19,560 matches
-
botanică, s-a născut la 18 aprilie 1937 în Praga, Cehoslovacia, și a crescut în suburbia Ořechovka din Praga. Între 1956 și 1962 a studiat la Colegiul de Arte Aplicate, Arhitectură și Design (VSUP) din Praga, obținând o diplomă în arhitectură. El a lucrat în practică privată în Cehoslovacia, între 1964 și 1968. În urma Primăverii de la Praga și a invaziei sovietice în Cehoslovacia, a fugit la Londra în septembrie 1968 cu colegul arhitect Jaroslav Vokoun, având la el numai 100 de
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
în 1994 compania a primit comanda pentru a construi noul centru media de la terenul de cricket Lord's care a obținut în cele din urmă Premiul Stirling al Institutului Regal al Arhitecților Britanici (RIBA) - considerat cel mai prestigios premiu pentru arhitectură din Marea Britanie - în 1999 și Premiile Arhitecturii Mondiale în 2001. Kaplický a considerat centrul media „creația mea preferată”, spunând: „este ceva care a fost revoluționar în mai multe domenii - o realizare tehnică reală - dar mai presus de toate, oamenii care
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
a construi noul centru media de la terenul de cricket Lord's care a obținut în cele din urmă Premiul Stirling al Institutului Regal al Arhitecților Britanici (RIBA) - considerat cel mai prestigios premiu pentru arhitectură din Marea Britanie - în 1999 și Premiile Arhitecturii Mondiale în 2001. Kaplický a considerat centrul media „creația mea preferată”, spunând: „este ceva care a fost revoluționar în mai multe domenii - o realizare tehnică reală - dar mai presus de toate, oamenii care lucrau în interiorul ei au spus: „Ne place
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
au spus: „Ne place”, și asta e minunat”. În anul 2000 a devenit Honourable Fellow al RIBA. Următorul proiect major al Future Systems, clădirea Selfridges din cartierul Bull Ring al orașului Birmingham, a câștigat șapte premii, inclusiv Premiul RIBA pentru arhitectură în 2004. În acel an, Kaplický a fost subiectul unui documentar ceh intitulat "Profil". În 2007, Kaplický a câștigat concursul de proiectare pentru noua clădire a Bibliotecii Naționale Cehe. Aceasta a fost prima construcție majoră din țara sa de origine
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
de speranță că această clădire va fi construită prin fonduri obținute de la o fundație privată înființată în acest scop. În afară de lucrările de proiectare, Kaplický a fost activ în formarea arhitecților. El a predat din 1982 până în 1988 la Școala de Arhitectură a Asociației Arhitecților, cea mai veche școală de arhitectură independentă din Marea Britanie, și în 1992 la Școala de Arhitectură din Bordeaux și la Atelierul de Proiectare de la Technische Universität din Berlin. El a fost, de asemenea, examinator extern pentru Asociația
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
fonduri obținute de la o fundație privată înființată în acest scop. În afară de lucrările de proiectare, Kaplický a fost activ în formarea arhitecților. El a predat din 1982 până în 1988 la Școala de Arhitectură a Asociației Arhitecților, cea mai veche școală de arhitectură independentă din Marea Britanie, și în 1992 la Școala de Arhitectură din Bordeaux și la Atelierul de Proiectare de la Technische Universität din Berlin. El a fost, de asemenea, examinator extern pentru Asociația Arhitecților între 1995 și 1998, iar în 2000 a
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
În afară de lucrările de proiectare, Kaplický a fost activ în formarea arhitecților. El a predat din 1982 până în 1988 la Școala de Arhitectură a Asociației Arhitecților, cea mai veche școală de arhitectură independentă din Marea Britanie, și în 1992 la Școala de Arhitectură din Bordeaux și la Atelierul de Proiectare de la Technische Universität din Berlin. El a fost, de asemenea, examinator extern pentru Asociația Arhitecților între 1995 și 1998, iar în 2000 a fost evaluator pentru Premiile Domus ale B.B.J. Competition din Milano
Jan Kaplický () [Corola-website/Science/336248_a_337577]
-
alții și, ulterior, a fost închis în lagărele de concentrare germane de la Dachau și Buchenwald. Cu toate acestea, el a supraviețuit, s-a întors acasă și a început să predea la Vysoká škola uměleckoprůmyslová v Praze (VŠUP—Academia de Arte, Arhitectură și Design din Praga). În 1945, el a fost primul artist pentru care s-a realizat o expoziție postbelică la galeriile Mánes. După război, el a expus în principal lucrări din ciclul "Boje o zápasy" (Lupte și confruntări) și mai
Emil Filla () [Corola-website/Science/336262_a_337591]
-
frontul german în apropiere de Aachen. Hodges a sperat la început că va putea să atace ocolind orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică, care avea să se predea de îndată ce Aachenul era încercuit. Aachen, un oraș cu arhitectură medievală pitorească, avea o valoare militară redusă, de timp ce în apropiere nu se afla nicio fabrică militară. Cu o populație de aproximativ 165.000 de locuitori, orașul nu suferise bombardamente importante ale aliaților. Pe de altă parte, orașul era
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
al unor evrei cu stare din localitate. Tatăl, Eduard Gotthilf de Miskolcz era un industriaș, proprietarul unei fabrici de cherestea din Timișoara, înnobilat ulterior de împăratul Austro-Ungariei în 1885, iar mama se numea Josefine, născută Stern. Ernst Gotthilf a invatat arhitectură mai întâi la Politehnica din Zürich, unde a fost elevul lui Alfred Friedrich Bluntschli (1842-1930), apoi, cu Karl König, la Technische Hochschule din Viena (azi Technische Universität) și că elev al lui Karl von Hasenauer, la Academia de Artă din
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
la Academia de Artă din Viena. După terminarea studiilor el a făcut un stagiu între anii 1891-1892 la Biroul de arhitecți Helmer și Fellner din capitală Austriei, apoi, la 27 ani, în 1892, și-a deschis propriul său birou de arhitectură. La început a proiectat mai ales blocuri de apartamente, case de locuit și magazine. S-a făcut cunoscut, printre altele, prin proiectul clădirii Comitetului Comercianților din Viena și sanatoriul acestuia de pe Peter-Jordan-Straße. În 1909, împreună cu Alexander Neumann (1861-1947) a întemeiat
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
proiectat mai ales blocuri de apartamente, case de locuit și magazine. S-a făcut cunoscut, printre altele, prin proiectul clădirii Comitetului Comercianților din Viena și sanatoriul acestuia de pe Peter-Jordan-Straße. În 1909, împreună cu Alexander Neumann (1861-1947) a întemeiat un birou de arhitectură care a devenit unul din cele mai însemnate din Viena. În afară de construcția de vile, reședințe și palate, biroul a devenit specializat în construcția de bănci. El a continuat să fie activ și în toți anii Primului Război Mondial. După sfârșitul conflagrației și
Ernst Gotthilf () [Corola-website/Science/336406_a_337735]
-
ulterioare au scurtat la jumătate ciclul memoriei prin suprapunerea rescrierii unui inel cu citirea altuia, precum și memorarea stării unui inel într-un registru și refacerea stării lui în următorul ciclu de citire/scriere. De asemenea, au fost combinate firele, existând arhitecturi în care printr-un inel trec doar două fire. Primele memorii cu ferite au avut un ciclu al memoriei de 6 µs, care la începutul anilor 1970 a scăzut la 1,2 µs și la 0,6 µs la mijlocul anilor
Memorie cu ferite () [Corola-website/Science/336421_a_337750]
-
și trăsuri hârbuite, briști și docare, furgoane militare și chesoane, câte o baterie cu tunurile trase din greu de opt cai, apoi un escadron de tren, infanteriști și cârduri de vite, dar mai cu seamă căruțele cu stranii și clătinate arhitecturi de bagaje, menținându-se prin minune în echilibru; mobile și lăzi, cuști și leagăne de copii, oale de bucătărie și lăvicere leoarcă de apă, spălându-și văpselele: iar în vârful acestora, zbierând zgribuliți copiii, femeile alăptând prunci. Printre toate, străbăteau
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
sunt numite "turnurile gemene" dintr-un complex de clădiri înalte din Milano. Zgârie-norii au fost proiectați de arhitectul italian Stefano Boeri și partenerii firmei de arhitectură Boeri Studio, Gianandrea Barreca și Giovanni La Varra; constructorul fiind Manfredi Catella. Ambele clădiri au fost construite din anul 2008 până în 2013 și finalizate în octombrie 2014. Blocurile au înălțimea de 110 și 76 de metri. Turnurile au fost construite
Bosco Verticale () [Corola-website/Science/336609_a_337938]
-
au vitalitatea structurilor simbolice unde ideea de perenitate devine argumentul întregului ansamblu. Celelalte compoziții ale artistei valorifică în variate formulări grafico-cromatice nivelul culturii picturii, măiestria la care a ajuns ca urmare a unor strălucite studii și a unei viziuni originale. Arhitectura imaginii sugerează soliditatea rațională a ansamblului, geometria axelor și claritatea ideilor pe care glosează în subtile și coerente combinații cromatice. Astfel aspiră către armonia unei muzici străvechi. Polivalența stilistică o face premiabilă și la variante în cheia unei modernități ponderate
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
Moscova. Pictorul a făcut parte din cercul de artiști care se întâlneau în tabăra de creație de la Abramțevo, grup de artiști al căror scop era definirea unei opere de artă universală. Vrubel a realizat de asemenea și unele proiecte de arhitectură, așa cum a fost proiectul casei lui Mamontov din Moscova. În anul 1901, Mihail Vrubel a revenit la tematica demonilor și a pictat o mare compoziție intitulată "Demon căzut la pământ". Urmărind să șocheze publicul, el a repictat numeroase replici în
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
patru linii, între anii 2008 și 2010 a fost construită o clădire nouă pentru gara de pasageri și au fost amenajate intrările și peroanele, acestora adăugându-li-se adăposturi acoperite pentru călători. Lucrările au fost realizate prin intermediul Eurostation, divizie de arhitectură feroviară a Infrabel. Noua gară, o construcție din oțel și sticlă, a fost inaugurată în anul 2010. Începând din 5 iulie 2013, casele de bilete situate în incinta noii clădiri au fost închise. Achiziționarea biletelor se poate face însă de la
Gara Zaventem () [Corola-website/Science/336697_a_338026]
-
de agrement. Există, de asemenea, discuții cu privire la utilizarea viitoare a complexului fortificat, precum și la realizarea unor proiecte de restaurare, reabilitare și modernizare a cetății. Cetatea Semendria a fost descrisă ca „una dintre cele mai uimitoare și mai monumentale piese de arhitectură ce s-au păstrat din Șerbia medievală” și „martor al puterii creatoare sârbe”. Ea constituie un exemplu de arhitectură medievală defensivă tradițională și a rămas bine conservata, nesuferind nici o dăuna majoră până la cel de-al Doilea Război Mondial. Cetatea și
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
reabilitare și modernizare a cetății. Cetatea Semendria a fost descrisă ca „una dintre cele mai uimitoare și mai monumentale piese de arhitectură ce s-au păstrat din Șerbia medievală” și „martor al puterii creatoare sârbe”. Ea constituie un exemplu de arhitectură medievală defensivă tradițională și a rămas bine conservata, nesuferind nici o dăuna majoră până la cel de-al Doilea Război Mondial. Cetatea și zona înconjurătoare au acumulat dovezi ale civilizațiilor care s-a dezvoltat de-a lungul istoriei, în principal între secolele
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
această perioadă, au fost aduse și depozitate în biserică din cetate moaște ale Sfanțului Evanghelist Luca, care a devenit patron al Semendriei. În ceea ce privește structura în sine, orașul interior este notabil prin sala de audiență, care este un exemplu important al arhitecturii medievale sârbe. În partea de sus a zidului de piatră aflat înspre Dunăre au fost cioplite patru seturi de ferestre cu arcuri duble într-o combinație de stil gotic și romanic. Aici a fost semnat contractul comercial între Republică Veneția
Cetatea Semendria () [Corola-website/Science/336695_a_338024]
-
1891-1962) și a Rubinăi (născută Rifca Penchas) (1890-1974). A urmat Școala elementară (1927-1930) și Liceul „Gh. Lazăr” (1931-1938) din București. Tatăl său l-a sfătuit să-și aleagă o meserie practică, așa că tânărul Marcel a dat admitere la Facultatea de Arhitectură și a urmat apoi doi ani de studii la Facultatea de Textile, până când a fost exmatriculat potrivit legilor rasiale. A urmat apoi Colegiul pentru studenții evrei (1941-1944) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, unde a obținut
Marcel Aderca () [Corola-website/Science/336723_a_338052]
-
și lingvistice care s-au schimbat deseori de-a lungul secolelor, regiunea ce corespunde actualei Belgii a cunoscut dezvoltarea a numeroase mișcări artistice care au avut un impact puternic asupra culturii europene. În perioada medievală contribuțiile în domeniul picturii și arhitecturii au fost foarte importante. Pictura olandeză timpurie, pictura flamandă și barocă precum și numeroase exemple de arhitectură romanică, gotică, renascentistă și barocă au reprezentat momente importante din istoria artei. De asemenea tapiseriile flamande au fost foarte apreciate și căutate de întreaga
Cultura Belgiei () [Corola-website/Science/336777_a_338106]
-
a cunoscut dezvoltarea a numeroase mișcări artistice care au avut un impact puternic asupra culturii europene. În perioada medievală contribuțiile în domeniul picturii și arhitecturii au fost foarte importante. Pictura olandeză timpurie, pictura flamandă și barocă precum și numeroase exemple de arhitectură romanică, gotică, renascentistă și barocă au reprezentat momente importante din istoria artei. De asemenea tapiseriile flamande au fost foarte apreciate și căutate de întreaga nobilime europeană până în secolul al XVIII-lea. Numeroși artiști celebri au trăit pe teritoriul actualei Belgii
Cultura Belgiei () [Corola-website/Science/336777_a_338106]
-
Jan van Eyck, Pieter Bruegel cel Bătrân, Peter Paul Rubens sau Antoon van Dyck. În secolul XIX și XX au apărut o serie de pictori belgieni importanți romantici, expresioniști sau suprarealiști ca Egide Wappers, Constant Permeke sau René Magritte. În arhitectură Victor Horta și Henry van de Velde au fost printre principalii promotori ai stilului Art Nouveau. Printre cei mai cunoscuți scriitori belgieni pot fi amintiți poetul Emile Verhaeren și romancierii Hendrik Conscience, Georges Simenon, Suzanne Lilar și Amélie Nothomb. În
Cultura Belgiei () [Corola-website/Science/336777_a_338106]