19,594 matches
-
din Picardia (au mărșăluit tot drumul pe jos) doamna Kupka a întâlnit coloana în rondul din La Défense, aproape de locul unde locuiau. Ea a defilat împreună cu ei, cărând geanta și pușca soțului ei. Ea ar fi mărșăluit tot drumul către front, dar la sfârșitul primei zile colonelul a arestat-o și a trimis-o înapoi la Paris. Mai târziu, ea a plecat pe front pentru a-și petrece timpul cu soțul ei. Kupka a plecat de pe front din cauza degerăturilor de la picioare
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
a defilat împreună cu ei, cărând geanta și pușca soțului ei. Ea ar fi mărșăluit tot drumul către front, dar la sfârșitul primei zile colonelul a arestat-o și a trimis-o înapoi la Paris. Mai târziu, ea a plecat pe front pentru a-și petrece timpul cu soțul ei. Kupka a plecat de pe front din cauza degerăturilor de la picioare, cauzate de nopțile petrecute în tranșee până la brâu în apă rece.
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
mărșăluit tot drumul către front, dar la sfârșitul primei zile colonelul a arestat-o și a trimis-o înapoi la Paris. Mai târziu, ea a plecat pe front pentru a-și petrece timpul cu soțul ei. Kupka a plecat de pe front din cauza degerăturilor de la picioare, cauzate de nopțile petrecute în tranșee până la brâu în apă rece.
František Kupka () [Corola-website/Science/336260_a_337589]
-
Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 5 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Ploiești. La intrarea în război, Brigada 9 Infanterie a fost comandată de colonelul Dumitru Popovici. Brigada 9 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 9 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336321_a_337650]
-
Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 7 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Fălticeni. La intrarea în război, Brigada 14 Infanterie a fost comandată de colonelul Octav Boian. Brigada 14 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 14 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336322_a_337651]
-
Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 2 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Slatina. La intrarea în război, Brigada 4 Infanterie a fost comandată de colonelul Ilie Antonescu. Brigada 4 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 4 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336320_a_337649]
-
Infanterie. Brigada a făcut parte din organica Divizia 10 Infanterie, fiind dislocată la pace în garnizoana Tulcea. La intrarea în război, Brigada 20 Infanterie a fost comandată de colonelul Petre Popovăț. Brigada 20 Infanterie a participat la acțiunile militare pe frontul românesc, pe toată perioada războiului, între 14/27 august 1916 - 28 ocotmbrie/11 noiembrie 1918.
Brigada 20 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/336323_a_337652]
-
constituită din guvernele și oamenii politici maghiari din Ungaria și Transilvania. Privită cu îngrijorare de către această tabără, victoria Aliaților în Balcani a readus în discuție chestiunea granițelor cu România, ieșind în evidență oportunitatea aducerii în țară a trupelor maghiare de pe front. După Revoluția din Ungaria, la putere a venit un guvern condus de Mihály Károlyi, care a încercat să joace cartea de reprezentare a unei țări neutre, ruptă total cu trecutul Dublei Monarhii și care a adoptat principiile wilsoniene. Având ca
Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919) () [Corola-website/Science/336343_a_337672]
-
defensivei o perioadă de respiro, folosită pentru refacerea capacității de luptă. În septembrie, înaltul comandament al "Wehrmachtului" a mobilizat pe Linia Siegfried aproximativ 230.000 de soldați, dintre care 100.000 erau proaspăt mobilizați. La începutul lunii, germanii dispuneau pe frontul de vest de aproximativ 100 de tancuri, pentru ca spre sfârșitul lui septembrie să aibă aici aproximativ 500 de blindate. După ce au mobilizat trupe și mari cantități de armament, comandanții germani au reușit să asigure pe Linia Siegfried o defensivă cu
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
ca obiectiv imediat ocuparea inimii industriale a Germaniei, regiunea Ruhr. Armata a 3-a comandată de generalul George S. Patton a primit sarcina să ocupe regiunea franceză Lorena, în vreme ce Armata I a generalului Courtney Hodges a primit ordinul să spargă frontul german în apropiere de Aachen. Hodges a sperat la început că va putea să atace ocolind orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică, care avea să se predea de îndată ce Aachenul era încercuit. Aachen, un oraș cu arhitectură
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Unele dintre sectoarele defensive de la Aachen aveau până la 16 km adâncime. După cum avea să spună istoricul Stephen Ambrose, lucrările de aici au fost „fără îndoială cel mai formidabilă defensivă făurită de mâna omului”. Beneficiind de experiența căpătată în luptele de pe frontul de răsărit, germanii își construiseră liniile defensive principale chiar prin centrul orașelor plasate pe Linia Siegfried. Astfel, ei se foloseau de avantajul existenței străzilor înguste, care limitau mult mișcarea blindatelor inamice. În ciuda slabei pregătiri a militarilor care asigurau apărarea regiunii
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
oficialilor orașului să fugă mai înainte ca evacuarea populației civile să fie terminat. Hitler a reacționat cu duritate la acest fapt - toți responsabilii naziști care au fugit din oraș au fost degradați și trimiși ca simpli soldați să lupte pe [[frontul de răsărit (al doilea război mondial)|frontul de răsărit. Von Schwerin era dispus să capituleze. Pe 13 septembrie însă, chiar înainte de trimită actul de capitulare pe care îl semnase, von Schwerin a primit ordinul să organizeze un contraatac și să
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
evacuarea populației civile să fie terminat. Hitler a reacționat cu duritate la acest fapt - toți responsabilii naziști care au fugit din oraș au fost degradați și trimiși ca simpli soldați să lupte pe [[frontul de răsărit (al doilea război mondial)|frontul de răsărit. Von Schwerin era dispus să capituleze. Pe 13 septembrie însă, chiar înainte de trimită actul de capitulare pe care îl semnase, von Schwerin a primit ordinul să organizeze un contraatac și să străpungă liniile acestora la sud-vest de oraș
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Wilck]]. Americanii au continuat atacurile pe 12-13 septembrie. În zilele de 14-16 septembrie, Divizia I de infanterie americană a reușit să câștige teren, în ciuda defensivei puternice a germanilor și a contraatacurilor lor. Americanii au reușit să cucerească controlul asupra unui front care înconjura aproximativ o jumătate de oraș. Această înaintare înceată dar continuă a luat sfârșit la sfârșitul lui septembrie datorită problemelor de aprovizionare și a modificării priorităților aliate - declanșarea [[operațiunea Market Garden|Operațiunii Market Garden]] în Olanda. [[Image:Bundesarchiv Bild
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
continuu capacitate de luptă. Divizia a 12-a de infanterie a pierdut jumătate din numărul total de soldați în perioada 16-23 septembrie, iar Diviziile de infanterie a 49-a și a 275-a au trebuit să fie retrase de pe linia frontului pentru refacere și completarea efectivelor. Dacă la începutul războiului, o divizie de infanterie germană avea efective de 15.000-17.000 de soldați, aceste cifre au scăzut treptat până la cifra oficială de 12.500 de militari. În noiembrie 1944, efectivul real
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
medii ale acestora se ridicau la aproximativ 10.000 de oameni. În ciuda faptului că diviziile de Volksgrenadieri au fost încadrate în proporție de aproximativ 25% cu soldați experimentați, cel puțin jumătate dintre cei recrutați erau total lipsiți de experiența de front sau convalescenți, în timp ce restul fusese transferat din cadrul din "[[Luftwaffe]]" sau "[[Kriegsmarine]]". Deși aceste divizii au fost dotate cu cele mai noi arme ușoare de infanterie, ele sufereau la capitolul dotării cu piese de artilerie și mijloace de transport, ceea ce limita
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
folosit scurta perioadă de acalmie din ultimele două săptămâni ale lunii septembrie pentru odihnă și completarea efectivelor și reînarmare. Până pe 1 octombrie, aproape 70 dintre soldații Diviziei I comandate de generalul [[Clarence Huebner]] fuseseră înlocuiți cu soldați proaspăt sosiți pe front. Ultimele două săptămâni din septembrie au fost folosite pentru pregătirea de luptă în condiții urbane și pentru exerciții de tragere. Planurile pentru ofensivă prevedeau ca ambele divizii de infanterie să evite luptele în orașul Aachen. În principal, infanteriștii trebuiau să
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
trebuiau să coopereze pentru încercuirea orașului și continuarea înaintării spre est. Doar un număr relativ redus de militari americani trebuia să continue luptele pentru cucerirea orașului încercuit. Deși americanii aveau capacitatea de înlocuire rapidă a pierderilor, soldații proaspăt sosiți pe front nu aveau de cele mai multe ori pregătirea tactică necesară. Numeroși ofițeri tineri nu aveau o pregătire tactică și de conducere a trupelor satisfăcătoare. Printre tanchiști se aflau conductori care nu aveau altă experiență decât conducerea unor automobile pe drumurile publice. Au
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
automobile pe drumurile publice. Au existat situații în care comandanții de tancuri au fost obligați să își învețe membrii echipajului cum să încarce armele și să le folosească chiar înainte de declanșarea atacului. Sistemul american de înlocuire a trupelor pe linia frontului era bazat pe cantitate nu pe calitate, ceea ce a făcut ca cea mai mare parte a militarilor sosiți în teatrul de operațiuni să nu fie instruită de luptă în mod corespunzător. În rândul trupelor americane se întâmpla de multe ori
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
trupelor americane se întâmpla de multe ori ca rata de pierderi în cazul noilor sosiți să fie de aproape 50%, cei mai mulți proaspăt sosiți să fie răniți sau uciși în primele zile de luptă. Pierderile mari suferite de americani pe linia frontului presupunea aducerea a noi soldați pentru completarea efectivelor. De exemplu, un batalion al diviziei a 28-a de infanterie, care de-abia fusese completat cu recruți, a fost aruncat imediat în luptă într-un atac direct împotriva apărării germane de la
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Diviziei I de infanterie, care suferise pierderi foarte mari în ultima fază a luptelor din 18-21 octombrie. Forțele terestre americane erau sprijinite în acțiune de Forța aeriană a 9-a, care reușise să identifice cam 75% dintre cazematele de pe linia frontului și făcuse planuri pentru executarea unui bombardament inițial executat cu 360 de bombardiere și 72 de avioane de atac la sol. După primul atac, urma un al doilea val de bombardament, care urma să folosească inclusiv bombe incendiare cu [[napalm
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
aeriană]] aproape totală în spațiul aerian al Aachenului, în condițiile în care germanii nu dispuneau de suficiente baterii de artilerie antiaeriană, iar sprijinul pe care îl putea acorda "[[Luftwaffe]]" era foarte limitat. [[File:Aachen.jpg|thumb|right|Hartă sectorului de front de la Aachen]] Artileria grea aliată a executat bombardamente ale pozițiilor defensive germane din jurul orașului Aachen cu șaze zile mai înainte de declanșarea ofensivei terestre americane. Deși bombardamentul de artilerie i-a silit pe militarii Corpului LXXXI german să înceteze toate mișcările
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
Wurmului, cucerirea și menținerea capului de pod - Divizia a 30-a de infanterie a pierdut 300 de oameni uciși în acțiunea sau răniți. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-584-2159-20, Frankreich, Soldat mit Gewehr in Stellung.jpg|thumb|left|Soldat al Wehrmachtului pe frontul de vest]] Germanii au continuat să contraatace la Übach suferind pierderi grele datorită focului artileriei și infanteriei americane. Deși eșecurile atacurilor pentru recucerire Übach a făcut evidentă incapacitatea germanilor să mobilizeze suficiente trupe pentru apărarea căilor de acces spre Aachen
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
ale americanilor, comandanții germani au transferat la Aachen Divizia a 3-a Panzergrenadier, Corpul I SS Panzer și Batalionul 101 SS tancuri grele. [[Image:Bundesarchiv Bild 101I-584-2170-05, Frankreich, Schützenpanzer in einer Stadt.jpg|thumb|Infanteriști ai unui regiment mecanizat de pe frontul de vest deplansându-se într-un vehicul semi-șenilat Sd.Kfz. 251]] Divizia I de infanterie și-a început ofensiva în sud pe 8 octombrie, având ca prim obiectiv cucerirea orașului [[Verlautenheide]] și a Cotei 231 (cunoscute și ca „dealul Crucii”) de lângă
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
important pe care îl primise, Divizia a 30-a de infanterie americană nu a reușit să spargă defensiva germană și să facă joncțiunea cu forțele aliate din sud. În cealaltă tabără, germanii s-au folosit eficient de condițiile oferite de frontul îngust și au bombardat intens forțele americane. Înaintarea americanilor a continuat să aibă un ritm redus, germanii baricadați în casele transformate în cazemate reușind să îi surprindă și respingă pe infanteriștii americani. Pentru depășirea acestui impas, generalul Hobbs a conceput
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]