20,230 matches
-
mănânc eu și să aibă ea... In: Asta v-a enervat rău... I: Da, când fata a venit jos plângând, am văzut-o cu genunchiul zdrelit..., am văzut roșu..., m-am dus sus la ea, în papuci și capot. Am acuzat-o, i-am spus: Cum îți permiți să lovești copilul meu, ai văzut cum se naște și crește un copil singură, cum mi l-am crescut eu pe al meu. A dat și ea, am dat și eu, ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Tatăl inculpatei s-a născut într-o familie de oameni săraci, țigani romanizați. Au fost frați mulți, dar au supraviețuit doar el și o soră. În jurul vârstei de 25 de ani, sora tatălui este omorâtă prin împușcare de concubin, fiind acuzată de infidelitate. Tatăl inculpatei nu și-a cunoscut părintele (,, copil din flori”), mama i-a murit când el avea 5 ani, fiind crescut de niște mătuși din partea mamei. Absolvise doar 4 clase și muncea ca muncitor necalificat la sonde. Tatăl
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
de la căsătorie „ne-am înțeles bine... eu ocupându-mă de treburile gospodăriei, iar el mergând la muncă...”. Treptat, relațiile dintre cei doi se degradează. Soțul începe să-și neglijeze responsabilitățile legate de gospodărie, vine acasă târziu, în stare de ebrietate, acuzând-o pe deținută fără nici un motiv: ,,Venea acasă beat... a prins gustul băuturii... cred că avea prieteni în oraș cu care bea... mă acuza că nu am făcut aia... și aia... că nu sunt femeie ... nu pot să-i fac
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
Soțul începe să-și neglijeze responsabilitățile legate de gospodărie, vine acasă târziu, în stare de ebrietate, acuzând-o pe deținută fără nici un motiv: ,,Venea acasă beat... a prins gustul băuturii... cred că avea prieteni în oraș cu care bea... mă acuza că nu am făcut aia... și aia... că nu sunt femeie ... nu pot să-i fac copii... făcea scandal, deranjând vecinii...”. Pentru început, neînțelegerile s-au limitat la discuții, acuze exprimate pe un ton mai ridicat, ca până la urmă să
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
dintre cei 42.815 existenți la 31 decembrie 2003. Raportul este foarte mic, având în vedere că mulți deținuți au probleme psihologice, la care se adaugă cele medicale, familiale, economice și sociale. Prezența specialiștilor este reclamată de toți cei intervievați, acuzând numărul redus și chiar absența acestora: „Avem nevoie de educatori... am greșit... dacă am fi ajutați să vedem altfel lucrurile... să descoperim partea noastră cea bună... să ne încurajeze cineva... ne simțim singuri... abandonați...” (afirmă G.V.); ,,oameni care să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
germanii sunt învinși, iar Aliații obțin primele succese. "Opera schimbările sale de alianță la momentul potrivit: nici prea devreme, astfel încât să nu fie periculos sau să nu mai poată beneficia de avantajele obținute, dar nici prea târziu, ca să nu fie acuzat de oportunism." (Dutourd, Au bon beurre, p. 365) Există în acest exemplu o schimbare manifestă în va-lorile proclamate, care se adaptează circumstanțelor, dar această schimbare este guvernată de o valoare structurantă, care rămâne aceeași: reușita profesională în detrimentul altor valori, ca
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
avut loc în interiorul actorului, ci între adulți și tineri. Este un conflict între generații. Stefan Zweig menționează în memorile sale (Lumea de ieri. Amintirile unui european, traducere franceză, 1982) că în Austria și Germania anilor '20, generația care se ridica acuza generația mai în vârstă că a pierdut războiul și a ratat pacea. Ea adoptă în toate domeniile vieții valori și comportamente total opuse. Mai aproape de noi, metamorfozele din anii '60 și '70 au avut loc și ele în cadrul unui conflict
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
este blocată. Fie că este vorba de autoritatea în cadrul Statului, în familie, la școală, la muncă, ea este cunoscută ca opresivă, alienantă. Este omniprezentă nu doar prin legi, regulamente, dar și în raporturile cotidiene dintre superiori și inferiori. Roger Garaudy acuză faptul că toată viața este "încorsetată de structuri și morale care vin din negura secolelor și care nu corespund cu nimic nevoilor și aspirațiilor de astăzi". Rigoarea morală (B. 3.) este cea care opune rezistență cuceririlor libertății și permisivității. Nu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
criminalilor perverși, pretinde mai multă severitate. Apar noi păcate. În spatele unei forme de poluare sau a alteia, în spatele sângelui contaminat, în spatele operațiilor chirurgicale ratate se profilează responsabilii. Aceștia trebuie să plătească. Comisii parlamentare de anchetă, ca în cazul afacerii Dutroux, acuză colectiv "disfuncționalitatea instituțiilor" ca jandarmeria sau magistratura. Astăzi, cele două tendințe, mai întâi permisivă, mai apoi represivă, coexistă. În funcție de circumstanțe, predomină una sau cealaltă, lucru care contribuie la contradicțiile care pot fi observate în jurul nostru. Fidelitatea (B. 8.) a cunoscut
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
și de fantezia sa. La fel, Coranul este "de nefolosit" în scopuri literare, care îl trădează (cazul lui Salman Rushdie, între altele). E normal ca aprecierile să varieze, pentru a trasa frontiera între admisibil și inadmisibil. E ușor să fii acuzat de dorința de a restabili ordinea morală sau, din contra, de dorința de a sabota moravurile, permițând orice. O democrație puternică, bazată pe adeziunea fermă a cetățenilor săi, suportă cu ușurință grupurile minoritare, chiar și pe cele mai deviante. E
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
stânga"... Este deja catalogat drept o persoană al cărei discurs este lipsit de legitimitate. Poate fi asimilat cu un personaj antipatic, ca Bin Laden sau cu ayatolahul Komeiny: rezultatul este același. Într-o recentă confruntare televizată, o senatoare belgiană a acuzat un deputat de "iezuitism" (în mintea domniei-sale, aceasta semnifica ipocrizie). Se poate ajunge și la jigniri. A fi taxat drept "homofob" nu este departe de o injurie. Etichetarea este întotdeauna semnul unei slăbiciuni și subminează dezbaterea. Dramatizarea introduce o anumită
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
respectabile, pe care nimeni nu ar îndrăzni să le contrazică, folosite pentru a susține un argument sau a justifica o alegere. Pacea, dreptatea, drepturile omului, democrația sunt ingrediente în fața cărora nu putem decât să ne înclinăm. Ar fi nedrept să acuzăm pe cel ce vorbește de ipocrizie, chiar dacă oponenții o fac. Adesea, aceștia vor doar să facă din poziția lor ceva inatacabil, atașând-o de un principiu la care toată lumea trebuie să subscrie. Deturnarea este o manevră a protagonistului care nu
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
are în vizor mai ales persoanele pe care vrem să le discredităm: dacă cineva cunoaște atât de bine situația prostituatelor, poate că acest lucru se întâmplă deoarece le frecventează... Nu se poate spune că cel care insinuează minte, deoarece nu acuză și poate retracta. Dar a reușit să semene îndoiala. Victimizarea este foarte utilizată de grupurile care au suferit nedreptăți, discriminări sau chiar persecuții. Aceste fapte regretabile pot fi cu totul autentice, dar evocarea lor repetată, cu orice ocazie, merge dincolo de
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
bolii, boala apare ca o formă de agresivitate orientată împotriva medicinei; ea este „un mod de a fi” care se impune ca „drepturi ale bolii” în societate, cerând a fi recunoscute, respectate și recuperate. Psihologia bolnavului Bolnavul este persoana care acuză o suferință subiectivă sau care prezintă semne obiective ale unei suferințe somato-fiziologice, psihice sau psihosomatice. Statutul de bolnav este atribuit unei persoane de către medic, și sunt mai multe moduri de a eticheta ca bolnav o persoană, așa cum se poate vedea
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
fizico-somatică și alta de natură psiho-afectivă. Componenta fizico-somatică se caracterizează prin activitate redusă, gesturi limitate și puține, mimică precară cu aspect trist, bolnavul se mișcă încet, puțin sau preferă să stea în pat, inert, cu privirea în gol, inexpresiv. Este acuzată o stare de oboseală generală neexplicabilă, insomnii. Se notează prezența unor tulburări de ordin neurovegetativ cum ar fi: scăderea ponderală, inapetență, stare saburală, constipație, bradipnee, hipotensiune arterială. Componenta psiho-afectivă se caracterizează printr-o scădere generală a tonusului psihic. Se notează
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în sensul acesta, din punct de vedere psihopatologic se notează următoarele tipuri clinice: anxioși ipohondriaci, fobici ipohondriaci (nosofobici) și isterici ipohondriaci. b) Ipohondria psihotică sau ipohondria delirantă este un delir de interpretare la care se pot asocia uneori halucinații. Bolnavul acuză si descrie, cu o certitudine ireductibilă, afecțiuni imaginare, inexistente în realitate (tumori, infecții, prezența unor corpi străini în organism etc.). Uneori tulburarea poate lua aspectul sindromului Cottard (delir sistematizat de negație, enormitate, imortalitate, transformare corporală). Sindromul ipohondriac este legat și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
manipulat, datorită sugestibilității lor crescute. 10) Psihopații astenici În această, categorie intră persoanele care au un randament scăzut, o capacitate de concentrare redusă și memorie slabă. Ei sunt foarte atenți la corpul lor descoperind adesea suferințe imaginare, de factură ipohondriacă. Acuză insomnii, migrene, tulburări cardiace, respiratorii, digestive sau menstruale. Clasificarea psihopatiilor propusă de K. Schneider este dominată de o notă psihologică privind „anomaliile caracteriale” ale personalității, iar pe de altă parte de consecințele morale și sociale ale acestor anomalii, atât pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
printr-o scurtă faza de confuzie mintală post-accesuală, în cursul căreia starea de conștiință se clarifică treptat. f) Ultima fază este cea de revenire la starea de conștiință normală clară. Bolnavul își recapătă tonusul muscular, se ridică de jos, dar acuză dureri musculare, o stare de oboseală marcată, dureri difuze în corp și are o amnezie totală asupra episodului convulsiv. În general crizele de grand mal epileptic sunt unice. Ele pot însă să se repete la scurte intervale, sau să se
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
somn. c) Brahialgii și meralgii. R. Wartenberg a descris brahialgia parestezică statică care apare la trezirea din somn, în regiunea brațelor. Ea are caracterul unei disestezii localizată în brațe și în mâini, uneori de tipul unei acroparestezii genuine. Bolnavul poate acuza parestezii, greutate și dureri, alteori hiperestezie și foarte rar anestezie asociată cu o senzație de arsură. W. Klimke și A. Staal au descris aceleași tipuri de manifestări clinice sub denumirea de „meralgie parestezică” cu localizare lombară, în zona musculaturii abdominale
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Delirul de gelozie Acest tip de delir apare în cadrul relațiilor dintre doi parteneri care sunt, de regulă, căsătoriți. Este mai frecvent la bărbați decât la femei. Bolnavul își suspectează partenera de infidelitate, necinste, chiar în absența oricăror dovezi. El își acuză soția sau chiar o brutalizează pentru bănuieli absurde. Delirul de gelozie apare în schizofrenie, psihozele presenile, alcoolismul cronic. 6) Delirul de grandoare Megalomania este forma de delir în cursul căreia pacienții își supraestimează propria lor persoană, importanța acesteia, capacitățile și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
constant asupra propriului său corp, care devine „preocupare tematică”, o prezență permanentă, cu caracter de grijă, în câmpul propriei sale conștiințe, pe care o va „interpreta” într-o manieră subiectivă, fiind înclinat să-i „descopere” sau să-i „atribuie” diferite „acuze” din care să construiască „suferințe” personale de diferite forme și intensități. Ne aflăm în fața unui domeniu al patologiei generale, cu un caracter neobișnuit, absolut original, în care acuzele clinice nu sunt produse de corp ci elaborate de bolnav în urma unei
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
situații, această reprezentare, în câmpul conștiinței bolnavilor este un proces de autoscopie, rezultat al „sensibilității bolnavului, al capacității lui de interpretare, teama, neliniștea și imaginația lui” (A. Păunescu-Podeanu). Ne aflăm în fața unor „bolnavi dificili”, care, dincolo de suferințele pe care le acuză, pun probleme deosebite, legate de natura personalității lor. A. Păunescu-Podeanu descrie o „imagine clinică” foarte semnificativă: „Bolnavii aceștia se vaită, încontinuu au o plângere, un păs, o suferință, niciodată nu sunt bolnavi cu adevărat, dar totdeauna au ceva. Și pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
severă, majoră, ireductibilă”. Pentru autorul menționat, acest tip de bolnav „nu numai că se agață îngrijorat de boala lui, considerând-o foarte gravă, fiind acaparat de ea, preocupat numai de ea, dar este și nemulțumit de felul cum e tratat, acuzând pe medici și pe cei care l-au îngrijit, socotindu-i vinovați de suferințele lui”. La acest tip de „bolnavi dificili”, ideea de boală are un caracter foarte sever. Ea influențează profund personalitatea, sfera emoțională și judecata, comportamentul bolnavului și
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
primite, consultă alți medici și tot așa în continuare. Studentul în medicină, care la primele „întâlniri” cu „bolnavii”și cu „lecturile de patologie” își „descoperă” lui însuși suferințe de tipul celor „văzute” sau „citite”, începând să se adreseze medicilor pentru „acuze imaginare”, copiate prin imitație. Persoane frustrate, cu eșecuri, situații conflictuale sau persoane singure, cu un psihic labil, care „somatizează” aceste psiho-traume considerându-se bolnave și care consultă medicii pentru „acuze” în spatele cărora se află situații conflictuale de viață. Bolnavi conștiincioși
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
celor „văzute” sau „citite”, începând să se adreseze medicilor pentru „acuze imaginare”, copiate prin imitație. Persoane frustrate, cu eșecuri, situații conflictuale sau persoane singure, cu un psihic labil, care „somatizează” aceste psiho-traume considerându-se bolnave și care consultă medicii pentru „acuze” în spatele cărora se află situații conflictuale de viață. Bolnavi conștiincioși care „ascultă” și „notează” cu grijă sfaturile medicului, dar pe care nu le urmează, adresându-se ulterior altui medic, pentru „a-l verifica pe primul” și tot așa în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]