21,186 matches
-
multe ori, elev fiind mi s-a parut ( sau poate a fost adevarat) am fost nedreptățit. Desigur la evaluare. Mi-am luat avântul libertății și am contestat ”nedreptatea”. Nu mi-a părut rău vreodată că în asemenea circumstanțe existențiale am abordat o asemenea conduită. De ce nu am regretat? Pentru că acest mod de a vedea lucrurile m-a motivat, m-a încurajat. Dacă pedeapsa nu ar avea posibilitatea să influențeze voința, ea ar fi nelegitimă. Importante, pentru mine sunt cele ce mă
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
de specialitate ca unic autor sau în colaborare cu personalități din lumea medicinii, cum ar fi Victor Babeș, Gheorghe Marinescu sau G. Socor, în țară sau în străinătate. În lucrările publicate descrie pe larg trei noi metode în chirurgia oftalmologică, abordează problema traumatismelor oculare datorate războiului și prezintă numeroase procedee de chirurgie plastică. În 1925 propune un tratament al cataractei la diabetici, iar în 1931 publică rezultatele a 68 intervenții cu "metoda Stănculeanu" bazată pe extragerea întracapsulară a cristalinului. Membră a
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
Gottfredson și Gottfredson, 1986) arată că, în condiții sociale egale, rezistența multor școli este superioară celei pe care vreun "determinism social" al violenței ne-ar lăsa s-o prezicem. Analiza noastră se va referi deci și la modul cum sunt abordate "cauzele" violenței în mediul școlar, încercând să navigheze printre diversele abordări: cea a "factorilor de risc", cea a unei analize contextuale a mediului școlar, dar și abordări mai globale, socio-economice sau culturale. Se va referi, de asemenea, la identificarea strategiilor
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
adevăr, o situație de martor privilegiat, uneori de actor, de care cred că e timpul să profit acum și să-mi asum pe deplin responsabilitatea, vreau să spun angajarea politică. Este cazul Franței; cercetarea de teren mi-a permis să abordez problema "de jos", dar am putut să văd îndeaproape și "de sus" cum se elaborează (sau nu se elaborează) politicile publice. Eșecul francez în această privință mi se pare cât se poate de evident; într-o perioadă care va fi
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
unei cercetări mai globale despre criză (Dubet, 1987, p. 270) sau despre liceeni (Dubet, 1991). Cercetările sociologice erau saturate de problema urbană, în care se pierdea problema specifică a violenței școlare. Abia peste mai bine de zece ani va fi abordată cu adevărat tema violenței. Această cecitate față de violența specifică mediului școlar se explică mai ales prin rațiuni ideologice: școala franceză s-a vrut o școală pentru toți, o școală a egalității șanselor. Puternica tradiție republicană a sacralizat-o în asemenea
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
repetat insuficiențele anchetelor administrative și să nu discutăm divergențele între rezultatele celor două echipe științifice 20. Nu-i vorba de vreo ciondăneală între oameni de știință care despică firu-n patru, ci o rară ocazie de a arăta cititorului cum este abordată o problemă de către două echipe la fel de respectabile. Divergențele privesc aici frecvența faptelor de violență, pe care echipa noastră o consideră mai ridicată decât cea semnalată de Marie Choquet și echipa ei. Ele privesc, de asemenea, repartizarea acestor violențe în funcție de faptul
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
victime) de către dascăli, părinți sau de către personalul directoral al școlilor. Încrucișând aceste metode, încrucișând rezultatele, putem ajunge la o cunoaștere mai apropiată, tocmai fiindcă este mai distanțată, de un fapt social și educațional major. În fine, amintim că nu am abordat aici, bineînțeles, decât un aspect major, dar limitat al problemei științifice puse de violența în școală: cel al cuantificării ei. Cuantificarea însăși poate fi problematică în unele locuri, poate cele mai importante de cuprins, locurile unde să pui pur și
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
obiceiurile alimentare, relațiile sociale și jocurile de societate preferate. Dacă a nimerit o cămilă caracterială, poate face apel la un psiho-educator sau la un criminolog! Cercetarea violenței înseamnă și aceasta: o serie de puncte de vedere, cu discipline diferite care abordează în moduri diferite, contradictorii uneori, ceea ce este înainte de toate un fenomen. În acest sens violența este așa cum îmi apare, nu într-un subiectivism relativist imposibil de susținut, ci, dimpotrivă, în construcții și reconstrucții sociale care se completează și se contestă
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
desemnării este esențială. Chiar ideea unei definiții "universale" sau eterne este în sine o confiscare a câmpului lucru cu atât mai adevărat când ne bazăm numai pe Codul penal pentru definirea violenței, existând riscul evident de a nu mai putea aborda decât penal problema violenței școlare. E totuși contradictoriu că refuzul unei definiții largi a violenței se face uneori în numele fricii de stigmatizare, adică într-o perspectivă deschisă de psihologia labelling-ului27... susținând în final etichetarea cea mai dură, a dreptului penal
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Khey, 2003, pe baza unei cercetări empirice în șaizeci și cinci de comitate din Florida). Acest fapt trebuie interpretat, bineînțeles, în direcția clasică a "controlului social al infracționalității" elaborată, printre alții, de Maurice Cusson (1983). Această teorie va fi centrală când vom aborda rezultatele obținute în țările din Sud, unde, în ciuda unui capital social material uneori foarte redus, capitalul social uman rămâne foarte puternic, explicând rezistența aparent paradoxală la violență. Factorii legați de școală Dintre factorii legați de școală, vom studia succesiv efectele
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
revistă a literaturii științifice, reluând în mod riguros rezultatele publicate, mai multe sinteze ne permit să ne facem o idee destul de clară despre programele eficace și despre condițiile de eficacitate (sau de ineficacitate) a acestor programe. Foarte frecvent, aceste sinteze abordează tema violenței, a delincvenței și a comportamentului agresiv în general, fără specific școlar (Surgeon General, 2004; Blueprints, 2005), dar, de câțiva ani, interesul lor pentru violența școlară a crescut. Nu e vorba doar de prevenirea violenței și a comportamentelor agresive
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
Blaya, 2003; Debarbieux, 2005). De ce un asemenea eșec? ce lecții sunt de reținut? Vom răspunde pe scurt, căci propunerile pe care le vom avansa au fost suficient pregătite de conținutul cărții și în special de capitolul care a încercat să abordeze cauzele violenței din mediul școlar. Nu avem pretenția că am epuizat un subiect care va reveni în lucrările noastre când vom prezenta comparația dintre Franța și alte țări ale lumii. Voi avansa totuși câteva ipoteze. 1. O agravare a inegalității
by Éric Debarbieux [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
și timp, adică a conceptelor „tari” care stau la baza ontologiei, epistemologiei, fenomenologiei, științelor cognitive sau a altor discipline. Nu ne oprim asupra perspectivei diacronice asupra corpului, întrucât există diverse studii care au făcut acest lucru, inclusiv în manieră interdisciplinară. Abordăm în schimb o perspectivă preponderent sincronică asupra trupului, cu toate că vom încerca să punctăm, în diverse noduri textuale ale analizei, analogii cu modelele culturale ale trupului din perioadele istorice, modele aflate sub semnul unei vecinătăți semantice și simbolice. Încercăm să formăm
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
feminismului, prin nume precum Donna Haraway sau Rosi Braidotti. Problema este că aceste două tipuri de discurs critic alternativ nu reușesc să ofere o soluție viabilă și pertinentă la teza disoluției corpului în spațiul virtual. Astfel, școala filosofic-culturală franceză care abordează subiectul virtualității, criticând discursurile media utopice, se situează tot la o extremă, de data aceasta extrema perspectivei distopice, tehnoapocaliptice. De asemenea, cyberfeminismul rămâne prins în pânza contradicțiilor ontologice, cognitive și sociale în jurul căreia își țese direcțiile teroretice divergente. Dacă distopicii
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
concluzia necesității prezenței procesului de întrupare în urma punerii față în față a unor discursuri cyberculturale (de tipul Sobchack vs Stoneă sau a discutării critice a teoriei filosofice a lui Michael Heim. Alte raporturi, de genul organ-proteză, conștiință protezică - amintire, sunt abordate pentru a compara două tipuri de discurs: unul nostalgic și recuperator al umanului (Robert Rawdon Wilsonă, iar celălalt futurist și violent (Stelarcă. Primul capitol nu se oprește aici, ci încearcă o diversificare a analizei ontologiei virtuale, intrând pe teritoriul vulnerabil
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
ca propulsând noi generații ale diferitelor forme de viață. Fie că înclină balanța înspre considerarea umanului drept chintesența evoluției în simbioza om-mașină, fie că se deschide mai mult înspre noi tipare numerice de existență, discursul cybercultural al vieții artificiale trebuie abordat cu măsură și cu ochi critic, în ciuda faptului că oferă imaginației umane cadre fertile de evadare din obișnuință, în special în exemplele numeroase de lucrări artistice ale vieții artificiale. Crearea de interfețe biocibernetice „empatice”, interactive, în cyberspațiu, este conformă cu
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
însă, în capitolul ce urmează, o problematizare mai diversificată a postumanului, ca întrețesere complexă între uman și nonuman. Condiția postumană înseamnă atât coexistența utopiilor și a distopiilor uman-tehnologice, cât și asumarea unui punct de vedere liminal, temperat-critic, realist-pragmatic, care să abordeze realitățile existențiale de dincoace și de dincolo ale trecerii de la mileniul al doilea la mileniul al treilea. Atât acceptarea faptului că identitatea umană este un dat, cât și încercarea de situare în orizontul alegerilor, al strategiilor identitare epistemologice, sociale și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
este cea mai concludentă: Pielea nu mai este bariera imutabilă care conține și definește corpul în spațiu. În schimb, devine locul unei transformări continue. În timp ce încercăm să ținem pasul cu consecințele amețitoare ale acestui proces în desfășurare, este imperios să abordăm în mod egal emergența biotehnologiilor care operează sub piele (sau în interiorul corpurilor fără piele, precum bacteriileă și astfel în afara vederii. Mai mult decât de a face vizibilul invizibil, arta trebuie să ne facă conștienți de ceea ce rămâne în mod ferm
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
pe măsura dispariției realității, imobilizarea spectatorului uman în fața vitezei tehnologiilor și motorizarea inertă a trupului. Scrierile sale îl afișează drept un profet al rezistenței umane în fața intruziunii tehnologiilor în toate domeniile vieții, drept un militant care ia atitudine critică radicală, abordând implicațiile teletehnologiilor cu îngrijorare existențială. Avertismentele sale devin uneori extremiste din dorința de a lua o poziție activistă, de a opune rezistență ideologiei entuziaste a vizionarilor tehnologiei. Chiar dacă, în apărarea umanismului ontologic și etic, discursul lui Virilio capătă accente persuasive
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
o modalitate de observație a naturii umane obscurizate de controlul social al „dorinței”, o altă manifestare a „voinței de putere” nietzscheene și, pe de altă parte, o etică a rezistenței împotriva capitalismului. În această direcție, discursul celor doi se poate aborda din perspectiva îngrijorării existențiale în legătură cu colonizarea subiectivității de către un „stat al capitalismului despotic” al cărui prim cetățean este „corpul fără organe”. Demersul ideologic al celor doi filosofi capătă imaginea unui „liberalism tehnologic” populat de „corpuri fără organe”, iar mașinăria socială
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
în redescoperirea alterității (uneori seducătoare, alteori monstruoaseă și a nomadismului, nu este privată de experiențe corporale diverse. Ideea trupului eteric, angelic, spectral sau nemuritor în realitatea virtuală (idee promovată cu precădere de transumaniștiă nu convine perspectivei materiale, spațiale și perceptive abordate în acest capitol, transumanismul fiind astfel criticat și demascat în punctele sale vulnerabile. Pe de altă parte, nici ideea trupului pulverizat sau imobilizat în contextele simulaționale sau substitutive ale tehnologiilor comunicaționale (susținută de Baudrillard și respectiv de Virilioă nu pare
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
a umanului, în timp ce al treilea capitol adaugă practica alterării genetice. 4. Capitolul întâi nu se referă nici la abordarea cyborgului din perspectivă cyberfeministă (vezi D. Haraway în capitolul al patruleaă, nici la dimensiunile sociale ale avatarurilor din cadrul comunităților virtuale. 5. Abordăm problematica virtualului nu ca imaterial, ci ca paradigmă a materialității, aparținând deopotrivă tehnologiei comunicaționale și corpului uman. Propunem însă și alte direcții pentru înțelegerea virtualității (ca întrepătrundere între fizic și numerică, precum virtual = vital sau virtual = viral. De asemenea, abordarea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
românesc și în egală măsură de ctitorul organizării medico sanitare naționale, atunci când România devenea stat național odată cu Unirea Principatelor Române. Dr. Iacob Felix (1832-1905), personalitate științifică de prim rang în medicina românească, considerat ca întemeietorul igienei științifice în țara noastră. Abordează în activitatea sa științifică aproape toate domeniile legate de igienă și starea de sanitație a țării, în legătură directă cu bolile care afectau populația țării: ciuma, holera, tuberculoza, malaria etc. Pe lângă lucrările de pură specialitate, publică cărți și broșuri destinate
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
pentru populație cât și pentru uzul specialiștilor: „Manual elementar de igienă”, „Povețe despre hrana țăranilor”, „Manual de igienă pentru școlari”, „Istoria igienii în România”, „Istoria igienii în secolul al XIX-lea și starea ei la începutul secolului al XX-lea”. Abordează și probleme de ordin demografic în lucrarea „Despre mișcarea populațiunii României” (printre primele lucrări de acest gen din țara noastră), prezentată ca prelegere pe care avea să o susțină cu ocazia admiterii ca membru titular al Academiei Române, în anul 1880
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]
-
cadru festiv într un moment de satisfacție și bucurie, extrem de stimulatoare pentru colectivele de medici ai secțiilor implicate în actul cercetării științifice. În general activitatea științifică se desfășura la nivelul secțiilor, fără să aibă un caracter programatic și fără a aborda teme pretențioase care să necesite dotări speciale, finanțare sau bază materială destinată acestui scop. Două aspecte principale caracterizează, de-a lungul timpului, activitatea științifică din spital. Primul aspect se referă la ponderea și caracteristicile patologiei specifice specialității respective, ceea ce realiza
DE LA SPITALUL LUI DRAGHICI by MIHAI CIOBANU, VALERIU LUPU, NICOLAE BARLADEANU () [Corola-publishinghouse/Science/790_a_1489]