20,876 matches
-
culegere de informații, supraveghere și chiar intimidare fizică. Au fost detașați sau angajați în întreprinderile miniere din zonă foști delincvenți de drept comun. Pentru a suplimenta lipsa de forță de muncă, au fost trimiși să lucreze la exploatările miniere și militari în termeni. Pe termen lung, organele de partid au sporit activitatea ideologică în zonă. S-au ținut lecții de ideologie comunistă obligatorii, și diverse instituții de psihologie din București, la ordinele date de conducerea centrală, au făcut mai multe teste
Greva minerilor din Valea Jiului din 1977 () [Corola-website/Science/314576_a_315905]
-
cu success la desfășurarea conflictului armat puține au rămas funcționale, supraviețuirea acestora fiind o raritate. Chiar mai mult, efortul lor a contruibuit puțin la rezultatul global al rebeliunii. Flota a servit și pentru a scoate în evidență câteva exemple de militari cu caracter puternic, dintre care s-a detașat căpitanul John Paul Jones. Experiența dobândită de acesta, precum și de alți comandanți de nave a devenit necesară unei generații viitoare de ofițeri care, mai târziu, s-au aflat la comanda conflictelor în
Continental Navy () [Corola-website/Science/314638_a_315967]
-
faptul a însemnat o profundă și amară decepție, ca și pentru oricare alt om, care-și însușește conștiința de soldat. După război, norocul i-a arătat Nadiei Russo reversul medaliei. Implicată în procesul ofițerilor aviatori, care au avut contacte cu militarii englezi din Comisia Aliată de Control, Nadia Russo este arestată și condamnată în 1951 la șapte ani de închisoare, din care va ispăși doar șase și alți cinci ani de domiciliu obligatoriu în Lătești (Bărăgan). Aici reîntâlnește mai multe : soția
Nadia Russo () [Corola-website/Science/314661_a_315990]
-
județului. Neputând face față cheltuielilor de întreținere a clădirii, SMT-ul renunță la acest sediu prin anul 1971, castelul rămânând "în grija primăriei". Dispariția obiectelor de interior a început însă după 1972. La acea vreme acolo erau cazați muncitorii și militarii care erau aduși pentru muncile câmpului. Au dispărut bibelourile, oglinzile venețiene, piesele de interior și chiar biblioteca. În momentul de față, imobilul a fost concesionat pe 49 de ani unui investitor ce urmează să îl refacă. Castelul Pleșa a fost
Castelul Pleșa () [Corola-website/Science/314690_a_316019]
-
mutat la Budapesta, Pulitzer a urmat cursurile unei școli private. La vârsta de 17 ani a fost găsit inapt pentru serviciul militar în armata austriacă de a servi în legiunea străină. În cele din urmă se înrolează la Hamburg ca militar în armata SUA. Ajuns în 1864 în Boston va face parte din regimentul 1 de cavalerie New-York, care era format în cea mai mare parte din germani, și va lupta de partea Statelor din Nord în Războiul civil american. Vorbea
Joseph Pulitzer () [Corola-website/Science/314742_a_316071]
-
9 mai 1950, la cel de colonel și la 9 septembrie 1952 este avansat la gradul de general-maior și numit în funcția de ministru adjunct pentru construcții și cazarea trupelor, funcție pe care o deține până la 5 octombrie 1953. Ca militar, a îndeplinit, până în 1950, diferite funcții, precum cea de redactor-șef la Glasul Armatei, șef al Casei Centrale a Armatei sau comandant al Academiei Militare Politice. De asemenea, din august 1945 și până în februarie 1948 a fost deputat în Marea
Ion Eremia () [Corola-website/Science/313512_a_314841]
-
(fiul) (în ), cunoscut și sub numele de Nichifor Bryennios (n. 1062, la Orestias, Adrianopole - d. 1137, la Constantinopole), a fost un militar, om politic și istoric bizantin. "" s-a născut la Orestias, la circa 100 de kilometri nord de Adrianopole. Tatăl său era "Nicefor Bryennios", un strateg al armatei bizantine, pretendent la tronul imperial, general al împăratului Mihail VII Ducas. Datorită cunoștințelor
Nicefor Bryennius () [Corola-website/Science/313539_a_314868]
-
persoane iau o varietate de poziții în fața violenței, multe dintre ele susținând teoria "războiului just". Ideologii comunismului au afirmat și ei, nu o dată, atașamentul lor la "lupta pentru pace", dar sloganele lor antibeliciste au ascuns adesea intenții expansioniste. Politicienii și militarii au susținut în diverse perioade că doresc pacea, dar o "pace dreaptă", sub care denumire puteau înțelege o pace care ține seama numai de interesele uneia din părțile aflate în conflict (a lor). Conform teoriei lui Niles Eltridge și John
Pace () [Corola-website/Science/313571_a_314900]
-
Rhodesia de Nord, Rhodesia de Sud, Nyasaland, și Africa Vestică Britanică (Nigeria, Gold Coast, Sierra Leone și Gambia). În rândurile forțelor britanice luptau un comandou din Palestina, forțele neregulate patriotice etiopiene, francezii liberi și belgienii liberi. Forțele franceze includeau militari italieni, militari coloniali est-africane, (eritreeni, abisinieni, somalezi) și un mic număr de germani (Compania Mecanizată Germană). Cea mai mare parte a forțelor italiene erau africani conduși de ofițeri italieni. Pe 9 mai 1936, dictatorul italian Benito Mussolini a proclamat "Imperiul Africii Răsăritene
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
unități regulate de sub comanda lui Wingate. După părerea generalului, pentru a asigura o revoltă generală a populației locale, era necesară trimiterea unor trupe de elită, nu doar a unor cărăuși de arme și materiale. El considera că o sută de militari bine înarmați și excelent antrenați poate paraliza o forță inamică de o mie de ori mai numeroasă. Această mică forță de elită a fost botezată Forța Gideon, dupe numele legendarului judecător biblic Gideon. Această forță a fost formată din batalioanele
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
al 2-lea etiopian. Forța Gideon era dotată cu mortiere de 3 inch, (nu dispunea de piese de artilerie) și 15.000 de cămile pentru transport. Windgate a preluat oficial comanda Forței Gideon pe 6 februarie 1941, dar fost alături de militarii săi încă din ianuarie în provincia Gojjam. Forța Gideon putea să se deplaseze fără prea multe probleme prin zonele rurale. De-a lungul scurtei sale istorii, Imperiul Africii Răsăritene Italiene a fost doar din punct de vedere oficial sub controlul
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
atacat de distrugătoarele italiene „Pantera”, „Leone” și „Francesco Nullo”. Crucișătorul neo-zeelandez „Leander” și distrugătorul britanic „Kimberley” au împins distrugătorul italian „Francesco Nullo” spre țărm unde a eșuat. Distrugătorul italian a fost distrus a doua zi de atacul bombardierelor ușoare RAF. Militarii Diviziei a 5-a indiene au început să sosească în Sudan la începutul lunii septembrie 1940. La scurtă vreme după aceea, indienii au declanșat un atac surpriză pentru recucerirea Gallabatului. Atacul a fost dat de o brigadă condusă de William
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
a distrus un rezervor conținând petrol. Petrolul a inundat rezervele de apă potabilă ale italienilor. Lipsa de apă de băut i-a forțat pe italieni să capituleze. Pe 18 mai, Amedeo de Savoia-Aosta, comandantul italienilor, a aceptat să capituleze împreună cu militarii de sub comanda lui. În vreme ce Amedeo capitula în Africa de est, fratele lui, ducele de Spoleto, a fost încoronat rege al Croației după invadarea și înfrângera Iugoslaviei Ducele de Aosta a fost bolnav în ultimele luni de luptă, suferind de un
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]
-
registrul de sus sunt reprezentate Patimile lui Iisus (Spălarea picioarelor, Împărțirea Veșmintelor, Drumul spre Golgota, Răstignirea, Coborârea de pe Cruce, Paza Mormântului, Înălțarea Domnului, Pogorârea Sfântului Duh ș.a.), începând dinspre peretele nordic. În partea inferioară a pereților naosului sunt reprezentați sfinții militari. Tabloul votiv a fost pictat pe partea dreaptă a naosului. La 24 iunie 1589 odată cu aducerea în biserică a moaștelor Sf. Ioan cel Nou a fost amplasat în dreptul tabloului votiv un baldachin de piatră. Cu acest prilej, s-a deteriorat
Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou din Suceava () [Corola-website/Science/313615_a_314944]
-
motivată etnic împotriva sârbilor din Kosovo a fost planificată și bine orchestrată.” Trupele KFOR au închis granița dintre provincia Kosovo și Serbia și Muntenegru iar aeroportul internațional a fost închis. NATO anunțase la 18 martie că vor trimite încă 1.000 de militari, din care 750 din partea Marii Britanii, pentru a suplimenta cele 18.500 de trupe deja prezente. Organizația Națiunilor Unite și Uniunea Europeană au făcut apel la calm, cerându-le liderilor locali să-și țină în frâu suporterii. Kofi Annan, Secretarul General al
Revoltele din Kosovo din 2004 () [Corola-website/Science/314066_a_315395]
-
citește inscripția „această icoană s-a cumpărat de Ion Mustață și s-a zugrăvit de mine Șerban zugravu”. Cu aportul obștii din Tulgheș, biserica monument a fost reparată, în 1976. În urmă cu peste 2 decenii în 1989, 49 dintre militarii din Brigada 28 Infanterie căzuți la datorie în luptele desfășurate în zonă în Primul Război Mondial pe Valea Jidanului, Covorea, Valea Putnei, Pietrele Roșii, Baret (inițial îmormântați pe Muntele Higheș) au fost reânhumați cu onoruri în curtea bisericii. A fost
Biserica de lemn din Tulgheș () [Corola-website/Science/314117_a_315446]
-
deși aceasta din urmă îi fusese inamic). Aceasta era perioada formării sferelor mondiale de influență, iar Italia, dorind sa fie o superputere, încearcă să anexeze Etiopia, dar aceasta se apără cu eroism producând Italiei o pierdere de 5.000 de militari, o adevărata umilire națională. Astfel Crispi renunță la idealurile expansioniste. În 1900, un anarhist italian din New York îl asasinează pe regele Umberto. Vittorio Emanuelle III, fiul său, moștenește tronul. Premierul Giolitti adoptă un program de reforme cu caracter progresist. Industria
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
octombrie 1917), o retragere panicată a peste 700.000 de soldați italieni. În cele din urmă, Italia își recuperează teritoriile pierdute, iar Imperiul Austro-Ungar se prăbușește. În Italia, Primul Război Mondial a adus moartea a peste jumătate de milion de militari, o economie devastată și un puternic sentiment de frustrare datorită neîndeplinirii promisiunii privind teritoriile ce ar fi fost câștigate ca recompensă pentru participare la război. Primul-ministru Orlando participă la Conferința de Pace de la Paris din 1919 cu speranța că i
Istoria Italiei () [Corola-website/Science/314059_a_315388]
-
s-a adăugat și invadarea Albaniei de către Italia în primăvara anului 1939. Aceste evenimente au forțat guvernul olandez să adopte o politică realistă, dar în continuare prudentă. Cea mai importantă măsură a fost mobilizarea parțială a aproximativ 100.000 de militari în aprilie 1939. După atacul împotriva Poloniei din septembrie 1939 și intrarea în război a Franței și Angliei, Olanda a sperat să își poată păstra statutul de neutralitate, tot așa cum făcuse în timpul primei conflagrații mondiale. Armata olandeză a fost mobilizată
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
urgență a cheltuielilor militare. O schimbare în acest domeniu a apărut doar în 1936, când a fost aprobată cheltuirea a 53,4 milioane de guldeni pentru dotarea armatei. Modernizarea armatei olandeze a fost încetinită de lipsa unui contingent numeros al militarilor instruiți și a organizațiilor lor profesionale și de o rezervă materială insuficientă. Armata avea piese de artilerie suficiente doar pentru dotarea marilor unități: opt divizii de infanterie, o divizie mecanizată și două brigăzi independente. Restul unităților de infanterie au fost
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
a luat nicio măsură de întărire a Poziției Peel-Raam. În timpul „războiului ciudat”, Olanda a aderat la o politică de strictă neutralitate. În secret, comandamentul militar olandez, acționând parțial fără știrea factorilor politici, a negociat cu Belgia și Franța prin intermediul atașatului militar olandez la Paris, locotenent-colonelul David van Voorst Evekink, organizarea unei apărări comune antigermane. Negocierile au eșuat datorită diferențelor uriașe de opinie cu privire al strategia de urmat. Belgia, datorită evidentei sale importanțe, făcuse deja anumite aranjamente detaliate pentru coordonarea acțiunilor
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
să nu ia parte la lupte. Șase divizii erau formate din proaspeți recruți, formate în august 1939 din unitățile milițiilor teritoriale ("Landwehr"). Ele erau încadrate cu un număr redus de ofițeri de carieră și, în afara veteranilor din primul război mondial, militarii nu aveau experiență de luptă. 88% dintre soldații acestei forțe erau în momentul atacului insuficient instruiți (la fel de altfel ca în cazul opozanților lor olandezi). Divizia a 526 erau una de poliție, aproape lipsită de pregătire de luptă. Diviziile germane aveau
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
secrete prietenului său, atașatul militar olandez la Berlin, maiorul Gijsbertus J. Sas. Printre aceste informații se afla și data la care urma să fie declanșat atacul "Fall Gelb". Aceste informații au ajuns la dispoziția serviciilor aliaților occidentali tot prin intermediul atașaților militari. Guvernul olandez nu a luat în serios aceste informații datorită unei serii de alarme false - data de declanșare a atacului a fost modificată de mai multe ori în așteptarea unor condiții meteo mai favorabile. Faptul că Gijsbertus J. Sas a
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
conceperea căruia nu a participat însă) pentru cucerirea podurilor de peste IJssel și Maas și păstrarea lor în stare de funcționare cu ajutorul a două comandouri "Brandenburger". Membrii comandourilor au început infiltrarea pe teritoriul olandez mai înainte de declanșarea atacului principal, unii dintre militarii germani fiind pe poziții încă din seara zilei de 9 mai. În timpul nopții de 10 mai, germanii s-au deplasat până în apropierea podurilor. Câțiva germani purtau uniforme ale poliției militare olandeze, pretinzând că escortează un grup de prizonieri de război
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Waal-Linge. Aceste trupe nu aveau să participe nicio acțiune de luptă. Divizia de infanterie ușoară cu sediul al Vught era singura forță de manevră a armatei olandeze. Retragerea ei a fost făcută cu o zi în avans față de data planificată. Militarii ei s-au deplasat pe biciclete traversând podurile de peste Maas și Waal. De aici, divizia s-a îndreptat spre Alblasserwaard, unde a primit ordinul să atace forțele germane aeropurtate care debarcaseră pe IJsselmonde. Divizia olandeză a ajuns seara în dreptul cursului
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]