20,565 matches
-
pozițiile deținute în cadrul guvernului. ‘Urabi a reacționat, obținând o Fatwă din partea șeicului Al Azhar, care îl condamna pe Tewfik ca trădător de țară și religie, absolvindu-i de vină pe cei care luptau împotriva lui. ‘Urabi a declarat război Imperiului Britanic și a decretat mobilizarea. Armata britanică a încercat să ajungă la Cairo prin Alexandria, dar a fost oprită timp de cinci săptămâni în urma bătăliei de la Kafr-el-Dawwar. În august, o armată britanică, cu un efectiv de peste 40000 de soldați, comandată de
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
reacționat, obținând o Fatwă din partea șeicului Al Azhar, care îl condamna pe Tewfik ca trădător de țară și religie, absolvindu-i de vină pe cei care luptau împotriva lui. ‘Urabi a declarat război Imperiului Britanic și a decretat mobilizarea. Armata britanică a încercat să ajungă la Cairo prin Alexandria, dar a fost oprită timp de cinci săptămâni în urma bătăliei de la Kafr-el-Dawwar. În august, o armată britanică, cu un efectiv de peste 40000 de soldați, comandată de Garnet Wolseley, prim viconte de Wolseley
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
care luptau împotriva lui. ‘Urabi a declarat război Imperiului Britanic și a decretat mobilizarea. Armata britanică a încercat să ajungă la Cairo prin Alexandria, dar a fost oprită timp de cinci săptămâni în urma bătăliei de la Kafr-el-Dawwar. În august, o armată britanică, cu un efectiv de peste 40000 de soldați, comandată de Garnet Wolseley, prim viconte de Wolseley, a invadat zona Canalului Suez. Avea mandat să distrugă forțele lui ‘Urabi și să curețe țara de rebeli. Trupele de ingineri au plecat din Anglia
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
ferată și telegraf. Wolseley a privit campania ca pe o provocare logistică, deoarece nu credea că egiptenii vor reuși să opună rezistență În 5 august 1882 a avut loc această bătălie, între armata egipteană, condusă de Ahmed Orabi și forțele britanice, avându-l în frunte pe Sir Archibald Alison. Încercând să afle forța pozițiilor egiptene de la Kafr-el-Dawwar, dar și să afle dacă zvonurile care spuneau că egiptenii se retrag sunt adevărate, Alison a ordonat un atac de probă în seara zilei
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
zvonurile care spuneau că egiptenii se retrag sunt adevărate, Alison a ordonat un atac de probă în seara zilei de 5. Această acțiune a fost raportată de Orabi ca fiind o bătălie, iar în Cairo a ajuns vestea că trupele britanice, aflate în ofensivă, au fost respinse. Majoritatea istoricilor consideră acțiunea ca fiind o recunoaștere în forță și nu un atac serios asupra liniilor egiptene. Totuși, rezultatul a fost că britanicii au abandonat orice speranță că vor putea ajunge la Cairo
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
Canalului cu apă dulce spre Kassassin, unde a ajuns în data de 26 august. Acolo au întâlnit inamicul. Depășite mult numeric, cele 2 batalioane cu 4 tunuri, au rezistat pe poziții până când întăririle de cavalerie grea au sosit, iar trupele britanice au trecut la ofensivă, forțându-l pe Arabi Pașa să se retragă, cu pierderi grele. Principalul corp de armată a început să avanseze spre Kassassin și au fost făcute planurile pentru bătălia de la Tel el-Kebir. În 12 septembrie totul era
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
a fost realizat, focurile de armă și de artilerie din redute au început când britanicii s-au apropiat la o distanță de 600 de yarzi. Trupele egiptene au fost stânjenite de fumul produs de propriile arme, reducând vizibilitatea asupra trupelor britanice, care continuau să înainteze. Cele trei batalioane britanice au ajuns la tranșeele inamice împreună, cu puține pierderi, obținând o victorie decisivă. Oficial britanicii au pierdut doar 57 de soldați, în timp ce în rândul egiptenilor numărul victimelor a fost de circa 2000
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
artilerie din redute au început când britanicii s-au apropiat la o distanță de 600 de yarzi. Trupele egiptene au fost stânjenite de fumul produs de propriile arme, reducând vizibilitatea asupra trupelor britanice, care continuau să înainteze. Cele trei batalioane britanice au ajuns la tranșeele inamice împreună, cu puține pierderi, obținând o victorie decisivă. Oficial britanicii au pierdut doar 57 de soldați, în timp ce în rândul egiptenilor numărul victimelor a fost de circa 2000. Armata britanică a înregistrat mai multe pierderi datorită
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
continuau să înainteze. Cele trei batalioane britanice au ajuns la tranșeele inamice împreună, cu puține pierderi, obținând o victorie decisivă. Oficial britanicii au pierdut doar 57 de soldați, în timp ce în rândul egiptenilor numărul victimelor a fost de circa 2000. Armata britanică a înregistrat mai multe pierderi datorită căldurii, decât datorită acțiunii inamicului. Forțele lui ‘Urabi au fost puse pe fugă, iar cavaleria britanică le-a urmărit și a capturat orașul Cairo, care era neapărat. Puterea a revenit în mâinile guvernoratului, războiul
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
au pierdut doar 57 de soldați, în timp ce în rândul egiptenilor numărul victimelor a fost de circa 2000. Armata britanică a înregistrat mai multe pierderi datorită căldurii, decât datorită acțiunii inamicului. Forțele lui ‘Urabi au fost puse pe fugă, iar cavaleria britanică le-a urmărit și a capturat orașul Cairo, care era neapărat. Puterea a revenit în mâinile guvernoratului, războiul s-a sfârșit și cea mai mare parte a armatei britanice a mers la Alexandria și s-a îmbarcat spre casă, rămânând
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
inamicului. Forțele lui ‘Urabi au fost puse pe fugă, iar cavaleria britanică le-a urmărit și a capturat orașul Cairo, care era neapărat. Puterea a revenit în mâinile guvernoratului, războiul s-a sfârșit și cea mai mare parte a armatei britanice a mers la Alexandria și s-a îmbarcat spre casă, rămânând, din noiembrie, doar forțele de ocupație. Primul Ministru Gladstone a urmărit inițial să îl judece pe ‘Urabi și să îl execute, portretizându-l ca pe un ""... tiran a cărui
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
jurnalele sale și numeroase alte mărturii, era clar că există puține lucruri pentru a-l demoniza pe ‘Urabi într-un proces public. Acuzațiile asupra sa au fost reduse, după care a recunoscut rebeliunea și a fost trimis în exil. Trupele britanice au ocupat Egiptul până la Tratatul Anglo-Egiptean din 1922 și cel din 1936, redând treptat controlul guvernului egiptean. Hopkins argumentează că Imperiul Britanic a continuat ocuparea Egiptului după 1882 pentru a garanta investițiile britanice: "Marea Britanie avea interese importante de apărat în
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
Acuzațiile asupra sa au fost reduse, după care a recunoscut rebeliunea și a fost trimis în exil. Trupele britanice au ocupat Egiptul până la Tratatul Anglo-Egiptean din 1922 și cel din 1936, redând treptat controlul guvernului egiptean. Hopkins argumentează că Imperiul Britanic a continuat ocuparea Egiptului după 1882 pentru a garanta investițiile britanice: "Marea Britanie avea interese importante de apărat în Egipt și era pregătită să se retragă doar dacă condițiile garantând securitatea acelor interese erau întrunite, ori acest lucru nu s-a
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
și a fost trimis în exil. Trupele britanice au ocupat Egiptul până la Tratatul Anglo-Egiptean din 1922 și cel din 1936, redând treptat controlul guvernului egiptean. Hopkins argumentează că Imperiul Britanic a continuat ocuparea Egiptului după 1882 pentru a garanta investițiile britanice: "Marea Britanie avea interese importante de apărat în Egipt și era pregătită să se retragă doar dacă condițiile garantând securitatea acelor interese erau întrunite, ori acest lucru nu s-a întâmplat" În conformitate cu acest punct de vedere, investițiile în Egipt au crescut
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
interese importante de apărat în Egipt și era pregătită să se retragă doar dacă condițiile garantând securitatea acelor interese erau întrunite, ori acest lucru nu s-a întâmplat" În conformitate cu acest punct de vedere, investițiile în Egipt au crescut în timpul ocupației britanice, ratele dobânzilor au scăzut, iar prețurile obligațiunilor au crescut.
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
(„"Cum să vorbești cu fetele la petreceri"”) este o povestire științifico-fantastică din 2006 scrisă de Neil Gaiman. Povestea este despre un cuplu de adolescenți britanici din anii 1970, Enn și Vic, care merg la o petrecere pentru a se întâlni cu fete, doar pentru a descoperi că fetele sunt foarte diferite de așteptările băieților. Enn este un băiat timid, pe care Vic îl încurajează să
How to Talk to Girls at Parties () [Corola-website/Science/335652_a_336981]
-
(n. 16 februarie 1937) este un scriitor și critic literar britanic, autor al mai multor romane și al biografiilor lui Cynthia Payne și Quentin Crisp. a urmat studii la Sir Walter St John's Grammar School For Boys din Battersea, Londra. A obținut o bursă la Central School of Speech and
Paul Bailey () [Corola-website/Science/335620_a_336949]
-
Onge au fost aduși în zonă de către britanici, în secolul 19, dar aceștia nu înțelegeau limba vorbită de locuitorii de pe Insula Santinelei de Nord. Cea mai veche menționare a Insulei Santinelei de Nord, a fost făcută în 1771 de către cercetătorul britanic John Ritchie, care a observat "o multitudine de lumini", de pe vasul pentru cercetări hidrografice, "Diligent", al Companiei Indiilor de Est, când se afla în trecere pe lângă aceasta. Homfray, un administrator, a călătorit spre insulă în martie 1867. Spre sfârșitul musonului
Insula Santinelei de Nord () [Corola-website/Science/335626_a_336955]
-
el își folosește abilitățile învățate de la Asasini pentru a curăța orașul de bandele criminale. Acțiunile sale îi atrag atenția lui George Monro, guvernatorul orașului, care îi oferă lui Cormac șansa de a reconstrui orașul. Îndatorat lui Monro, Cormac ajută Armata Britanică în campaniile sale împotriva francezilor și descoperă că oamenii lui Achilles îi ajută pe francezi. Monro este dezvăluit ca fiind Templier și, în ciuda trecutului lui Cormac, îi oferă un loc în Ordin. Cormac acceptă, dar Monro este omorât la puțin
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]
-
oamenii lui Achilles îi ajută pe francezi. Monro este dezvăluit ca fiind Templier și, în ciuda trecutului lui Cormac, îi oferă un loc în Ordin. Cormac acceptă, dar Monro este omorât la puțin timp după, în timpul unui asediu asupra unui fort britanic. Cormac este introdus apoi în Ordin de către Marele Maestru Templier, Haytham Kenway. Cormac îi dezvăluie lui Kenway că Piesele Edenului căutate de Asasini nu sunt folosite ca și arme, ci ca să țină lumea laolaltă, și jură să-și oprească foștii
Assassin's Creed Rogue () [Corola-website/Science/335654_a_336983]
-
trupul său a fost incinerat iar jumătate din cenușă a fost înhumată în Cimitirul Acatolic din Roma. Dispariția neașteptată a lui Pontecorvo, în condiții misterioase, a stârnit senzație în presa vremii, care l-a prezentat drept un spion sovietic. Guvernul britanic, din motive politice și diplomatice, a minimalizat cazul, declarând că Pontecorvo avusese un acces limitat la cercetări cu caracter secret. Într-adevăr, el nu participase la proiecte cu aplicații militare (nu fusese invitat să se alăture Proiectului Manhattan, probabil din cauza
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
meu. În perioada care a durat de la mijlocul anilor '30 până în anii '70 ideile mele erau determinate de o categorie ilogică, pe care astăzi aș numi-o «religie», un fel de «credință fanatică».”" Într-un interviu din 1992 pentru ziarul britanic "The Independent" a explicat tăios această convingere: "„Explicația simplă este asta: am fost un cretin.”" În aceeași scurtă perioadă înainte de moarte, a refuzat o discuție cu un istoric, solicitată de guvernul rus, cu cuvintele: "„Vreau să mor ca un mare
Bruno Pontecorvo () [Corola-website/Science/335686_a_337015]
-
(„Blocul Etzion”, în ebraică גוש עציון) este un grup de așezări evreiești din Munții Iudeei, în Cisiordania, la sud de Ierusalim, între Betleem și Hebron. Primele dintre ele au fost înființate în timpul mandatului britanic în Palestina, în anii 1940-1947, pe terenuri cumpărate și după încercări provizorii în anii 1920, si au fost distruse în cursul Războiului arabo-evreiesc din Palestina din anii 1948-1949. După ce Iordania a pierdut teritoriul Cisiordaniei în Războiul de șase zile din
Gush Etzion () [Corola-website/Science/335680_a_337009]
-
Schwarzburg-Sondershausen (13 martie 1681 - 1 noiembrie 1751), o fiică a lui Christian Wilhelm I, Prinț de Schwarzburg-Sondershausen și a contesei Antonie Sybille de Barby-Mühlingen (1641-1684). Cuplul a avut doi copii: Prin nepoata sa Charlotte, Adolf Frederick este strămoșul tuturor monarhilor britanici începând cu George al IV-lea, care a accedat la tronul Regatului Unit în 1820.
Adolf Frederick II, Duce de Mecklenburg-Strelitz () [Corola-website/Science/335711_a_337040]
-
împiedicat însă unitățile germane să se întoarcă în bazele din Marea Baltică. Navele germane de suprafață care au supraviețuit bătăliilor navale, "Scharnhorst", "Gneisenau" și crucișătorul "Prinz Eugen", își găsiseră adăpost în portul francez Brest. De-a lungul întregului an 1941, bombardierele britanice au executat misiuni împotriva docurilor care adăposteau navele germane. Distanța relativ mică la care se aflau aeroporturile RAF a permis echipajelor să execute un mare număr de misiuni într-o succesiune rapidă. Ca urmarec a atacurilor britanice, Adolf Hitler a
Operațiunea Donnerkeil () [Corola-website/Science/335662_a_336991]