19,809 matches
-
lui Teotim II de Tomis: „Noi nu știm mai multe decât cele ce Sfântul Duh a învățat prin rostul atâtor Părinți” - era și rămâne singurul răspuns adevărat din partea unui smerit teolog și înțelept ierarh. Un alt ierarh al Tomisului, Paternus, „episcopul mitropolit al provinciei Scythia”, semna al șaptelea între cei 20 de mitropoliți prezenți la Constantinopol. Într-o scrisoare adresată papei Hormisdas despre alegerea ca patriarh a lui Epifanie, Paternus îndemna pe cei doi conducători de Biserică (al Romei noi și
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
alegerea ca patriarh a lui Epifanie, Paternus îndemna pe cei doi conducători de Biserică (al Romei noi și al Romei vechi) să se înțeleagă prin legătura păcii, smerenie și blândețe. „Socotim de obște - glăsuiește scrisoarea în cauză - ca prin voi (episcopul Romei vechi) și fratele și împreună-slujitorul vostru (episcopul Romei noi), stăpânul și patriarhul nostru, să fie asigurată pacea tuturor Bisericilor. Ajutorul spiritual dat de un frate altui frate este ca un zid inexpugnabil, ca o cetate întărită”. Avem aici o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
pe cei doi conducători de Biserică (al Romei noi și al Romei vechi) să se înțeleagă prin legătura păcii, smerenie și blândețe. „Socotim de obște - glăsuiește scrisoarea în cauză - ca prin voi (episcopul Romei vechi) și fratele și împreună-slujitorul vostru (episcopul Romei noi), stăpânul și patriarhul nostru, să fie asigurată pacea tuturor Bisericilor. Ajutorul spiritual dat de un frate altui frate este ca un zid inexpugnabil, ca o cetate întărită”. Avem aici o grăitoare expresie a ecumenismului interortodox, a dorinței de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Roma, bunele raporturi dintre Răsărit și Apus. Este drept că împăratul Justinian a împăcat pe călugării „sciți” cu mitropolitul lor. Pe de altă parte, în timp ce generalul Vitalianus încuraja mișcarea acestora, Paternus încerca s-o domolească. Din epistola papei Vigiliu către episcopul și mitropolitul Tomisului Valentinian, în legătură cu cele „trei capitole”, cu recunoașterea primelor patru sinoade ecumenice și cu rugămintea de a nu accepta citirea operelor lui Rusticus și Sebastianus în eparhia lui, reiese autoritatea teologică și prestigiul moral al marelui ierarh tomitan
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
trei capitole”, cu recunoașterea primelor patru sinoade ecumenice și cu rugămintea de a nu accepta citirea operelor lui Rusticus și Sebastianus în eparhia lui, reiese autoritatea teologică și prestigiul moral al marelui ierarh tomitan în Biserica Răsăritului. Conchidem, deci, că episcopii și mitropoliții din Scythia Minor manifestau cunoștințe teologice remarcabile, unii dintre ei devenind autorități pentru Ortodoxia răsăriteană, prin ținuta lor morală și prin participarea la sinoadele ecumenice. Ei combăteau cu fermitate ereziile trinitare și hristologice, încercau să corecteze pe teologii
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
ascetică. Teologia părinților și scriitorilor bisericești dintre Dunăre și Mare, din secolele IV-VI, este una de substanță, clară, precisă și încălzită de o credință puternică în învățătura cea dreaptă a Mântuitorului Hristos, teologie care, prin Sfântul Ioan Casian și episcopul Ioan de Tomis, pregătește formula dogmatică a „Calcedonului”, iar prin Dionisie cel Smerit și Ioan Maxențiu dezvoltă și apără această formulă. Teologia tomitană a apărat Ortodoxia la sinoadele ecumenice (îndeosebi contra arianismului și nestorianismului) și a pus în circulație o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lui Ovidiu să devină o creație generală, totuși ea a rămas un element obligatoriu al formației clasice a oricărui om de cultură apuseană. De la această lege nu au putut face excepție nici intelectualii creștini de mai târziu, precum Sfântul Paulin, episcopul Nolei, care descrie întoarcerea lui Niceta Remesianul (după 414) în patrie, în îndepărtata Dacie. De la dacii „arctici” pe care îi păstorea deja, prietenul său urma să ducă focul credinței „locuitorilor ținuturilor ripheice, ale căror inimi sunt înghețate”. Depărtarea este amintită
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
sfântă pentru hrana duhovnicească, pe care o cheltuiați cu mine când eram copil, râvnă pe care nici spațiul, nici timpul n-o poate da uitării” (traducere Pr. Prof. Ioan G. Coman). Prin aceste cuvinte, Dionisie își exprimă recunoștința profundă față de episcopul Petru, care i-a fost magistru, îndrumător sufletesc, model uman și spiritual demn de urmat în viață. Despre acest episcop nu se poate spune unde își avea reședința de ierarh. Ar fi putut face parte din celebra grupare de teologi
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
n-o poate da uitării” (traducere Pr. Prof. Ioan G. Coman). Prin aceste cuvinte, Dionisie își exprimă recunoștința profundă față de episcopul Petru, care i-a fost magistru, îndrumător sufletesc, model uman și spiritual demn de urmat în viață. Despre acest episcop nu se poate spune unde își avea reședința de ierarh. Ar fi putut face parte din celebra grupare de teologi și scriitori militanți a „monahilor sciți”. Cu toate strădaniile făcute de către cercetători nu s-a putut localiza mănăstirea în
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
avea deja reputația unui precoce și erudit teolog. Regele barbar și analfabet, Theodoric cel Mare apăsa Episcopia Romei, care trecea printr-o etapă de sărăcie amară și nenumărate umilințe îndurate cu smerenie creștină și cu speranță. Papa Gelasius I (492-496), episcopul Romei îl cheamă insistent pe Dionisie să vină în Italia. Renumele cunoașterii limbilor greacă și latină, absolut necesare în nesfârșitele dispute teologice și în contactele bisericești ale epocii schismei acachiene, completat de preferința pontifului pentru tovărășia călugărilor studioși și înduhovniciți
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a răspuns invitației adresate de papă. La acea vreme era tânăr și încrezător în puterea sa de lucru. Momentul sosirii sale la Roma nu se păstrează în nici un document. Se cunoaște faptul că Dionisie a ajuns la Roma după moartea episcopului Gelasius I. El s-a instalat la mănăstirea Sfânta Anastasia, de la poalele Palatinului, unde locuiau călugări egipteni. Hramul mănăstirii era dat de Sfânta Martiră Anastasia, o daco-romană ucisă într-o zi de 25 decembrie, probabil în 304, în timpul persecuțiilor anticreștine
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
și savant Dionisie Smeritul a trecut la cele veșnice, probabil la Vivarium, unde trăise în ultimii ani. Ilustrul monah dobrogean a rezumat de la început idealul vieții pe care a îmbrățișat-o prin însuși numele său Dionisie Smeritul . Comparativ cu niște episcopi ilirieni care semnau în această formă, la el epitetul era permanent și exprima o viziune deosebită a vieții. Prin virtutea smereniei, monahul nostru a uimit pe contemporani. Cu excepția aceleia de recunoștință față de episcopul Petru, el nu a lăsat nici o
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
său Dionisie Smeritul . Comparativ cu niște episcopi ilirieni care semnau în această formă, la el epitetul era permanent și exprima o viziune deosebită a vieții. Prin virtutea smereniei, monahul nostru a uimit pe contemporani. Cu excepția aceleia de recunoștință față de episcopul Petru, el nu a lăsat nici o indicație autobiografică explicită. Aceasta dovedește că părintele erei creștine s-a micșorat pe sine, ca să se vadă numai Biserica și viața ei. Prin activitatea sa, Dionisie Exiguul a pus în contact romanitatea răsăriteană
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vrednic, fără îndoială, de societatea regilor. Să mijlocească pentru noi, el, care obișnuia să se roage împreună cu noi, ca să putem fi ajutați acum prin meritele lui, cu rugăciunea căruia am fost întăriți aici, pe pământ.” Acesta fiind rugat de Ștefan, Episcopul orașului Salona (azi Split, în Dalmația, n.n.), a strâns laolaltă cu marea lumină a elocinței sale, căci era simplu și înțelept, din exemplarele grecești, „canoanele bisericești, potrivite cu obiceiurile sale, pe care Biserica Romană și le-a însușit astăzi printr-
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
recomandare ale lui Justinian și Vitalian, însoțiți de defensorul papal la Constantinopol și, mai ales, înflăcărați de dorința de a apăra credința calcedoniană, călugării daco-romani au sosit la Roma la sfârșitul lunii iulie a anului 519. Într-o adunare a episcopilor și a senatorilor, textul este cercetat și acceptat. Zelul „monahilor sciți” (daco-romani, n.n.) a provocat scrierile cu conținut trinitar ale lui Boețiu, un exemplu elocvent fiind tratatul Liber de persona et duabus naturis contra Eutychen et Nestorium . Din cuprinsul acestuia
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Aquitania), la Calcedon. Pentru el închegarea unor discuții doctrinare se baza pe înțelegerea corectă a începuturilor teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc că traducerea Epistolei a XLV-a a Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Succesus, făcută de Dionisie Exiguul a fost cerută în mod evident de compatrioții săi monahi. La rândul lor, asemenea înaintașilor lor, "sciții" Ioan și Leontie arată o grijă deosebită pentru integritatea credinței precum și o râvnă neobosită pentru răspândirea ei. Având
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Botezătorul, Pocăința minunată a Sfintei Thaisia, Viața Sfântului Pahomie. Pentru traducerile efectuate, Dionisie Exiguul a scris zece Prefețe: Prefață la traducerea în latinește a cărții Sfântului Grigorie al Nyssei, Despre facerea omului; Prefață la prima traducere a canoanelor grecești, către Episcopul Ștefan; Prefață la colecția de decretale ale pontifilor romani; Prefață la o altă traducere a canoanelor grecești; Prefață la traducerea în latinește a celor două epistole ale Sfântului Chiril, Episcop de Alexandria, adresate Episcopului Successus; Prefață la traducerea latinească a
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
facerea omului; Prefață la prima traducere a canoanelor grecești, către Episcopul Ștefan; Prefață la colecția de decretale ale pontifilor romani; Prefață la o altă traducere a canoanelor grecești; Prefață la traducerea în latinește a celor două epistole ale Sfântului Chiril, Episcop de Alexandria, adresate Episcopului Successus; Prefață la traducerea latinească a Epistolei sinodale a Episcopului Chiril; Prefață la traducerea în latinește a Tomosului către armeni a Episcopului Proclu al Constantinopolului; Prefață la traducerea Istorisirii aflării capului fericitului Ioan Botezătorul scrisă de
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
prima traducere a canoanelor grecești, către Episcopul Ștefan; Prefață la colecția de decretale ale pontifilor romani; Prefață la o altă traducere a canoanelor grecești; Prefață la traducerea în latinește a celor două epistole ale Sfântului Chiril, Episcop de Alexandria, adresate Episcopului Successus; Prefață la traducerea latinească a Epistolei sinodale a Episcopului Chiril; Prefață la traducerea în latinește a Tomosului către armeni a Episcopului Proclu al Constantinopolului; Prefață la traducerea Istorisirii aflării capului fericitului Ioan Botezătorul scrisă de arhimandritul Marcel; Prefață la
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
colecția de decretale ale pontifilor romani; Prefață la o altă traducere a canoanelor grecești; Prefață la traducerea în latinește a celor două epistole ale Sfântului Chiril, Episcop de Alexandria, adresate Episcopului Successus; Prefață la traducerea latinească a Epistolei sinodale a Episcopului Chiril; Prefață la traducerea în latinește a Tomosului către armeni a Episcopului Proclu al Constantinopolului; Prefață la traducerea Istorisirii aflării capului fericitului Ioan Botezătorul scrisă de arhimandritul Marcel; Prefață la traducerea în latinește a Pocăinței Sfintei Thaisia; Prefață la traducerea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
canoanelor grecești; Prefață la traducerea în latinește a celor două epistole ale Sfântului Chiril, Episcop de Alexandria, adresate Episcopului Successus; Prefață la traducerea latinească a Epistolei sinodale a Episcopului Chiril; Prefață la traducerea în latinește a Tomosului către armeni a Episcopului Proclu al Constantinopolului; Prefață la traducerea Istorisirii aflării capului fericitului Ioan Botezătorul scrisă de arhimandritul Marcel; Prefață la traducerea în latinește a Pocăinței Sfintei Thaisia; Prefață la traducerea în latinește a Vieții Sfântului Stareț Pahomie. Epistola către Eugipiu însoțește traducerea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Până la potolirea reacțiilor potrivnice de aici, ea a fost ținută în sertar pentru ca să vadă publicitatea în anul 534. Nu se știe cine erau cele două personaje. Dr. Aloisie L. Tăutu îi identifică pe cei doi cu un singur urmaș al episcopului Fulgențiu de Ruspe și consideră că „traducerea făcută la 519 a fost publicată de Dionisie în 534”. Pentru Dionisie Exiguul era foarte importantă înțelegerea corectă a începuturilor teologiei Sfântului Chiril al Alexandriei. La întrebarea care dintre scrierile acestui ierarh au
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
latini”. Găsind punctul vulnerabil al problemei, traducătorul consideră remediul propus foarte eficient. Măcar cei căzuți în eroare din neștiință vor primi instruirea eforturilor sale. Identificarea cronologică mai sus amintită suportă două obiecții posibile. Prima se referă la adresantul lucrării. Existența episcopului Petru ar contrazice situația din Sciția Mică unde nu exista decât o singură episcopie. Totuși această nelămurire se poate înlătura dat fiind faptul că, odată cu dispariția năvălirilor barbare, provincia și-a putut îmbunătăți și organizarea bisericească. Această nouă perspectivă din
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
provincia și-a putut îmbunătăți și organizarea bisericească. Această nouă perspectivă din viața Dobrogei se găsește în timpul împăratului filomonofizit, Anastasie, preocupat de redresarea economică și de sporirea finanțelor statului. Atunci, în orașele mai înfloritoare de aici, au apărut legiuiții episcopi, față de care cel din Tomis era întâistătător, adică mitropolit. De asemenea, este necesară o altă precizare: Epistola a XVII -a a Sfântului Chiril există și într-o traducere mai veche, atribuită lui Marius Mercator și păstrată printre actele latine ale
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
lucru și căutările călugărilor sciți la Roma, în vremea Papei Hormisdas, cercetătorii de astăzi se îndoiesc de atribuirea primei versiuni lui Marius Mercator, considerând lucrarea eruditului dobrogean o nouă ediție. Traducerea Epistolei a XLV-a Sfântului Chiril al Alexandriei către episcopul Successus a fost solicitată de compatrioții săi monahi. Tonul cald și amintirea strămoșilor comuni dovedesc destinația acestei lucrări. La fel ca și predecesorii lor din patrie, sciții Ioan și Leontie demonstrează o grijă deosebită pentru neștirbirea credinței și pentru răspândirea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]