19,632 matches
-
Henric al IV-lea, a încredințat ducatul lui Otto de Nordheim, devenit Otto al II-lea de Bavaria. În 1070, regele Henric al IV-lea din dinastia salică l-a depus pe ducele Otto de Nordheim, trecând ducatul Bavaria în posesia contelui Welf (Guelf, Guelph), membru al unei influente familii bavareze cu legături dinastice în Italia de nord (familia d'Este). Ca urmare a sprijinului acordat papei Grigore al VII-lea împotriva lui Henric al IV-lea, în lupta pentru învestitură
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
s-a încheiat în 1156, districtul dintre râurile Enns și Inn a devenit provincie austriacă. Importanța crescândă a fostelor teritorii bavareze marca Stiria (devenită din 1180 ducat) și comitatul Tirol au diminuat puterea Bavariei. Ducatul Carintiei, întinsele teritorii aflate în posesia arhiepiscopului de Salzburg, ca și tendința generalizată către independență sporită a nobilimii seculare și ecleziastice, toate acestea au blocat tendințele expansioniste ale ducilor de Bavaria. O nouă perioadă a început când, urmare a trecerii lui Henric Leul sub interdicția imperială
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
exercitat o autoritate mai mare sau mai mică în Bavaria, însă doar trei dintre ei au avut urmași, și anume cel mai vârstnic, Ludovic al V-lea, totodată markgraf de Brandenburg și conte de Tirol, decedat în 1361, intrat în posesia Bavariei Superioare, Ștefan al II-lea duce în Bavaria Inferioară și Albert I duce de Bavaria-Straubing, alături de un alt frate, Wilhelm I (totodată conte de Hainaut ca Guillaume al III-lea). Descendența lui Ludovic al V-lea s-a încheiat
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
a Bavariei ca forță în cadrul politicii pangermane. Statele vecine au invadat de câteva ori Bavaria, iar aristocrația regională a ignorat tot mai mult autoritatea ducală. Ducatul obținut de Albert I, Bavaria-Straubing, a ajuns succesiv, alături de comitatele Olanda și Hainaut, în posesia fiilor săi Wilhelm al II-lea din 1404, și Ioan al III-lea din 1417, acesta din urmă renunțând la episcopatul de Liège (Lüttich) pentru a prelua noua moștenire. La moartea în 1425 a lui Ioan, această ramură a familiei
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Ioan, această ramură a familiei s-a stins, iar ramurile rămase ale familiei Wittelsbach (cu sediile la Ingolstadt, Landshut și München), după mai multe dispute între diferiți pretendenți, au împărțit între ele Bavaria-Straubing, în timp ce Olanda și Hainaut au trecut în posesia ducilor Burgundiei. Ducele de Bavaria-Ingolstadt, Ștefan al III-lea a devenit renumit mai mult prin calitățile militare decât prin cele de om de stat. Ca urmare, domnia sa a reprezentat un șir continuu de lupte cu diferite orașe, precum și cu fratele
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
cu sprijinul markgrafului de Brandenburg, cu care intrase într-o alianță matrimonială, a reușit să impună abdicarea lui Ludovic cel Bărbos. Doi ani mai târziu, Ludovic "cel Șchiop" a murit, și întregul ducat cu reședința la Ingolstadt a trecut în posesia lui Henric "cel Bogat" din Bavaria-Landshut. După moartea lui Frederic I din 1393, ducatul Bavaria-Ingolstadt a trecut în posesia fiului său, Henric al XVI-lea "cel Bogat". Lunga sa domnie a permis o stabilitate a ducatului bavarez de Landshut, căruia
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
cel Bărbos. Doi ani mai târziu, Ludovic "cel Șchiop" a murit, și întregul ducat cu reședința la Ingolstadt a trecut în posesia lui Henric "cel Bogat" din Bavaria-Landshut. După moartea lui Frederic I din 1393, ducatul Bavaria-Ingolstadt a trecut în posesia fiului său, Henric al XVI-lea "cel Bogat". Lunga sa domnie a permis o stabilitate a ducatului bavarez de Landshut, căruia i-a adăugat în 1445 prin moștenire Bavaria-Ingolstadt. Decedat în iulie 1450, i-a succedat fiul său, Ludovic al
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
Ludovic a fost urmat în ianuarie 1479 de fiul său, George I "cel Bogat". Întrucât acesta din urmă a murit fără urmași în decembrie 1503, a izbucnit un război de succesiune pentru ducatul bavarez de Landshut, revenit în final în posesia familiei Wittelsbach din München. La moartea lui Ioan al II-lea din 1397, Bavaria-München a revenit fiilor săi Ernest I și Wilhelm al III-lea, care însă au obținut succesiunea abia după o luptă cu Ștefan al III-lea, ducele
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
stareț prin proiecția astrală. Sfătuit de stareț, Ace deduce că Vincent Cadby a luat liliacul și l-a angajat pe Ace pentru a elimina suspiciunile implicării sale. El a plănuit să permită distrugerea reciprocă a triburilor, astfel încât să intre în posesia numeroaselor peșteri de lilieci care conțin guano, pe care să-l vândă că îngrășământ. Când Ace îl acuză pe Cadby, el este arestat de șeful securității Hitu, dar cheamă un elefant pentru a scăpa și apoi cheamă cete de animale
Ace Ventura: Un nebun în Africa () [Corola-website/Science/326136_a_327465]
-
tocmit un comando condus de Merțanu' (George Alexandru). Spargerea are loc în prima noapte în care bustul se află la muzeu, iar comandourile se măcelăresc între ele. Bustul, în interiorul căruia era ascuns un legendar inel cu puteri miraculoase, ajunge în posesia lui Chioru' (Nicodim Ungureanu). Fiind rănit și urmărit de banda adversă, acesta ajunge la o benzinărie unde, sub amenințarea unui pistol, îi convinge pe patru tineri: Miki (Maria Dinulescu), Alex (Mihai Bendeac), Godzi (Tudor Chirilă) și Zetu (Andi Vasluianu) să
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
cu ei odată cu mașina, găsește în iarbă printre resturile bustului un inel cu o piatră verde. Inelul ajunge la Miki. Banii sunt ascunși în mașina de spălat, iar cei patru își fac vise cu privire la ce vor face cu banii în posesia cărora intraseră. În timp ce se aflau într-un magazin de bijuterii, un bătrân anticar (Cristian Irimia) observă inelul de pe degetul lui Miki și spune că acesta este un inel cu puteri miraculoase (cunoscut ca inelul Aziz) vechi de când lumea, care avea
Milionari de weekend () [Corola-website/Science/326185_a_327514]
-
seria Mărgelatu. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Florin Piersic, Marga Barbu, Ion Marinescu, Iurie Darie și Ernest Maftei. Acțiunea filmului se petrece în Muntenia, în perioada de dinaintea Revoluției de la 1848. Un grup de boieri din organizația „Frăția” intră în posesia unei comori rămase de la Tudor Vladimirescu și ascunsă de un bătrân boier patriot sub albia unui râu. Ei străbat un teren secetos din Țara Loviștei, denumit „”, pentru a scoate comoara din țară și a o vinde, iar cu banii obținuți
Drumul oaselor () [Corola-website/Science/326201_a_327530]
-
ansamblu cu voci aparținându-le lui Michael J. Fox, Cree Summer, James Garner, Leonard Nimoy, Don Novello și Jim Varney în ultimul său rol înainte de moarte. Cu acțiunea fixată în anul 1914, filmul prezintă povestea unui tânăr care intră în posesia unei cărți sacre, despre care crede că îl va ghida pe el și un echipaj de aventurieri către orașul pierdut al Atlantidei. Dezvoltarea filmului a început odată cu terminarea producției pentru "Cocoșatul de la Notre Dame" (1996). În locul unui alt muzical, echipa
Atlantida: Imperiul dispărut () [Corola-website/Science/326219_a_327548]
-
lumea politică, financiară și militară a Italiei. Dosarele alcătuite de SIFAR ar fi trebuit să fie distruse, potrivit unei decizii a Parlamentului italian. Prin generalul DeLorenzo, apoi prin generalul Alvena (șeful serviciilor secrete militare), copiile dosarelor compromițătoare au intrat în posesia lui Gelli și, prin el, a KGB-ului, permițându-i lui Gelli să influențeze decisiv viața politică italiană timp de aproximativ 15 ani. Licio Gelli Devine mason în cadrul Lojii Romagnosi din componența Grand Oriente D’Italia (GOI) în anul 1963
Licio Gelli () [Corola-website/Science/326215_a_327544]
-
intru cu totul Legile Internaționale, făcându-l peste noapte pe Tōgō pentru priceperea să în privința legislației țărilor occidentale. Navă britanică scufundata de Tōgō transporta sute de soldați chinezi spre Coreea, iar acești soldați s-au răsculat și au luat în posesia lor navă sub aparentă unei amenințări a navei japoneze. Mai târziu a luat parte la Bătălia de la Yalu cu "Naniwa" sub comanda generală a amiralului Tsuboi Kōzō. Tōgō după bătălie în 1895 a fost promovat contraamiral. Grade
Tōgō Heihachirō () [Corola-website/Science/326244_a_327573]
-
AvLee lansează un atac asupra ținutului Eeofol, primind ajutor de la diverse elemente ale naturii, creaturi care aparțin orașului/rasei "Conflux". Regina Catherine și Regele Roland, eliberat de curând, sunt ajutați de un misterios luptător elf numit Gelu. Xeron intră în posesia Săbiei, dar este învins de Gelu la întoarcerea sa spre Eeofol. Gelu pretinde că Sabia este a lui, și, la porunca reginei Catherine, o folosește pentru a-l omorî pe Lucifer Kreegan. După acest eveniment, dinastia Ironfist se întoarce în
Heroes of Might and Magic III: Armageddon's Blade () [Corola-website/Science/322511_a_323840]
-
sora Susan Sillsby (Flora Finch) și fiica ei, Cecily Young (Gertrude Astor), și nepoata Annabelle West (Laura La Plante). La dorința lui Cyrus West, averea este lăsată celei mai îndepărtate rude, Annabelle. Testamentul stipulează totuși că pentru a intra în posesia moștenirii, trebuie să treacă un test psihologic, realizat de doctorul Ira Lazar (Lucien Littlefield). Dacă se dovedește că are probleme psihice, averea îi este lăsată persoanei numite în al doilea testament. Averea includea și diamantele West, pe care unchiul ei
The Cat and the Canary (film din 1927) () [Corola-website/Science/322506_a_323835]
-
numărîndu-se printre primii. Statutul său politic și diplomatic și diplomatic imperial îi permite să facă schimb sau să achiziționeze opere de artă din Italia, din Spania și din Țările de Jos. În acest fel Rudolf al II-lea intră în posesia unor capodopere precum "Danae" a lui Tiziano sau "Jupiter și Io" a lui Correggio. Împăratul achiziționează de la spaniolul Antonio Perez "Răpirea lui Ganimede" și "Cupidon sculptându-și arcul", de Parmigianino. Operele lui Albrecht Dürer care aparțineau colecționarului francez Granvelle provin
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
ducelui de Buckingham și ale lui Carol I al Angliei, arhiducele achiziționează un mare număr de capodopere italiene și flamande. O parte dintre aceste tablouri au fost achiziționate în contul fratelui său, Ferdinand al III-lea. Celelalte opere rămîn în posesia lui Leopold Wilhelm care le expune în Palatul Coudenberg, la Bruxelles. Este vorba despre capodoperele lui Mantegna, Antonello da Messina, Giorgione, Tiziano, Veronese, Tintoretto, Van Eyck, Bruegel cel Bătrân, Van der Weyden, Memling, Holbein cel Tânăr, Cranach cel Bătrân și
Muzeul de Istorie a Artei din Viena () [Corola-website/Science/322576_a_323905]
-
Florența, iar căsătoria se celebrează cu mare fast în biserica San Lorenzo și este urmată de festivități minunate. Cosimo, ajuns de puțin timp la putere, nu avea relații politice și fonduri economice, astfel prin această căsătorie s-a găsit în posesia unui patrimoniu imens și înrudit cu guvernatorul Italiei meridionale (Don Pedro obținuse reînnoirea funcției de guvernator până la moartea sa în 1553). Cuplul a locuit inițial la Palazzo Medici Riccardi, din via Larga, iar apoi s-a transferat la Palazzo Vechio
Eleonora de Toledo () [Corola-website/Science/322608_a_323937]
-
al vieții produsului (MOL) include colaborarea cu furnizorii, managementul datelor referitoare la produs și managementul garanției.Faza de mijloc MOL include distribuția (logistica externă), utilizarea și suportul (în termenii reparării și mentenanței). În faza de mijloc MOL produsul este în posesia clientului (utilizatorului). Faza de sfârșit al vieții (EOL) se referă la renunțarea la produs, care este reciclat sau abandonat. În faza de sfîrșit al vieții, produsul poate fi recolectat în posesia companiei (logistica inversă) pentru a fi reciclat (dezasamblat, refabricat
Managementul ciclului de viață al produsului () [Corola-website/Science/322695_a_324024]
-
mentenanței). În faza de mijloc MOL produsul este în posesia clientului (utilizatorului). Faza de sfârșit al vieții (EOL) se referă la renunțarea la produs, care este reciclat sau abandonat. În faza de sfîrșit al vieții, produsul poate fi recolectat în posesia companiei (logistica inversă) pentru a fi reciclat (dezasamblat, refabricat, reutilizat etc.) sau este eliminat. Caracteristicile colectării, procesării și schimbului de informații din ciclul de viață, împreună cu tehnologiile asociate (tehnologii de identificare, de comunicații, de procesare a datelor etc.) sunt aplicabile
Managementul ciclului de viață al produsului () [Corola-website/Science/322695_a_324024]
-
loc la Polyanov prin Tratatul de la Polanów, unde Polonia a fost favorizată. Moscova a fost de acord să plătească 20.000 de ruble în schimbul renunțării lui Vladislav la toate pretențiile asupra tronului și predarii însemnelor regale, care se alfau în posesia Republicii de la războiul Dymitriads. În urma campaniei Smolensk, Republica a fost amenințată de un alt atac din partea Imperiului Otoman. În timpul războaielor împotriva otomanilor în 1633 - 1634, Vladislav a mutat armata la sud de Moscova, unde sub comanda hatmanului Stanisław Koniecpolski, i-
Vladislav al IV-lea Vasa () [Corola-website/Science/322775_a_324104]
-
al V-lea și locuia la Barcelona. Elisabeta Cristina a ajuns în Spania în iulie 1708 și s-a căsătorit cu Carol la 1 august 1708 la Barcelona. În 1711 când soțul ei a plecat la Viena să ia în posesie coroana imperială, el a numit-o guvernator general al Cataloniei pe soția sa în timpul absenței sale. Elisabeta Cristina a condus Catalonia singură până în 1713 când a părăsit Barcelona și s-a alăturat soțului ei la Viena. Elisabeta Cristina a murit
Elisabeta Cristina de Brunswick-Wolfenbüttel () [Corola-website/Science/322824_a_324153]
-
la acea vreme cea mai prestigioasă instituție de învățământ superior din regiune. Aici, Michael a studiat fizica, matematica, logica, astronomia și medicina, dar în 1591 a revenit acasă fără să își fi susținut examenele finale și să fi intrat în posesia diplomei. A stat acasă câteva luni, perioadă în care a scris două poeme în limba latină, dedicate familiei Rantzau, protectorii tatălui său. În 1592 și-a reluat studiile, de această dată la Universitatea din Frankfurt pe Oder, unde și-a
Michael Maier () [Corola-website/Science/322044_a_323373]