19,631 matches
-
rămăseseră acolo În timpul războiului, alăturându-se Rezistenței: mulți au căzut victime nazismului sau regimului de la Vichy. Unii au fugit la Londra, New York sau În America Latină, dar aveau să se Întoarcă după eliberare. Alții, precum Czes³aw Mi³osz sau istoricul și politologul maghiar François Fejtö, nu au emigrat decât atunci când loviturile de stat sovietice În estul Europei i-au obligat să fugă - moment În care s-au dus, firește, direct la Paris. În consecință, pentru prima oară după anii 1840, când Karl Marx
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la West Point (5 decembrie 1962) Vă vorbește Imre Nagy, președintele Consiliului de Miniștri al Republicii Populare Ungare. În primele ore ale acestei dimineți, trupele sovietice au lansat un atac asupra capitalei noastre, cu intenția evidentă de a răsturna guvernul maghiar legal și democratic. Informez poporul și opinia publică mondială că trupele noastre luptă și guvernul este pe poziție. Imre Nagy la Radioul ungar (4 noiembrie 1956, ora 5.20 a.m.) Este o eroare gravă să apelezi la trupe străine pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ele) pur și simplu nu existau”. Din punctul de vedere al Moscovei, Nagy nu era, desigur, o opțiune obișnuită. În septembrie 1949, el criticase linia ultrastalinistă a lui Mátyás Rákosi și fusese unul dintre cei doi membri ai Biroului Politic maghiar care s-au opus execuției lui László Rajk. Acest lucru, Împreună cu luările critice de poziție față de colectivizarea rurală, dusese la excluderea sa din conducerea partidului și la o „autocritică” publică În care Nagy a admis că a avut o „atitudine
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În aceeași perioadă au fost Închiși peste 150.000 de oameni, dintr-o populație de mai puțin de 9 milioane. Nagy a rămas prim-ministru până În primăvara anului 1955. În acel moment, Rákosi - care, Împreună cu alți veterani din Partidul Muncitoresc Maghiar, Încercase să-l submineze pe colegul lor Încă de la revenirea la conducere - a reușit să convingă Moscova că Nagy nu putea menține un control ferm Într-un moment În care Uniunea Sovietică se afla sub amenințarea expansiunii NATO, iar Austria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
opt luni Înainte de cuvântarea lui Hrușciov, ilustrează În avans faptul că liderul sovietic nu intenționa deloc ca, În procesul demolării reputației lui Stalin, să afecteze exercitarea netulburată a puterii comuniste. „Grupul Nagy” a continuat să funcționeze neoficial În cadrul Partidului Comunist Maghiar ca un soi de opoziție „reformatoare” neoficială - prima de acest fel În comunismul postbelic. Între timp, venise rândul lui Rákosi să-și atragă dizgrația Moscovei. Așa cum am văzut, Hrușciov era dornic să restabilească legăturile sovieticilor cu Iugoslavia. Pe de altă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
supraviețuitorii procesului Rajk, a vorbit la Înmormântare: După ce László Rajk a fost executat pe baza unor acuzații fabricate, rămășițele lui s-au odihnit timp de șapte ani Într-un mormânt necunoscut. Însă moartea lui a devenit un avertisment pentru poporul maghiar și pentru Întreaga lume. Pentru că sutele de mii de oameni care trec pe lângă acest sicriu nu vor numai să-i aducă un omagiu celui dispărut; ei vin cu speranța arzătoare și cu hotărârea fermă de a Îngropa o epocă Întreagă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
aducă un omagiu celui dispărut; ei vin cu speranța arzătoare și cu hotărârea fermă de a Îngropa o epocă Întreagă. Fărădelegea, arbitrariul și decăderea morală din acei ani rușinoși trebuie Înmormântate pe vecie; iar pericolul pe care Îl constituie adepții maghiari ai guvernării prin forță și ai cultului personalității trebuie Înlăturat pentru totdeauna. Exista o ironie a sorții În simpatia pe care o stârnea acum destinul lui Rajk, un om care trimisese el Însuși atâția inocenți (necomuniști) la eșafod. Dar, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
o ironie a sorții În simpatia pe care o stârnea acum destinul lui Rajk, un om care trimisese el Însuși atâția inocenți (necomuniști) la eșafod. Dar, cu ironie sau fără, reînhumarea lui Rajk a fost scânteia care a aprins revoluția maghiară. La 16 octombrie 1956, studenții din orașul de provincie Szeged s-au organizat În Liga Studenților Maghiari, independentă de organizațiile oficiale ale studenților comuniști. În decurs de o săptămână, În toată țara s-au Înființat organizații studențești, culminând pe 22
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
trimisese el Însuși atâția inocenți (necomuniști) la eșafod. Dar, cu ironie sau fără, reînhumarea lui Rajk a fost scânteia care a aprins revoluția maghiară. La 16 octombrie 1956, studenții din orașul de provincie Szeged s-au organizat În Liga Studenților Maghiari, independentă de organizațiile oficiale ale studenților comuniști. În decurs de o săptămână, În toată țara s-au Înființat organizații studențești, culminând pe 22 octombrie cu manifestul celor „șaisprezece Puncte” formulat de studenții de la Universitatea Tehnică din Budapesta. Revendicările studenților cuprindeau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nu reflectau realitatea din Ungaria. Pe tot cuprinsul țării se formau În mod spontan organizații studențești, consilii ale muncitorilor și „comitete naționale” revoluționare. Ciocnirile dintre poliție și demonstranți au provocat contraatacuri și linșaje. Ignorând sfatul câtorva membri, conducerea Partidului Comunist Maghiar a refuzat la Început să recunoască revolta drept o revoluție democratică, insistând ca aceasta să fie tratată ca o „contrarevoluție” și pierzând astfel ocazia de a o coopta. Abia pe 28 octombrie, la aproape o săptămână de la declanșarea evenimentelor, Nagy
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
finală a discursului său, exaltând Ungaria „liberă, democratică și independentă”, el a mers până la a omite, pentru prima oară, compromisul adjectiv „socialistă”. În același timp, Nagy a cerut public Moscovei să „Înceapă retragerea trupelor sovietice” din Budapesta și de pe teritoriul maghiar. Pariul lui Nagy - el credea sincer că putea reinstaura ordinea În Ungaria, Înlăturând astfel amenințarea neexprimată a unei intervenții sovietice - a fost susținut și de alți comuniști din partid. Însă inițiativa nu-i mai aparținea. În toată țara apăruseră comitete
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
susținut și de alți comuniști din partid. Însă inițiativa nu-i mai aparținea. În toată țara apăruseră comitete insurecționale populare, partide politice și ziare. Sentimentele antirusești se făceau auzite pretutindeni și era evocată frecvent reprimarea de către Rusia imperială a revoluției maghiare din 1848-1849. Mai grav, liderii sovietici Își pierdeau Încrederea În el. Când Nagy a anunțat, În după-amiaza zilei de 31 octombrie, startul negocierilor pentru retragerea Ungariei din Tratatul de la Varșovia, soarta lui era probabil deja pecetluită. Ca mai devreme În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
să Înceapă negocieri corespunzătoare” cu conducerea ungară privind retragerea trupelor sovietice din teritoriu. Însă, chiar În momentele În care făceau această concesie, ei primeau rapoarte despre demonstrații studențești În Timișoara și despre „sentimente ostile” printre intelectualii bulgari simpatizanți ai revoluției maghiare. Totul părea să indice un efect incipient de contaminare, de care liderii sovietici se temeau de multă vreme, ceea ce i-a determinat să adopte o nouă abordare. În consecință, la numai o zi după ce Prezidiul Sovietic promisese negocieri pentru retragerea
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Dag Hammerskjöld, să medieze Între Ungaria și URSS și să obțină din partea Occidentului recunoașterea neutralității Ungariei. În ziua următoare, 3 noiembrie, Guvernul Nagy a Început (sau credea că Începe) tratative cu autoritățile militare sovietice pentru retragerea trupelor. Dar când echipa maghiară de negociatori a revenit În acea seară la cartierul general al armatei sovietice din Tököl, a fost arestată pe loc. La scurt timp după aceea, la ora 04.00, În dimineața zilei de 4 noiembrie, tancurile sovietice au Început atacul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
urmat, o oră mai târziu, de o proclamație radiodifuzată din partea de est a Ungariei, ocupată deja de trupele sovietice, care anunța Înlocuirea lui Imre Nagy cu un nou guvern. În replică, Nagy Însuși a făcut un ultim apel către poporul maghiar, chemând la rezistență Împotriva invadatorilor. Apoi, Împreună cu cei mai apropiați colaboratori, s-a refugiat În ambasada Iugoslaviei, unde le-a fost acordat azil politic. Rezultatul confruntării militare n-a fost nici o clipă pus sub semnul Întrebării: În pofida unei rezistențe solide
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
au fost condamnați la Închisoare pe viață. Alți doi - József Szilágyi și Géza Losonczy au fost uciși În Închisoare Înainte de Începerea procesului. Imre Nagy, Pál Maléter și Miklós Gimes au fost executați În zorii zilei de 16 iunie 1958. Insurecția maghiară, o revoltă scurtă și fără speranță Într-un mic avanpost al Imperiului Sovietic, a avut asupra relațiilor internaționale un impact devastator. În primul rând, a constituit o lecție practică pentru diplomații occidentali. Până În acel moment, Statele Unite recunoșteau pe de o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
iminent. Este de Înțeles faptul că, atunci când sprijinul nu s-a materializat, rebelii Înfrânți și deziluzionați au alunecat În cinism. Chiar dacă guvernele vestice ar fi vrut să facă mai mult, circumstanțele de moment erau foarte neprielnice. În ziua izbucnirii revoltei maghiare, reprezentanții Franței și ai Marii Britanii se aflau la Sèvres, unde purtau convorbiri secrete cu israelienii. Franța, mai ales, era peocupată de problemele sale din nordul Africii: după cum explica ministrul de Externe Christian Pineau pe 27 octombrie Într-o notă strict
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de Nagy nu era nici liberalizarea economică, nici slăbirea cenzurii. Nici măcar declarația de neutralitate a Ungariei, deși considerată de Moscova „provocatoare”, n-a fost cauza căderii lui Nagy. Ceea ce Kremlinul nu putea trece cu vederea a fost faptul că partidul maghiar renunța la monopolul puterii, la „rolul conducător al partidului” (În Polonia, Gomu³ka avusese grijă să nu permită niciodată așa ceva). O asemenea abatere de la practica sovietică constituia o periculoasă infiltrare a democrației, care ar fi dus la pieirea partidelor comuniste de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
periculos. Liderul iugoslav considerase inițial schimbările din Ungaria drept o dovadă În plus a destalinizării. Dar evoluția evenimentelor din Budapesta de la sfârșitul lui octombrie l-a făcut să se răzgândească: Îl preocupau vecinătatea Ungariei cu Iugoslavia, prezența unei importante minorități maghiare În Voivodina și riscurile de contagiune aferente. Când Hrușciov și Malenkov s-au deranjat, pe 2 noiembrie, să zboare până la refugiul lui Tito din Adriatica pentru a-l informa despre apropiata invazie, acesta s-a arătat Îngrijorat, dar Înțelegător. Principala
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și În Franța, Marea Britanie și mai peste tot, membrii de partid tineri și educați au plecat În valuri 17. Ca și intelectualii de stânga necomuniști, ei fuseseră atrași atât de promisiunea reformelor poststaliniste În URSS, cât și de Însăși revoluția maghiară, cu consiliile ei muncitorești, inițiativele studențești și ideea că până și un partid aflat la putere În blocul sovietic se putea adapta și putea asimila noi direcții. Hannah Arendt, de exemplu, credea că apariția consiliilor (și nu reînvierea partidelor politice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
măcar s-o explice, acceptând versiunea oficială comunistă potrivit căreia Imre Nagy condusese sau fusese corupt de o contra-revoluție. În stilul său caracteristic, Sartre insista că revolta ungară fusese marcată de un „spirit de dreapta”. Dar, indiferent de motivele insurgenților maghiari - și acestea erau mult mai variate decât părea la vremea respectivă -, nu răzvrătirea lor, ci mai degrabă represiunea sovietică i-a impresionat pe observatorii străini. De acum Înainte comunismul va fi asociat pentru totdeauna cu opresiunea, nu cu revoluția. Vreme
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
admirând violența bolșevică, În care vedea prețul Încrederii În sine revoluționare și al marșului istoriei. Moscova era oglinda flatantă a iluziilor lor politice. În noiembrie 1956, această oglindă s-a făcut țăndări. Într-o notă datată 8 septembrie 1957, scriitorul maghiar István Bibó observa că, „zdrobind revoluția ungară, URSS a dat o lovitură dură și poate fatală mișcărilor «companioane» (de pace, femei, tineret, studenți, intelectuali etc.) care au contribuit la forța comunismului”. Deposedat de charisma stranie a terorii staliniste și expus
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
exemplu În afara Europei, În aspirațiile și frământările viitoarei Lumi a Treia. și În Europa de Est iluziile au fost spulberate. După cum relata un diplomat britanic din Budapesta la 31 octombrie, la apogeul primei serii de lupte: „Este aproape un miracol că poporul maghiar a Înfruntat și respins acest asalt diabolic. Ei nu vor uita și nu vor ierta niciodată”. Însă maghiarii nu erau singurii care aveau să fie afectați de mesajul tancurilor sovietice. Studenții români au demonstrat În sprijinul vecinilor lor unguri; intelectualii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sovieticii au plătit un preț: În multe privințe, 1956 a reprezentat eșecul și prăbușirea mitului revoluționar cultivat cu succes de Lenin și urmașii săi. După cum avea să recunoască Boris Elțîn, mulți ani mai târziu, Într-un discurs ținut În parlamentul maghiar la 11 noiembrie 1992, „tragedia din 1956... va rămâne o pată de neșters pe obrazul regimului sovietic”. Dar asta nu Însemna nimic În comparație cu prețul impus de sovietici victimelor lor. Treizeci și trei de ani mai târziu, la 16 iunie 1989, Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Consecința directă a Înăbușirii sângeroase a revoluției”, a spus el mulțimii adunate, „este aceea că a trebuit să ne asumăm responsabilitatea falimentului și să căutăm o cale de ieșire din fundătura asiatică În care eram Împinși. Realmente, Partidul Socialist Muncitoresc Maghiar a furat viitorul tinerilor de azi În 1956”. Xtc "X" Era bunăstăriitc "Era bunăstării" Hai să fim cinstiți: ai noștri n-au dus-o niciodată atât de bine. Harold Macmillan (20 iulie 1957) Admasa e, pe scurt, Întregul sistem de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]