19,594 matches
-
Hateimanim, Neve Tzedek, Neve Shalom, si litoralul mării.În fruntea acestei linii de front cu 105 poziții a fost numit Israel Shhori. În 40 dintre poziții au fost postăți luptători numai în cazuri de urgență. În posesia celor de pe acest front se aflau 64 puști. În apropiere, conform acordului dintre organizațiile evreiești paramilitare, de la Kerem Hateimanim și până la Neve Shalom au fost stabilite posturi de comandă și poziții ale luptătorilor din organizația „Etzel”. De aici în 25 aprilie 1948 aceștia au
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
Awsa al afarilor. Etiopienii au încercat fără succes să pună capăt ostilităților pe căi diplomatice și apoi, la 3 octombrie 1875 s-au declarat în stare de război cu Egiptul. Împăratul Yohannes al IV-lea a încredințat conducerea armatei pe frontul împotriva invadatorilor egipteni colaboratorului său cel mai apropiat, Alula.În dimineața zilei de 16 noiembrie 1875 la Gondit sau Gonbat oastea egipteană s-a văzut confruntată prima dată cu oastea „regelui regilor.” Etiopienii au reușit să-i atragă pe egipteni
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Alula și împăratului că de Adwa se apropia pe furiș o oaste italiană, care venea pe o cale lăturalnică din Enticho. Menelik a trimis în calea lor forțele conduse de Alula și Ras Mengesha Yohannes, care erau postați in stânga frontului, pe înălțimile Adi Abune, unitățile de cavalerie conduse de Ras Mikael din Wollo, pe Ras Makonnen Woldemikael, și călăreți oromo. Acestora li s-au alăturat și forțe sub conducerea lui Ras Sebhat și Dejazmach Hagos Tafari. Etiopienii au atacat pe
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
și în realizarea statului național unitar român și recunoașterea acestui act de către puterile învingătoare, astfel încât prizonierii să aibă încredere că se angajează într-un demers cu sorți de reușită, care merită sacrificiul de a reveni la pericolele și mizeria de pe front. O atenție deosebită a fost acordată de comitetul de redacție modului în care au fost receptată în Regatul României acțiunile voluntarilor de aport la efortul militar al României și de revigorare morală a țării epuizate război. Conform fostului redactor de la
România Mare (Foaia Voluntarilor Români din Austro-Ungaria) () [Corola-website/Science/336602_a_337931]
-
formațiunilor din opoziție). Guvernul a răspuns prin restricționarea accesului la Internet, precum și atacarea și arestarea protestatarilor. Potrivit Reuters, în doar trei zile de proteste, 90 de manifestanți au fost împușcați mortal de către forțele de ordine etiopiene. Etiopia este guvernată de Frontul Democratic Revoluționar al Poporului Etiopian (EPRDF) încă de la capturarea capitalei și încheierea războiului civil în 1991. Membrii grupului etnic tigrinya constituie o minoritate a populației Etiopiei, însă domină pozițiile de conducere în sistemul militar și politic al țării, în timp ce majoritatea
Protestele din Etiopia din 2016 () [Corola-website/Science/336641_a_337970]
-
VI-a a lui Maunoury eșuase, sugerându-se că acest lucru poate fi motivul pentru care Kluck a evitat întâlnirea directă cu Hentsch. Germanii s-au retras în ordine spre poziții aflate la patruzeci de mile în spatele râului Aisne. Acolo, frontul s-a stabilizat pentru mai mulți ani. Lipsa de coordonare a lui Kluck și Bülow și neputința de a menține o linie ofensivă eficientă au reprezentat motivul principal al eșecului Planului Schlieffen, prin care Germania urma să dea o lovitură
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
împotriva armatei otomane invadatoare, pentru a se alătura trupelor moldovene vecine și celor din Transilvania aflate dincolo de munți. Voievodul moldovean Răzvan și principele Sigismund din Transilvania, de asemenea, doresc să-și unească forțele cu domnitorului muntean, pentru a creea un front unit împotriva unui eventual avans otoman mai adânc în Europa creștină. Era pentru prima dată în epoca medievală când armatele celor trei principate române luptau unite sub un singur comandant. Anterior, Moldova s-a aflat sub influența Rusiei, Țara Românească
Buzduganul cu trei peceți () [Corola-website/Science/336674_a_338003]
-
s-a îmbunătățit, în comparație cu , cu lucrări de cercetători, cum ar fi , Valentinas Brandišauskas și , printre alții, și a fost revizuită pozitiv de istorici occidentali. Problema rămâne controversată și astăzi. Conform istoricilor lituanieni, chestiunile în discuție sunt cele referitoare la rolul Frontului Activiștilor Lituanieni, al și participarea civililor și voluntarilor lituanieni la Holocaust.
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
plute, iar polonezii s-au văzut obligați să se retragă în timpul nopții la Driel, unde să organizeze o linie defensivă. Elementele avansate ale Corpului XXX au ajuns la Driel în ziua următoare, dar în același timp, germanii au organizat un front de blocare în vest, pentru prevenirea înaintării aliate spre podul rutier. În timpul zilei, Divizia I a făcut rost de șase bărci de cauciuc, iar Urquhart a cerut din nou polonezilor să efectueze traversarea râului. În noaptea de 22 septembrie a
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
de lupte grele, supraviețuitorii din trupele aeropurtate au fost evacuați în cadrul Operațiunii Berlin. Dat fiind că nu au reușit să cucerească și să păstreze controlul asupra podurilor de peste Nederrijn, aliații nu au mai putut să își continue înaintarea, iar linia frontului s-a stabilizat la sud de Arnhem. Divizia I aeropurtată a pierdut aproape trei sferturi din efectivul de luptă și nu a mai putut fi refăcută pentru ca să reintre în luptă. În septembrie 1944, aliații occidentali au reușit să iasă din
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pentru ca să reintre în luptă. În septembrie 1944, aliații occidentali au reușit să iasă din capetele de pod din Normandia și au declanșat urmărirea forțelor germane în retragere prin nordul Franței și Belgia. Deși comandanții aliaților erau în favoarea unei ofensive pe front larg pentru continuarea înaintării în Olanda și Germania, feldmareșalul britanic Bernard Montgomery considera că mai nimerită este executarea unei lovituri îndrăznaeță spre nord prin provincia olandeză Gelderland, pentru ocolirea liniei fortificate „Siegfried”. Un asemenea atac ar fi deschis drumul aliaților
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
defensivă. Unitatea lui Krafft s-a retras în timpul nopții și s-a alăturat liniei comandate de Spindler, sub comanda căruia au trecut toți militarii. Forța unității lui Spindler a continuat să crească în timp ce noi subunități soseau pe noua linie a frontului, care s-au despărțit până la urmă în două grupuri: „Kampfgruppe” Allworden și „Kampfgruppe” Harder. Linia defensivă asigura acum apărarea întregului flanc vestic al Arnhemului și a reușit să acopere breșa de-a lungul râului pe care o folosise Frost cu
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
podul a fost pierdut a dus la anularea asaltului. Când informația a fost corectată și s-a luat hotărârea reluării asaltului, încă nu se luminase bine de ziua, dar liniile germane fuseseră deja alertate. Atacul britanicilor a început pe un front îngust, parașutiștii Batalionului I fiind în frunte, sprijiniți de resturile Batalionului al 3-lea și cu Batalionului al 2-lea South Staffordshire pe frlancul stâng și Batalionului al 11-lea de parașutiști în ariergardă. De îndată ce au fost identificați în lumina
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
-lea de parașutiști. Prin asigurarea apărării podului de pontoane, Urquhart spera să poată rezista până când Cropul XXX putea să ajungă în zonă și să stabilească un nou cap de pod, folosindu-se de sus-numitul pod de pontoane. Latura estică a frontului de la Osterbeek a fost relativ stabilizată după retragerea din ziua precedentă, în zonă formându-se numeroase subunități improvizate din resturile unităților mai mari de către comandanți cu inițiativă, care asigurau apărarea căilor de acces spre oraș. Maiorul Richard Lonsdale a preluat
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
34 SS olandez, Batalionul 47 de mitraliori și alte subunități mai mici. La Oosterbeek, pozițiile defensive fuseseră întărite și reorganizate în două zone. Hicks urma să comande zonele de nord și vest al perimetrului defensive, iar Hackett partea de este. Frontul britanic nu era o linie defensivă continuă, ci era formată din mai multe puncte de rezistență întărite, organizate în case și gropi individuale de tragere, care erau plasate în jurul centrului orașului Oosterbeek, cu Cartierul general de divizie în centru, la
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Panzer dinspre este și a „Kampfgruppe von Tettau” dinspre vest. Aceste atacuri au adus germanilor doar mici câștiguri teritoriale, dar în timpul după-amiezii au urmat noi asalturi, care au dus la modificări serioase ale pozițiilor și extremele nordică și estică ale frontului. În nord, germanii au reușit pentru o scurtă vreme să îi alunge pe grănicerii scoțieni de pe poziții, dar contraatacul acestora din urmă a dus la restabilirea pozițiilor inițiale. Urquhart a constatat că din punct de vedere tactic era inutil să
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
tirurile lunetiștilor fiind în continuă creștere. Punctele de prim ajutor erau aglomerate de aproximativ 2.000 de răniți, atât soldați britanici și germani cât și civili olandezi. Deoarece multe dintre punctele de prim ajutor se aflau în prima linie a frontului, în case care fuseseră cucerite în primele faze ale bătăliei, au apărut situații ciudate în care răniții nu au fost evacuați în spetele frontului, ci în fața lui. Răniții care nu au fost evacuați au fost victimele bombardamentelor și tirurilor de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și civili olandezi. Deoarece multe dintre punctele de prim ajutor se aflau în prima linie a frontului, în case care fuseseră cucerite în primele faze ale bătăliei, au apărut situații ciudate în care răniții nu au fost evacuați în spetele frontului, ci în fața lui. Răniții care nu au fost evacuați au fost victimele bombardamentelor și tirurilor de arme de infanterie. Unele posturi de prim ajutor au fost cucerite și pierdute de germani de mai multe ori în timpul luptelor. În timpul luptelor din jurul
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
focul inamic. La ora 10:00, germanii au declanșat atacul care avea să se bucure de cel mai mare succes. Infanteria germană și o unitate de blindate nou sosită având în dotare tancuri Tiger I au atacat extremitatea sud-estică a frontului aliat. Acest atac a străpuns liniile avansate ale britanicilor și amenința să rupă legătura cu malurile fluviului ale grosului trupelor aliaților. Atacurile trupelor de la sol și bombardamentele concentrate ale artileriei de la sud au dus în cele din urmă la respingerea
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
legături radio, care nu știuseră despre retragere. Luptele de la Arnhem au reprezentat o victorie pentru germani , (contrabalansată de pierderile suferite mai la sud ) și o înfrângere de proporții pentru britanici. Aliații s-au retras de pe malul sudic al Rinului, iar frontul s-a stabilizat în zona dintre cursurile râurilor Rin și Waal. Deși germanii au încercat să contraatace în octombrie, acțiunea lor nu a avut succes, iar linia frontului a rămas neschimbată în Olanda până la terminarea iernii. Cu toate aceste, capetele
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
pentru britanici. Aliații s-au retras de pe malul sudic al Rinului, iar frontul s-a stabilizat în zona dintre cursurile râurilor Rin și Waal. Deși germanii au încercat să contraatace în octombrie, acțiunea lor nu a avut succes, iar linia frontului a rămas neschimbată în Olanda până la terminarea iernii. Cu toate aceste, capetele de pod cucerite peste Maas și Waal au fost folosite ca baze de plecare pentru acțiunile viitoare ale aliaților printre care și Operațiunea Veritable. Numeroși istorici militari consideră
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
că intrândul cucerit a avut o imensă valoare tactică pentru alungarea germanilor din zona de la sud de Maas și pentru eliminarea oricărei amenințări a unui contraatac împotriva Antwerpului. Kershaw apreciază în mod diferit situația, subliniind faptul că flancul nordic al frontului german nu a fost distrus, iar Armata a 15-a a reușit să se retragă destul de puțin afectată de lupte. Pe De altă parte, istoricul militar american John Warren a considerat că aliații au câștigat un intrând care ducea către
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
în afara orașului Tyrnavos, dar când forțele otomane superioare numeric s-au aliniat și au început ofensiva, Statul Major Grec a ordonat retragerea, răspândind panică în rândul militarilor și deopotrivă a civililor. Orașul Larisa a fost ocupat pe 27 aprilie, în timp ce frontul grec a fost reorganizată la Farsala, în spatele liniilor strategice din Velestino. Cu toate acestea, unei divizii i s-a comandat să se deplaseze la Velestino, împărțind astfel forțele grecești în două, la o distanță de 60 km una de alta
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Čunderlík în sectorul Brezno - Poprad; a treia divizie de infanterie "Rázus" condus de Augustín Malár în sectorul est de Tatra Înaltă și o unitate motorizată "Kalinčiak" formată la 5 septembrie dar campania s-a încheiat înaintea punerii acestei unități pe front. Grupul era parte din Grupul German de Armata Sud și era subordonat celei de a 14-cea armata condusa de Wilhelm List. S-au luptat cu Armata Karpaty a Poloniei, care era formata din unități de infanterie cu ceva artilerie ușoară
Invadarea slovacă a Poloniei () [Corola-website/Science/336779_a_338108]
-
și poloneze, pentru transformarea portului Antwerp într-un punct de reaprovizionare pentru trupele aliate din nord-vestul Europei. Trupele aliate conduse de Guy Simonds au dus lupte în nordul Belgiei și sud-vestul Olandei în perioada 2 octombrie - o noiembrie 1944. Pe frontul de vest situația de pe front a impus curățarea ambelor maluri ale estuarului râului Scheldt / Escaut pentru ca să permită folosirea portului Antwerp de vasele de aprovizionare aliate, ceea ce ar fi ușurat povara transportului pe distanțe de sute de kilometri a proviziilor din
Bătălia de pe râul Scheldt () [Corola-website/Science/336772_a_338101]