilor legate de diferențele mari în ceea ce privește salariile egiptenilor nativi și ale europenilor, dar și din alte motive. În ianuarie 1882, guvernele britanic și francez au trimis o notă comună guvernului egiptean, declarând recunoașterea lor față de autoritatea guvernoratului. În 20 mai 1882, nave de război britanice și franceze au ajuns în largul coastelor Alexandriei. În 11 iunie 1882, o revoltă anticreștină care a
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
mari în ceea ce privește salariile egiptenilor nativi și ale europenilor, dar și din alte motive. În ianuarie 1882, guvernele britanic și francez au trimis o notă comună guvernului egiptean, declarând recunoașterea lor față de autoritatea guvernoratului. În 20 mai 1882, nave de război britanice și franceze au ajuns în largul coastelor Alexandriei. În 11 iunie 1882, o revoltă anticreștină care a avut loc în Alexandria s-a soldat cu uciderea a 50 de europeni. Colonelul ‘Urabi le-a ordonat forțelor sale să oprească revolta
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
sale să oprească revolta, dar europenii au părăsit localitatea, iar armata lui ‘Urabi'a început să fortifice orașul. Flotila franceză a evitat un conflict direct, dar cum un ultimatum de a înceta înarmarea orașului a fost respins, navele de război britanice au început un bombardament de 10 ore și jumătate asupra Alexandriei, în data de 11 iulie 1882. Motivele pentru care guvernul britanic a trimis o flotă de nave de război în apropierea țărmului Alexandriei este un subiect de dezbatere istorică
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
un conflict direct, dar cum un ultimatum de a înceta înarmarea orașului a fost respins, navele de război britanice au început un bombardament de 10 ore și jumătate asupra Alexandriei, în data de 11 iulie 1882. Motivele pentru care guvernul britanic a trimis o flotă de nave de război în apropierea țărmului Alexandriei este un subiect de dezbatere istorică, informațiile existente fiind controversate. În eseul lor din 1961 "Africa și dinastia Victorienilor", Ronald Robinson și John Gallagher argumentau că invazia britanică
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
britanic a trimis o flotă de nave de război în apropierea țărmului Alexandriei este un subiect de dezbatere istorică, informațiile existente fiind controversate. În eseul lor din 1961 "Africa și dinastia Victorienilor", Ronald Robinson și John Gallagher argumentau că invazia britanică a fost ordonată pentru a reprima anarhia creată de revolta ‘Urabi, dar și pentru a proteja controlul britanic asupra Canalului Suez, pentru a menține această rută de navigație spre Oceanul Indian. A.G. Hopkins a respins argumentul lui Robinson și Gallagher, citând
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
istorică, informațiile existente fiind controversate. În eseul lor din 1961 "Africa și dinastia Victorienilor", Ronald Robinson și John Gallagher argumentau că invazia britanică a fost ordonată pentru a reprima anarhia creată de revolta ‘Urabi, dar și pentru a proteja controlul britanic asupra Canalului Suez, pentru a menține această rută de navigație spre Oceanul Indian. A.G. Hopkins a respins argumentul lui Robinson și Gallagher, citând documente originale și alte surse și susținând că nu se întrezărea nici un pericol pentru Canalul Suez din partea mișcării
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
din partea mișcării ‘Urabi, și că ‘Urabi și forțele sale nu erau niște anarhiști haotici, ci mai degrabă contribuiau la menținerea legii și ordinii. El mai susține că decizia cabinetului William Gladstone a fost motivată de protejarea intereselor deținătorilor de obligațiuni britanice, cu investiții în Egipt, dar și de sporirea popularității în plan intern. Hopkins citează investițiile britanice în Egipt, care crescuseră masiv, ajungând pe primul loc în jurul anului 1880, ca o consecință a datoriei mari a guvernoratului în urma construirii Canalului Suez
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
degrabă contribuiau la menținerea legii și ordinii. El mai susține că decizia cabinetului William Gladstone a fost motivată de protejarea intereselor deținătorilor de obligațiuni britanice, cu investiții în Egipt, dar și de sporirea popularității în plan intern. Hopkins citează investițiile britanice în Egipt, care crescuseră masiv, ajungând pe primul loc în jurul anului 1880, ca o consecință a datoriei mari a guvernoratului în urma construirii Canalului Suez, dar și a legăturilor strânse existente între guvernul britanic și sectorul economic. El scrie că interesele
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
popularității în plan intern. Hopkins citează investițiile britanice în Egipt, care crescuseră masiv, ajungând pe primul loc în jurul anului 1880, ca o consecință a datoriei mari a guvernoratului în urma construirii Canalului Suez, dar și a legăturilor strânse existente între guvernul britanic și sectorul economic. El scrie că interesele economice britanice se adăugau dorinței Partidului Liberal, aflat la putere, de a duce o politică externă activă pentru a câștiga popularitate în plan intern și în competiția cu Partidul Conservator. Hopkins citează o
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
Egipt, care crescuseră masiv, ajungând pe primul loc în jurul anului 1880, ca o consecință a datoriei mari a guvernoratului în urma construirii Canalului Suez, dar și a legăturilor strânse existente între guvernul britanic și sectorul economic. El scrie că interesele economice britanice se adăugau dorinței Partidului Liberal, aflat la putere, de a duce o politică externă activă pentru a câștiga popularitate în plan intern și în competiția cu Partidul Conservator. Hopkins citează o scrisoare a lui Edward Malet, consulul general britanic în
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
economice britanice se adăugau dorinței Partidului Liberal, aflat la putere, de a duce o politică externă activă pentru a câștiga popularitate în plan intern și în competiția cu Partidul Conservator. Hopkins citează o scrisoare a lui Edward Malet, consulul general britanic în Egipt din acea perioadă, trimisă unui membru al cabinetului Gladstone, transmițându-i felicitările sale pentru invazie: "Ați purtat bătălia întregii Creștinătăți, iar istoria o va recunoaște. Pot de asemenea să mă aventurez să spun că a dat Partidului Liberal
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
mă aventurez să spun că a dat Partidului Liberal o nouă infuzie de putere și popularitate." John Galbraith și Afaf Lutfi al-Sayyid-Marsot aduc argumente similare cu cele ale lui Hopkins, care se concentrează pe modul în care indivizi din guvernul britanic și-au folosit pozițiile pentru ca invazia să pară opțiunea cea mai favorabilă pentru cabinetul Gladstone. Ei descriu mai întâi o intrigă a lui Edward Malet, în care portretiza guvernul egiptean, superiorilor săi din cabinet, ca fiind instabil. Malet se aștepta
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
să îi intimideze pe egipteni cu o demonstrație de forță, fără a lua în considerare o invazie totală. Amiralul Beauchamp Seymour ar fi grăbit startul bombardamentului, exagerând pericolul reprezentat de forțele lui ‘Urabi pentru vasele sale, în telegramele trimise guvernului britanic. Flota britanică a bombardat Alexandria între 11 și 13 iulie, iar apoi infanteria marină a ocupat orașul. Britanicii nu au pierdut nici un vas, dar cea mai mare parte a orașului a fost distrus de incendiile cauzate de obuze, dar și
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
intimideze pe egipteni cu o demonstrație de forță, fără a lua în considerare o invazie totală. Amiralul Beauchamp Seymour ar fi grăbit startul bombardamentului, exagerând pericolul reprezentat de forțele lui ‘Urabi pentru vasele sale, în telegramele trimise guvernului britanic. Flota britanică a bombardat Alexandria între 11 și 13 iulie, iar apoi infanteria marină a ocupat orașul. Britanicii nu au pierdut nici un vas, dar cea mai mare parte a orașului a fost distrus de incendiile cauzate de obuze, dar și de oamenii
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
13 iulie, iar apoi infanteria marină a ocupat orașul. Britanicii nu au pierdut nici un vas, dar cea mai mare parte a orașului a fost distrus de incendiile cauzate de obuze, dar și de oamenii lui ‘Urabi, care urmăreau să lase britanicilor un oraș în ruine. Tewfik Pașa, care își mutase tribunalul în Alexandria în timpul revoltei, l-a declarat pe ‘Urabi rebel și l-a demis din toate pozițiile deținute în cadrul guvernului. ‘Urabi a reacționat, obținând o Fatwă din partea șeicului Al Azhar
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]