19,688 matches
-
p. 4. 271 Idem, nr. 138, 13 mai 1931, p. 1. 272 Idem, nr. 246, 18 septembrie 1931, pp.1-2. 273 Stabilirea unor prețuri minimale interne la produsele agricole, în scopul micșorării diferenței exagerate între prețul grâului și cel al pâinii; transformarea datoriilor eșalonate în titluri, prin mijlocirea unui institut, care să primească sprijin din partea capitalului străin și din partea Societății Națiunilor. Ibidem. 274 Idem, nr. 290, 10 noiembrie 1931, pp. 23. 275 Idem, p. 2; Unii cercetători apreciază că acest program
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
vreme la Brașov, apoi la București, pentru a se izola, în cele din urmă, la Vălenii de Munte, unde va fi și înmormântat. P. debutează editorial cu volumul Oameni și așezări din Țara Moților și a Basarabilor (1938), urmat de Pâine, pământ și țărani (1943), reportaje în maniera lui Geo Bogza, însumând experiența sociologică a echipelor studențești inițiate de D. Gusti. Prima carte de poezie, Cântice țigănești, îi apare în 1941 și revelează un lirism singular prin rafinarea unei materii lirice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
Din ea va ieși o întreagă școală poetică (de la Geo Dumitrescu la Marin Sorescu). EUGEN SIMION SCRIERI: Oameni și așezări din Țara Moților și a Basarabilor, Craiova, 1938; Cântice țigănești, București, 1941; ed. cu ilustrații de Marcel Chirnoagă, București, 1972; Pâine, pământ și țărani, Craiova, 1943; Cântare României, București, 1951; Laude, București, 1953; Laude și alte poeme, București, 1959; Declarația patetică, București, 1960; Poezii, pref. Dumitru Micu, București, 1961; Declarația patetică. Cântice țigănești. Laude și alte poeme, pref. Radu Popescu, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288691_a_290020]
-
pozitiviste“ din scrisoarea citată la începutul acestui text, unde se spune și că lumea n-are decît să piară, dar se vorbește și despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
să piară, dar se vorbește și despre tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere neterminată: „Însemnările trebuiau să se încheie prin transcenderea din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tulburarea ideii estetice. În Legenda Marelui Inchizitor, „poemul“ lui Ivan din romanul Frații Karamazov, în pofida Evangheliei, „pîinea cerească“ e un ideal prea înalt pentru gloatele care sînt gata să renunțe la orice pentru pîinea pămîntească. În orice caz, tocmai absența „pîinii cerești“ (în sensul cel mai larg) face din Însemnări o scriere atît de întunecată, de apăsătoare. Ion Ianoși consideră că acestea sînt o scriere neterminată: „Însemnările trebuiau să se încheie prin transcenderea din imperiul voinței individuale, absolut libere, în imperiul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
hotel, s-a cufundat în mulțimea pestriță de pe stradă și a dispărut. În piața Suharevka, unde domnea trocul, a schimbat cinci franci de argint (negustorul a încercat moneda cu măseaua, apoi a ciocănit-o de lama unei securi) pe două pâini mari și rotunde, care trebuiau să-i ajungă în primele zile de călătorie. Era deja îmbrăcată ca o rusoaică, iar la gară, în asaltul violent și dezordonat asupra vagoanelor, nimeni nu a luat-o în seamă pe femeia aceea tânără
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
atunci se dezmeticea: nu, nu era vis! Stătea în mijlocul unei piețe zgomotoase, într-un oraș necunoscut. Zăpada abundentă i se lipea de gene. Trecătorii se apropiau și pipăiau micul medalion de argint pe care spera să îl schimbe pe niște pâine. Cămilele dominau forfota negustorilor ca niște stranii corăbii suspendate. Iar sub privirile amuzate ale mulțimii, soldații îl împingeau pe preot într-o sanie burdușită cu paie. După acel fals vis, plimbarea ei, seara, a fost atât de obișnuită, de reală
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Interiorul ei cald, bine luminat, i-a părut familiar - până și culoarea lemnului lăcuit al tejghelei, până și aranjarea prăjiturilor și a bomboanelor de ciocolată în vitrină. Patroana i-a zâmbit amabil, ca unei cunoștințe, și i-a întins o pâine. Pe stradă, Charlotte s-a oprit, cuprinsă de uimire: ar fi trebuit să cumpere mult mai multă pâine! Două, trei, ba nu, patru pâini mari și rotunde! Și să rețină numele străzii pe care era brutăria aceea grozavă. S-a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aranjarea prăjiturilor și a bomboanelor de ciocolată în vitrină. Patroana i-a zâmbit amabil, ca unei cunoștințe, și i-a întins o pâine. Pe stradă, Charlotte s-a oprit, cuprinsă de uimire: ar fi trebuit să cumpere mult mai multă pâine! Două, trei, ba nu, patru pâini mari și rotunde! Și să rețină numele străzii pe care era brutăria aceea grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ciocolată în vitrină. Patroana i-a zâmbit amabil, ca unei cunoștințe, și i-a întins o pâine. Pe stradă, Charlotte s-a oprit, cuprinsă de uimire: ar fi trebuit să cumpere mult mai multă pâine! Două, trei, ba nu, patru pâini mari și rotunde! Și să rețină numele străzii pe care era brutăria aceea grozavă. S-a apropiat de casa din colț, a ridicat ochii. Dar literele aveau o înfățișare ciudată, cețoasă, se încolăceau, pâlpâiau. „Ce proastă sunt!, și-a spus
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
e o adevărată siberiană!” În antreu, observase, încă din prima zi, șomoiogurile de iarbă uscată. Acestea îi aminteau de snopii pe care îi foloseau rușii ca să se biciuie când se îmbăiau. Abia când a fost mâncată și ultima bucată de pâine a descoperit adevăratul rost al acelor mănunchiuri. Albertine a macerat unui în apă caldă și, seara, au mâncat ceea ce aveau să numească mai târziu: „Supa din Siberia” - amestec de tulpini, de semințe și de rădăcini. „Încep să cunosc plantele din
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
văzută cerșind: o ceapă, câțiva cartofi înghețați, o bucată de slănină. A scotocit în lada de gunoi de lângă cantina Partidului, nu departe de locul în care amenințase șeful că o împușcă. I s-a întâmplat să descarce vagoane pentru o pâine mare și rotundă. Copila, scheletică la început, a șovăit câteva zile la hotarul incert dintre lumină și neant, apoi, încet, cu o mirare ezitantă, s-a strecurat din nou în curgerea aceea extraordinară a zilelor, a cuvintelor, a mirosurilor - pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
da, dimineața aceea de iunie va fi prima dintr-o lungă perindare de zile fericite... Aveau să se revadă peste patru ani. Iar Fiodor nu avea să-și mai regăsească niciodată portțigaretul, schimbat de Charlotte, în plin război, pe o pâine neagră. Cei mari vorbeau. Televizorul, cu actualitățile lui radioase, cu ecourile ultimelor performanțe ale industriei naționale, cu concertele de la Bolșoi, oferea un fundal sonor liniștit. Votca atenua amărăciunea trecutului. Iar eu simțeam că musafirii noștri, chiar și nou-veniții, o iubeau
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
un gest de somnambul, Charlotte a închis la loc cufărul, s-a așezat și a privit în jur clătinând ușor din cap ca și cum ar fi vrut să nege evidența. - Am în sacul meu o haină veche. Și am adunat niște pâine din bucătărie, când am plecat... A recunoscut vocea fiului său. Probabil că-i ghicise deznădejdea. Noaptea, Charlotte a ațipit cât să aibă un vis rapid, îmbinări de sunete și de culori de odinioară... Cineva, strecurându-se spre ieșire, a trezit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
într-o așteptare tainică, în toiul lor, clipa primei zăpezi. Privirile răniților au dispărut din visele ei numai de două ori în timpul războiului. Mai întâi, când fiica ei s-a îmbolnăvit de tifos și, cu orice preț, trebuia să găsească pâine și lapte (de luni de zile mâncau coji de cartofi). A doua oară, când a primit de pe front un aviz de deces... Sosise la spital dimineața, a rămas acolo toată noaptea, sperând că oboseala o s-o dea gata, temându-se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a dat să vorbească, dar n-a spus nimic, doar a tușit ușor, ducându-și degetele la buze. Charlotte a început să pregătească de mâncare. S-a pomenit răspunzându-i la întrebări, răspunzând fără să se gândească (au vorbit despre pâine, despre cartele, despre viața din Saranza), oferindu-i ceai, zâmbind când el spunea că ar trebui „să ascută toate cuțitele din casa asta”. Da, luând parte la această primă conversație încă ezitantă, era cu mintea în altă parte. Profund absentă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
A trăit mai puțin de un an... Iarna, s-au mutat în apartamentul în care, în copilărie, mergeam să o vedem pe Charlotte în fiecare vară. N-au mai avut timp să-și cumpere vase noi și tacâmuri. Fiodor tăia pâinea cu cuțitul adus de pe front - făcut dintr-o baionetă... Ascultând istorisirile celor mari, mi-l închipuiam astfel pe bunicul în timpul acelei revederi incredibil de scurte: un soldat urca treptele izbei, privirea i se pierdea în cea a soției lui și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
voi putea să lipesc la loc ceașca spartă. Pașka a apărut pe neașteptate din hățișul parcului, m-a zărit, a ezitat o secundă, apoi a venit să mă salute. Era încărcat cu uneltele lui de pescar. Sub braț ducea o pâine mare, neagră din care rupea câte o bucată mestecând-o cu poftă. M-am simțit încă o dată prins în flagrant delict. M-a privit cu atenție, examinându-mi cămașa deschisă la culoare, cu gulerul larg răsfrânt, pantalonul la modă, foarte
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
întâlnea privirea, îmi zâmbea și chipul ei se voala din nou. Cina m-a surprins prin simplitatea ei. Nu am primit nici „lapte de pasăre”, nici alte bunătăți din copilăria noastră. Cu stupoare, îmi dădeam seama că feliile acelea de pâine neagră, ceaiul acela chior erau hrana obișnuită a Charlottei. După ce am mâncat, o așteptam pe balcon. Aceleași ghirlande de flori, aceeași nemărginire a stepei încețoșate de căldură. Între două tufe de trandafiri - chipul bacantei de piatră. Brusc mi-a venit
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
totodată, se răspândea în mine. Nu mai trebuia să mă zbat între identitatea mea rusă și cea franceză. M-am acceptat. Ne petreceam acum aproape toate zilele pe malul Sumrei. Plecam dis-de-dimineață, ducând cu noi o ploscă mare cu apă, pâine, brânză. Seara, profitând de prima adiere răcoroasă, ne întorceam acasă. O dată ce drumul ne era cunoscut, nu ni se mai părea așa de lung. În monotonia însorită a stepei descopeream o mie de repere, jaloane care ne-au devenit repede familiare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
pipăit. Era un prie-Dieu. Mi-am pus ceafa pe catifeaua lui ponosită. Curios, suprafața lui părea călduță, ca și când cineva îngenunchease pe el cu o clipă mai înainte... În primele două zile, nu mi-am părăsit adăpostul decât ca să merg după pâine și să mă spăl. Mă întorceam imediat, mă lungeam, mă cufundam într-o amorțeală febrilă, pe care doar fluierăturile de la ora închiderii o întrerupeau pentru câteva minute. Poarta cea mare scârțâia în ceață, iar lumea se reducea la zidurile de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
riscă să înlocuiască bogăția originalului cu sărăcia propriei sale exegeze limitate. El trădează astfel mesajul, aplatizându-l, lipsindu-l de caracterul incitant al expresiei misterioase, polisemantice, deschise. Nida citează în acest sens exemplul unui traducător care a înlocuit „Eu sunt pâinea vieții” cu „Eu sunt adevărată viața”49. Din păcate, astfel de exemple abundă în așa-zisele „Biblii pentru tineri” sau în cele „în limba curentă” realizate în ultimele decenii în limbi de mare circulație. „Traducerea bazată pe căutarea echivalentelor celor
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
pentru subzistență. Acest conținut semantic este imposibil de redat în totalitate printr-un singur cuvânt sau printr-o expresie care să nu deranjeze stilistic. „Împărțitorul de bunuri” este oarecum vag. O posibilitate ar fi echivalarea cu biblicul „Cel ce dă pâine sla tot trupulț” (Ps 136, 25) care traduce ebr. NoÖen leƒem șle-kol b"š"rț, dar cititorul trebuie să știe că „pâine” în Biblie înseamnă de fapt „hrană”, „subzistență”. 2.1.14.2. al-Wahh"b: SOI „cel ce dăruiește (hâr
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
deranjeze stilistic. „Împărțitorul de bunuri” este oarecum vag. O posibilitate ar fi echivalarea cu biblicul „Cel ce dă pâine sla tot trupulț” (Ps 136, 25) care traduce ebr. NoÖen leƒem șle-kol b"š"rț, dar cititorul trebuie să știe că „pâine” în Biblie înseamnă de fapt „hrană”, „subzistență”. 2.1.14.2. al-Wahh"b: SOI „cel ce dăruiește (hâr)” (3, 6)/„dătătorul”; ASM „Cel Darnic”; GG „Mult-dăruitorul” (3, 8)/„Dăruitorul”; Marr „Donator”; RB „le Donateur”; DM „le continuel Donateur”; YA „the
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]