20,309 matches
-
lui Liviu Rebreanu, socotindu-l „monumental”. Cu Ion Sântu S. abandonează - datorită împrejurărilor istorice în care și-a elaborat cartea - proiectul inițial, dezvoltând narațiunea în sensul unui bildungsroman, în bună măsură independent de Sfârșit de veac în București. Intenția de cronică a lumii și epocii se păstrează, dar ea prinde de data aceasta contururi din perspectiva procesului de formare a personajului central, Ion Sântu. De altfel, evoluția caracterologică și intelectuală a acestuia nu este altceva decât o lungă peregrinare printre diverse
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
Rueda, Andreas Gryphius, în De la mimus la baroc, pref. trad., București, 1933; William Shakespeare, Regele Richard al III-lea, București, 1934; Max Halbe, Tinerețe, București, [1942]; V. Ermilov, Cehov, București, [1948] (în colaborare cu Eugen Jenea); Stendhal, Roșu și negru. Cronica secolului al XIX-lea, București, 1950; ed. pref. Micaela Slăvescu, București, 1995; G. A. Bürger, Uimitoarele călătorii și aventuri pe uscat și pe apă ale baronului von Münchhausen, București, 1956; ed. îngr. Valeriu Râpeanu, București, 1992; Heinrich von Kleist, Ulciorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289425_a_290754]
-
aura de modernitate a marilor ansambluri: prezența acestora împrejurul unui oraș arăta importanța armăturii urbane pe care țara o punea în practică pentru a-i orienta creșterea. Astfel, în anii 1960, cea mai mare parte a cartierelor care vor scrie cronica periferiilor în cursul anilor 1980 reprezintă mândria municipalităților. Toulouse își întâmpina vizitatorii cu panouri care lăudau frumusețea cartierului Mirail înaintea frumuseții Capitoliului. Primul cartier construit ca urmare a concursului național de arhitectură câștigat de Georges Candilis, cartierul Bellefontaine (1964), atrăgea
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
și concurența între arhitecți sau între organizatori, ingineri și igieniști, precum și refacerea categoriilor profesionale care a avut loc. Vezi J.-P. Gaudin, op. cit., 1985. 2 Vom găsi în lucrarea Paris, histoire d'une ville, de Bernard Marchand (1993, op.cit.) o cronică detaliată a afacerii metroului parizian. Fără a contrazice fondul analizei lui Alain Cottereau, expunerea sa permite să nu transformăm logica ce a stat la baza construcției metroului parizian într-o capodoperă a raționalismului. Tehnica nu s-a impus pe de-a
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
spațiului a fost de multe ori denunțată, mai ales de către sociologia urbană marxistă, în anii 1960-1970, ca forma cea mai semnificativă a ideologiei urbane. 69 Henri Bazire, citat de Jean Megret, Pierre Badin, Anthologie du catholicisme social en France, Lyon, Cronica socială a Franței, 1948, p. 183. 70 Émile Cheysson, citat de Christian Topalov: "Marché, solidarité, équité", în Le Courrier du CNRS, nr. 81, vara anului 1994, p. 81. 71 Ibid., p. 165. 72 Patrick Bruneteaux, "Le désordre de la répression en
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
1959; La Nef, cahier nr. 6, "Les formes nouvelles de la démocratie", aprilie-iunie 1961. Colocviu "Franța-Forum" (Saint-Germain-en-Laye, 27-28 ianuarie 1962), La démocratie à refaire, Paris, Les Éditions Ouvrières, 1963. A 50-a Săptămână socială a Franței, Caen 1963, La société démocratique, Cronica socială a Franței, Lyon, 1963; Cahier de l'éducation permanente, nr. 26, "L'avenir de la démocratie", Dezbateri ale Ligii din învățământ organizate în 1962 la teatrul Récamier. Pentru analiza temei modernizării politice în Franța în anii 1955-1965, țin să semnalez
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
Du malaise politique en France, Paris, Plon, 1958. 215 Rémi Prieur, "L'État professeur d'incivisme", în Esprit, "L'incivisme", ianuarie 1949. 216 Cuvântarea Eminenței-Sale cardinalul Roques, în Semaines sociales de France. Crise du pouvoir et crise du civisme, Lyon, Cronica socială a Franței, 1954, p. 5. 217 Vezi faimosul colocviu coordonat de Georges Vedel, La dépo-litisation: mythe ou réalité?, Paris, Librairie Armand Colin, 1962. 218 Vezi Leo Hamon, "Partis politiques et dépolitisation", La dépolitisation: mythe ou réalité?, op. cit., 1962. 219
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
neînțelegeri, în 1914 demisionează. În 1916 scoate „Ziarul meu”, de fapt o revistă „literară, socială și artistică” pe care o scrie aproape singur, iar un an mai târziu, la Iași, face să apară foaia umoristică „Greierul” (1917-1918). Cu articole politice, cronici teatrale, cronici artistice, interviuri, note și însemnări diverse (de multe ori cu accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat cu pseudonimele Aghiuță, Sfredeluș (și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
1914 demisionează. În 1916 scoate „Ziarul meu”, de fapt o revistă „literară, socială și artistică” pe care o scrie aproape singur, iar un an mai târziu, la Iași, face să apară foaia umoristică „Greierul” (1917-1918). Cu articole politice, cronici teatrale, cronici artistice, interviuri, note și însemnări diverse (de multe ori cu accente zeflemiste), publicistul este prezent în „Epoca”, „Liberalul” (Iași), „Viitorul”, „Furnica”, „Minerva”, „Seara”, „Rampa nouă ilustrată”, „Mișcarea” (Iași), „Semnalul”, „Universul”. A mai semnat cu pseudonimele Aghiuță, Sfredeluș (și prescurtările Sf.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
Urban Jarník, Începuturile cântecelor populare românești în relație cu începutul cântecelor populare italiene, grecești, portugheze ș.a. de Stanislav Prato. Lipsesc, de asemenea, cercetările asupra producțiilor folclorice coregrafice, iar asupra celor plastice apar numai sporadic. În Ș. s-a tipărit o cronică în care erau comentate evenimentele folcloristice mai deosebite, interne și internaționale, alături de medalioanele unor personalități ce au activat pe acest tărâm, după cum a fost asigurată și o rubrică de bibliografie care, cu toate neajunsurile, rămâne printre primele inițiative românești în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289654_a_290983]
-
Grădinaru. A mai colaborat la „Bugeacul” (Bolgrad), „Graiul satelor” (Cahul), „Cuvânt moldovenesc” (Chișinău), „Bacăul”, „Curentul literar”, „Prepoem”, „Vremea”, „Revista literară”, „Contemporanul”, „Viața românească”, „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Tomis”, „Tribuna”, „Vatra”, „Apărarea patriei”, „Viața militară”, „Urzica”, „Rebus”, „Arici Pogonici”, „Luminița”, „Cutezătorii”, „Cadran”, „Cronica”. Format în perioada interbelică, C. a preluat motive și tehnici de versificație din poezia epocii. Sinceritatea exprimării și dramatismul nesofisticat conferă versului său o sobrietate tulburătoare, cu inflexiuni incantatorii. Spectrul tematic tradițional - poezie erotică, poezie patriotică și de război - este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286288_a_287617]
-
, publicație apărută la București, lunar, din ianuarie până în iunie 1910, sub direcția lui Virgil Arion. Redactată exclusiv în limba franceză, revista cuprinde articole și studii pe teme politice, sociale, istorice și științifice, cronici teatrale, artistice și muzicale, rubrica „Revista revistelor”, cât și numeroase texte cu caracter literar. Dintre acestea se rețin câteva traduceri în franceză din Ion Creangă (povestirea Moș Ion Roată și Unirea), Barbu Delavrancea (un fragment din drama Viforul), I. Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289277_a_290606]
-
și va urma cursurile Facultății de Drept, încheiate în 1934, studiind apoi și la Paris. După absolvire va fi scurtă vreme avocat în Baroul de Ilfov, funcționar și aproape toată viața liber-profesionist. Debutează la revista „Bluze albastre” în 1933. Semnează cronică dramatică la „Contemporanul” și la „România liberă”, colaborând de-a lungul timpului și la „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească” (unde e și redactor), „Teatru” (unde funcționează un timp ca redactor-șef) ș.a. A mai scris pamflete politice, reportaj, cronică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
cronică dramatică la „Contemporanul” și la „România liberă”, colaborând de-a lungul timpului și la „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească” (unde e și redactor), „Teatru” (unde funcționează un timp ca redactor-șef) ș.a. A mai scris pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din perioada aprilie 1970 - decembrie 1973. Apreciate în epocă, intervențiile sunt marcate de obediență față de orientarea ideologică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
și la „Viața literară”, „România literară”, „Viața românească” (unde e și redactor), „Teatru” (unde funcționează un timp ca redactor-șef) ș.a. A mai scris pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din perioada aprilie 1970 - decembrie 1973. Apreciate în epocă, intervențiile sunt marcate de obediență față de orientarea ideologică oficială, autorul lor fiind unul dintre soldații disciplinați și influenți, prin care sistemul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
și redactor), „Teatru” (unde funcționează un timp ca redactor-șef) ș.a. A mai scris pamflete politice, reportaj, cronică socio-judiciară. Este tatăl scriitorului Petru Popescu. Singurul volum publicat de P. este Cronici dramatice (1974; Premiul „I.L. Caragiale” al Academiei RSR), cuprinzând cronicile din perioada aprilie 1970 - decembrie 1973. Apreciate în epocă, intervențiile sunt marcate de obediență față de orientarea ideologică oficială, autorul lor fiind unul dintre soldații disciplinați și influenți, prin care sistemul a controlat viața culturală, în speță pe cea teatrală. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
prezentarea autorului, povestirea textului, modul în care s-a realizat punerea în scenă (regizorul, actorii) și reacția publicului. Dar acesta nu este un parcurs steril, cu rol strict expozitiv, ci o incursiune analitică atât în ceea ce privește piesa, cât și mizanscena. Unele cronici se opresc asupra spectacolelor ce pleacă de la scrieri aparținând unor autori români (Mihail Sebastian, Horia Lovinescu, Miron Radu Paraschivescu, Teodor Mazilu ș.a.), altele se ocupă de montări din dramaturgia universală (Shakespeare, John Arden, Jean Anouilh ș.a.). Vivacitatea stilistică ar fi
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
care nu e, în orice caz nu în primul rând, forța directorială) în fața regiei și regizorilor, forță pe care un intelectual fin cum e Dan Nasta știe să o accepte și să o înțeleagă, nu să o suporte.” P. apropie cronica dramatică de critica literară și de eseu, textul fiind alert chiar și atunci când din substanța lui se profilează opinii conformiste. SCRIERI: Cronici dramatice, București, 1974. Repere bibliografice: Andrei Strihan, Două cărți de critică teatrală, RL, 1974, 52; Dumitru Radu Popa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
cum e Dan Nasta știe să o accepte și să o înțeleagă, nu să o suporte.” P. apropie cronica dramatică de critica literară și de eseu, textul fiind alert chiar și atunci când din substanța lui se profilează opinii conformiste. SCRIERI: Cronici dramatice, București, 1974. Repere bibliografice: Andrei Strihan, Două cărți de critică teatrală, RL, 1974, 52; Dumitru Radu Popa, „Croniques dramatiques”, REVR, 1975, 2; Nicolae Vâlceanu, „Cronici dramatice”, VTRA, 1975, 3; Popa, Ist. lit., II, 944-945. C.Dt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
textul fiind alert chiar și atunci când din substanța lui se profilează opinii conformiste. SCRIERI: Cronici dramatice, București, 1974. Repere bibliografice: Andrei Strihan, Două cărți de critică teatrală, RL, 1974, 52; Dumitru Radu Popa, „Croniques dramatiques”, REVR, 1975, 2; Nicolae Vâlceanu, „Cronici dramatice”, VTRA, 1975, 3; Popa, Ist. lit., II, 944-945. C.Dt.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
volum. În 1940, ocupa postul de director al Artelor în Ministerul Educației Naționale. B. debutează în anul 1923, la revista „Ramuri fragede”, a elevilor de la „Sf. Sava”, cu o traducere din Charles Baudelaire. Începând din 1929, publică articole, recenzii, note, cronici muzicale și plastice în „Rampa”, „La Nation roumaine” (aici fiind și redactor), „Vremea”, „Tiparnița literară”, „Cuvântul”. Poetul se lansează în 1931 cu volumul de versuri Eulalii, prefațat de Ion Barbu și încununat cu Premiul Socec. Singurele versuri încredințate ulterior presei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
în schimb cu delicii „periodul direct și brutal, cuvântul gras și vegetal” al lui Dosoftei, tehnica primitivă, parcă aparținând iconarilor populari, din Crăișorul lui Liviu Rebreanu, iar în Alecu Ruset din Zodia Cancerului de Mihail Sadoveanu vede un „beizade Hamlet”. Cronicile la Joc secund și Lauda somnului, dintre cele mai avizate în epocă, dau măsura deschiderii spre marea poezie. Ion Barbu este evaluat pe linia, venerată, a lirismului pur, de la E. A. Poe la Paul Valéry. Exultă, deopotrivă, și la sunetul grav
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
colaboratorii ei, tineri ai unei generații de intelectuali nonconformiști, dornici de împlinire, scriitori, filosofi și critici care debutează în primii ani ai deceniului al patrulea, afirmându-se în curând atât în viața culturală, cât și în cea politică. Are rubricile „Cronica literară” și „Cronica plastică” (susținute de Eugen Ionescu), „Teatru-cinema-muzică”, „Vitrina librăriei” (semnată de Arșavir Acterian), „Pagina teatrală”, „Revista revistelor”. Semnificative sunt colaborările lui Constantin Noica, Octav Șuluțiu și Arșavir Acterian, care peste câțiva ani se vor reîntâlni în paginile revistei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
ai unei generații de intelectuali nonconformiști, dornici de împlinire, scriitori, filosofi și critici care debutează în primii ani ai deceniului al patrulea, afirmându-se în curând atât în viața culturală, cât și în cea politică. Are rubricile „Cronica literară” și „Cronica plastică” (susținute de Eugen Ionescu), „Teatru-cinema-muzică”, „Vitrina librăriei” (semnată de Arșavir Acterian), „Pagina teatrală”, „Revista revistelor”. Semnificative sunt colaborările lui Constantin Noica, Octav Șuluțiu și Arșavir Acterian, care peste câțiva ani se vor reîntâlni în paginile revistei „Criterion”. În articolul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286953_a_288282]
-
Rusiei Federative”. În prefața la numărul 5/1939 se menționează că „pe lângă cercetarea fenomenului trasnistrean, revista se va ocupa cu alte studii privind relațiile istorice și culturale dintre românii și slavii de răsărit”. Rubricile mai importante se intitulează „Moldavica”, „Varia”, „Cronica”. Principalii colaboratori sunt Nichita Smochină, Onisifor Ghibu și Pan Halippa. Se publică și texte de Teodor T. Burada. În mai multe studii sunt abordate problemele limbii române din provincie. Publicația a strîns în jurul ei forțe culturale și literare ale românilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288217_a_289546]