20,309 matches
-
implica, în lipsa comentariului direct, "chinizarea" sau "tâmpenia" contemporanilor. Și la Arghezi diatriba indirectă este avantajul vădit al alegoriei, menționat cu satisfacție în formule de genul: Pentru că ne găsim în Kuty, putem vorbi pe șleau"49. Mai pregnant însă decât în Cronica fantastică a lui Caragiale, unde ironia este suverană, absurdul devine cheia descifrării satirei la Arghezi: Miniștrii aveau ca datorie să întemeieze simțul de autoritate, purtând fiecare ministru câte un băț cu care aplica fiecărui kut întâlnit, cu motiv sau fără
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
greco-latini, caracterul aproape memorialistic al multor pasaje referitoare la situația românilor exilați din Paris. Captivantul roman în care "N.I. Herescu relatează fapte autentice, inventând situații și personaje"55, ipostaziază erosul și thanatosul în contextul zbuciumat al exilului, oferindu-ne o cronică vie a anului 1957, prin surprinderea "vieților paralele" duse de emigranții deposedați tragic de identitate și cei din lumea liberă, de la care se așteaptă zadarnic un ajutor prin fapte și nu prin discursuri, rezoluții sau telegrame de solidaritate. Drama exilaților
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
predilecția sa pentru organizarea dialogică din textele în proză, în special din cele publicistice, în care interacționează permanent cu cititorii, flatați în aparență, însă invariabil "moșiți", ghidați să subscrie la adevărul sugerat prin ironie. Concludent în acest sens este textul Cronicii fantastice, în care este întreținută constant conversația cu cititorul intenționat și impresia că autorul narator își asumă rolul de ghid obiectiv. De la început suntem invitați să remarcăm neutralitatea tonului: "Observați bine că narez numai faptele; nu fac nici un comentariu."149
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
forma vagă a eufemismului, ca bună oară "un om nu prea inteligent" pentru un prost sadea, ci dimpotrivă, folosește tocmai noțiunea contrară, avantajoasă victimei: "inteligentisim""158. Așa cum spuneam, întâlnim la Caragiale și ironie de tipul anticatastazei. De pildă, într-o Cronică, în care ia forma hazului de necaz, prin fantazările deghizate în confesiuni legate de confortul și avantajele redactorilor de la "Ghimpele". Dejunurile copioase, cadourile extravagante din partea patronului "o pereche de butoni de mâneci cu câte o piatră de briliant mareață cât
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
suport imoral, ambiguitățile și aluziile permițând interpretări multiple și menținerea în suspensie a sensului real. Celelalte procedee ale ironiei sunt, de asemenea, folosite cu predilecție în publicistică. Cel mai frecvent este antiparastaza, care stă la baza argumentațiilor din Economii, Liga, Cronica literară. Cea din urmă este celebră pentru caricaturizarea lui "Popnedea" (N. D. Popescu), mascată de apologia și indignarea cauzată de presupusele obiecții față de talentul acestuia: Ce stil are băiatul ăsta! Ce vervă! ce invențiune! Ce concepere! Ce originalitate! Ce noi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
voie nimănui să atenteze la libertatea lașității mele de a voi să trăiesc. 169 La loc de cinste între procedeele discreditării se află ironia din paginile eseurilor de tinerețe ale lui Eugen Ionescu din volumul incendiar Nu. Dintre cele două cronici dedicate romanului eliadesc Maitreyi, cea "elogiatoare" este subminată constant de scurte seisme de ironie care îi clatină eșafodajul prin precizări de tipul: "Să nu credeți că există vreun pic de nenaturalețe, de melodramă aici"170 sau "Un temperament genial se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
coloniei paradisiace este extrapolată astfel, ironic, asupra utopiei comuniste. Declinul falansterului cauzat de derizoriul fapt că Marius, enigmaticul personaj idealizat, nu acționase ca un fondator de societate utopică, ci ca un veritabil proprietar capitalist, stabilește un raport intertextual cu finalul Cronicii fantastice, cel puțin pentru că stârnește asupra cititorului același efect resimțit la plonjarea controlată magistral, așa cum am văzut, din universul fantastic al "Sinecorzilor", în "moftul" lumii caragialiene. Ceea ce reiese din cele câteva exemple selectate, este că modul ironic rămâne tributar modelului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sacrificiu, Pamfil este "răzbunătorul așteptat"79, neînfricat și incoruptibil. Lumea pentru care luptă este, însă, idealizată și idilizată: singurele ființe demne de o soartă mai bună sunt Safta, Filoftia și acarul Păun, personaj care amintește de "bietul Pim-Pim" din caragialiana Cronică fantastică. Ca și acel "nenorocit chinez care sosește asudat și gâfâind cu o hârtie în mână și năvălește pe scara principală a Casei Justiției [...] în toate diminețile"80, acarul Păun este victima-simbol a sistemului juridic absurd și corupt, care îl
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
râsului. Ne amintim, pentru primul caz, de polemicile în care face uz de cacofonii -"Cine mai poate scrie ca Caton?" (Poetul și "Moftul") iar ca exemplu de paralogism deliberat cu sens ironic, putem cita un comentariu al lui Caragiale din cronica teatrală cu titlul Ruy-Blas-Răsăritul unei stele: "Desigur, traducătorul a voit să prelungească spectacolul ca să obosească mai puțin pe spectatori. Cuminte lucru: arta trebuie să fie o favoare, iar nu un chin, publicul nu trebuie obosit niciodată"128. Fără nici o intenție
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
simetrie perfectă. În mod evident, textele erau identice, cu excepția numelui celui ponegrit: Take Ionescu, în discursul adresat lui Nicu Filipescu, și invers. Hipotextul caragialian pentru acest tip de joc textual prin redactare șablonată ce suportă minime ajustări în funcție de destinatar este cronica ce poartă titlul Politică, adevărat etalon pentru scrierea-cameleon exemplificată. Ar trebui să precizăm că acest cabotinism textual are o mai amplă tradiție în literatura postcaragialiană. De menționat ar fi, în acest sens și avatarurile unui articol despre reforma bacalaureatului din
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
textual are o mai amplă tradiție în literatura postcaragialiană. De menționat ar fi, în acest sens și avatarurile unui articol despre reforma bacalaureatului din piesa lui Mihail Sebastian de clară filiație caragialiană, Ultima oră. Așa cum rubrica despre "Legea maximului" din cronica semnată de Caragiale, cunoaște trei versiuni in decursul a câtorva minute, în piesa amintită, respectivul text legat de reforma învățământului va fi redactat în timpul zilei în trei variante, modificate în funcție de oscilația raporturilor dintre Directorul obscurului cotidian "Deșteptarea" și ministrul Brănescu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fragment, firesc derivată din nevoia de fărâmițare pentru o cunoaștere a întregului prin parte, a "infinitului mare" prin "infinitul mic", în termenii lui Caragiale din Câteva păreri. Preferința pentru genul scurt și foarte scurt, de la schițe și "momente", la comprimatele Cronici, Felurimi, Instantanee, Gogoși, Zig-Zag-uri, Anecdote, etc., formând "o singură carte mozaic"11, este la Caragiale o ilustrare a unui "fragmentarism avant la lettre"12. Observația îi aparține chiar lui Mircea Horia Simionescu, cel care prefațează și selectează textele din volumul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Iulia, 2002, pp. 5364. Noguez, Dominique, "Structure du langage humoristique", în Revue d'esthétique, Paris, PUF, t.2, fasc. 1, 1969. Pârvulescu, Ioana, "De ce Urmuz", în România Literară, an XXVI, nr. 10, 18-24 martie, 1993. Pruteanu, George, "Proteicul Urmuz", în Cronica, nr. 49,1969, p. 7. Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute" în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151. Abstract In an apparently saturated exegetic domain, such as the critique of Caragiale's work, there is, nevertheless, no study dealing
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ed. cit., p. 66. 51 Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine, ed. cit., vol. I, p. 940. 52 Despre care Valeriu Râpeanu scria că "satira devine mai densă, tirul mai concentrat, deși [...] piesa rămâne la stadiul unei cronici și nu impune personagii memorabile" (prefață la Dramaturgie română contemporană, vol. I, Editura Tineretului, București, 1967, p. 29. 53 Versiunea românească, Agonie fără moarte, realizată de Cornelia Ștefănescu, a fost publicată la Editura "Jurnalul literar" în două volume: cel dintâi
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ce li s-a hărăzit" (Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, 1985, p. 54). 17 I.L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed. cit., p. 146. 18 Nicolae Balotă, op. cit., p. 538. 19 George Pruteanu, articolul Proteicul Urmuz, în Cronica, 49/ 1969, p. 7. 20 Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, 1985, p.22. 21 Urmuz, Pagini bizare. Weird Pages, Editura Cartea Românească, 1985, p. 22. 22 Idem, p. 54. 23 Urmuz, op. cit., p. 44. 24 Idem, p.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Teodoreanu, Hronicul măscăriciului Vălătuc, ed. cit. , p. 241. 144 Vezi și Loredana Ilie, Caragiale fabulist și parodist în "Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești", volum LV, seria Stiințe umaniste, nr. 4/2003, p. 15. 145 George Pruteanu, articolul Proteicul Urmuz, în "Cronica", 49/ 1969, p. 9. 146 Eugené Ionesco, Note și contranote, ed. cit., p. 54. 147 I. Constantinescu, op. cit., p. 309. 148 Vicu Mândra, op. cit., p. 238. 149 I. Constantinescu, op. cit., p. 309. 150 I.L. Caragiale, Opere, I, Proză literară, ed.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de a desprinde regulile unei mentalități flexibile asupra realității, care să se debaraseze treptat de totalitarismul epistemologic iluminist al secolelor anterioare (C. Mosoia, op. cit, p. 94). 636 găzduiesc interesante colecții arheologice, artefacte medievale (vase, arme, podoabe, instrumente muzicale), manuscrise, cronici chineze care menționează de timpuriu existența arhipelagului Filipine, amănunte asupra comerțului maritim al Malayeziei, prezența musulmanilor și japonezilor, consolidarea stăpânirii musulmane Între secolele XIV -XV, organizarea sultanatului Sulus cu centrul În insula Mindanao (1460), debarcarea spaniolilor și portughezilor, slăbirea sultanatului
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
când se includ și epigrame iscălite G. L. (George Lesnea) sau Marin Găiseanu. Pentru a stimula interesul cititorilor, câteva inserturi anunță colaborarea viitoare a scriitorilor Al. O. Teodoreanu și George Dorul Dumitrescu și a lui Mihail Boerescu, „fost ministru”. La „Cronica literară” C. Pârlea recenzează placheta Cetatea cu duhuri a lui Vintilă Horia, iar pagina miscelanee „Actualitatea în alb și negru” reunește, pe lângă informații despre cărți recent apărute și examinarea sumarelor unor numere de reviste, necrologul N. M. Condiescu, un omagiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290494_a_291823]
-
înainte). Poezie publică Emil Răteanu, Tudor Vania, O. D. Șendre. Cu proză colaborează George Raicu, O. Scânteianu, George Gall, M. Dulberg, Emil Răteanu, Petru Gâdei, Gh. Podoleanu ș.a. Recenziile sunt semnate de Emil Răteanu. Revista mai conține cugetări, epigrame și cronică cinematografică. Alți colaboratori: E. Zăhărescu, B. Caușanschi. A. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290252_a_291581]
-
de Filologie din Iași, unde în 1990 va fi conferențiar. Este doctor în filologie al Universității din Cluj-Napoca (1978). Colaborează la „Analele științifice ale Universității «Al. I. Cuza»”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”, „Anuarul Muzeului Etnografic al Moldovei”, „Ateneu”, „Cronica”, „Folclor literar”, „Mitropolia Moldovei și Sucevei”, „Muzeul Etnografic al Bucovinei - Studii și comunicări”, „Salonul literar”. După o serie de contribuții pregătitoare, F. realizează în 1987 monografia Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf, în care lărgește și aprofundează cercetarea asupra vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
artistic, literar și științific al prietinilor de la poalele munților, legați în efortul lor spre frumos și adevăr de un gând comun.” Colaborează cu versuri Otilia Cazimir, Ștefan Baciu, N. Țațomir, Ion Manolescu, Em. Florens ș.a. În primul număr apare o cronică la romanul Nea Nae al lui N.D. Cocea. La rubrica „Magazin” se consemnează apariții editoriale și revuistice. P. acordă atenție prezentării grafice, reproducând lucrări de Șt. Dimitrescu, Otto Briese, N. Tonitza ș.a. Glumele, epigramele și noutățile cinematografice completează sumarul unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288748_a_290077]
-
Bucuța, Perpessicius ș.a.). Are preocupări literare timpurii, traducând din Maxim Gorki, Verlaine, Rilke. Debutează în ziarul „Dacia” (1920), sub pseudonimul Ion Negrea, iar ca dramaturg, cu piesa Trei cruci, „apocalips în nouă tablouri”, datată de autor 1922. Din 1924 susține cronica dramatică la săptămânalul „Clipa”, participă la reuniunile cenaclului literar organizat de redacția revistei, frecventează seminarul condus de Mihail Dragomirescu la Facultatea de Litere, e prezent și devine cunoscut în mediile teatrale și literare. În 1927 îi sunt reprezentate comedia Mirele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289077_a_290406]
-
Călătorie în noapte, e laureat al Festivalului de Teatru de la Slănic Moldova (1984) ș.a. Prozele din volumul de debut Micul lustragiu (1968) amestecă filonul psihologic cu acela vag parabolic. Intenția lui Ș. este de a contura, în manieră realistă, o cronică fragmentară a cazurilor bizare, alegând ca pretext epic motivul războiului, însă, aproape invariabil, povestirile se frâng într-un ton moralizator. Interesantă este Micul lustragiu, unde în viața banală a unui băiețel se deschide o breșă onirică: o halucinație al cărei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289607_a_290936]
-
anii ’20-’30 în Italia, Germania, Elveția, Franța, Austria, în vederea elaborării monografiilor, rămase în stadiu de proiect, Martin Luther și Sf. Francisc de Assisi. Cărțile publicate de S. dau seamă prea puțin de dimensiunile activității sale literare. Din sutele de cronici dedicate fenomenului teatral românesc și universal de-a lungul a patru decenii el nu reușește să tipărească decât o mică antologie, Dramă și teatru (1926), cu care debutează editorial, pe când dintr-un vast proiect, Istoria universală a dramei și teatrului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
prototip au avut ca rezultat depășirea schematizării și a privirii părtinitoare a personajelor, specifică primilor doi mari antecesori, astfel încât scrierea a putut fi considerată la apariție o încercare de reabilitare și de înnoire a temei. Romanul urmărește, în stil de cronică obiectivă, apariția unei întregi categorii sociale. Cartea impune prin patosul extraordinar al vieții și, îndeosebi, prin relieful puternic al chipurilor umane. Căci, de la figurile de prim-plan până la aparițiile episodice, toate personajele trăiesc ca entități de sine stătătoare, pe deplin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]